Le Retour de Martin Guerre (1982). Cred că e destul de tulburător să prinzi ideea că zisa identitate personală ar fi de fapt un joc social, o ”zestre” păstrată la alții, că numele e și el o convenție pliată pe înțelegeri inter-personale, că înaintea invenției populației și a eforturilor de sistematizare ce i-au oferit acesteia … Read more
Indigènes (eng. Days of glory, arabă: بلديون). Încă un film tipic. A înflorit, de ceva vreme în cinematografia contemporană un gen al cinematografului tipic, parțial didactic, parțial cu pretenții de a opera generalizări istorice, sociale sau culturale, parțial cu intenția de a spune povești universale. Pe foarte scurt, rețeta unor asemenea filme e următoarea: eroi … Read more
M-am îndrăgostit, cu o oarecare frică, de o scenă-cadru ce se întâmplă undeva pe la minutul 59. Ceaușescu mergea, cu vizită de lucru, la o fabrică de automobile. În limuzina deschisă, dictatorul și încă cineva ce-l însoțea, traversează un drum pustiu, cu gropi, străjuite, pe laturi, de șantierele în construcții ale unor blocuri, dar și … Read more
Întâi despre faptul cum ar trebui să vorbim dacă filmul ar avea pretenția să relateze fidel o realitate culturală. – Prea lung – ar fi trebuit să se termine imediat după scena tentativei de ruletă rusească. – Nu-i capodoperă, dar nici nu cred ca depășește pretenția de a pune cap în cap niște stereotipuri curente … Read more
Trăim într-o epocă paradoxală în care aparent toată lumea preferă democrația, dar prea puțini mai cred că guvernarea democratică poate face ceva (Iris Marion Young). Semnele-s multiple: lumea (1+1) vrea politcieni tehnocrați, adică miniștri cu cifre și rigle, că vorbăraia despre ”alegere și compromis” dăunează, altă lume – religioasă – se jură că-i place democrația, … Read more
Recuperez handicapuri cinematografice. Privesc clasică, mai ales pelicule din alea pe care, din varii motive (cel fundamental fiind monumentala lor absență la inexistentul cinematograf din sat sau din alte rețele culturale locale – bibliotecă, videotecă) nu le-am privit la vremea când au apărut. E trist că trebuie să lucrez la două viteze – să urmăresc … Read more
”Aguirre, der Zorn Gottes” (1972, în regia lui Werner Herzog) – îmi amintește de ”Crimă și Pedeapsă”. Raskolnikov urcat pe corabie, într-un Ev Mediu fictiv, pornit să caute aur, glorie și putere ”îmbrăcat” în hainele psihologice ale lui Cortez, măsurând realitatea cu oca lui Cortez. Mixtura de grotesc (grupul își alege un împărat care desenează … Read more