Toată lumea urăște poliția.. Și poliția urăște pe toată lumea. Cu excepția puterii.
Personal am o istorie destul de lungă de interacțiune, directă sau indirectă, cu poliția. O experiență similară au și alte colege și colegi din comunitatea activistă.
Amintiri despre poliția lui Voronin care hărțuia oamenii care își exprimau opinia liber în stradă și care tortura alți oameni în comisariate, poliția alianțelor europene, ”bună” și ea, care proteja șantiere ilegale prin Chișinău și intimida diversele grupuri care protestau. Mult mai bine ne amintim despre poliția lui Vlad Plahotniuc, de pe vremea cînd aceasta, de exemplu, ne oprea în mijloc de codru să ne întrebe de documente pentru tobe…Deja știm și poliția ”proeuropeană” care se luptă cu bătrînii lui Șor și protejează diverși abuzatori domestici. Pe scurt, poliția e cam aceeași, dintotdeauna.
Pe 16 septembrie am mers la primăria municipiului Chișinău și am depus o declarație prealabilă privind desfășurarea unui marș civic de solidaritate cu Palestina pentru data de 7 octombrie. În declarație am indicat și traseul: Ștefan cel Mare-Bodoni-Mateevici-Sfatul Țării – 31 august și am scris explicit că solicităm o bandă de carosabil pentru marșul nostru.
Conform procedurilor primăria municipiului Chișinău urma să emită, ulterior, o decizie despre desfășurarea marșului (așa cum face cu toate marșurile și evenimentele publice: Marșul de 8 martie, Ziua Vinului etc).
Primăria nu a emis o asemenea decizie. Pentru că primarul și viceprimarii săi au avut alte treburi…
Ieri la amiază am fost sunat de cineva de la MAI (mă încurc în acronime în legătură cu subdiviziunile, așa că o să zic scurt: MAI) și acel cineva a încercat să ”se înțeleagă” cu mine, unul dintre organizatori, ca marșul să nu aibă oprire pe trotuarul din fața ambasadei SUA, ci vizavi. Motivul invocat a fost că, chiar dacă spațiul e unul public, ambasada nu iubește protestele acolo.
Putem să avem o așa înțelegere?, m-a întrebat vocea MAI
Desigur că nu, am răspuns eu, și i-am explicat pe îndelete că regimul de acces în spațiile publice nu ține de ”înțelegeri” ci este guvernat de legi și proceduri legale și că orice restricție arbitrară – iar rugămințile sînt așa ceva – constituie abuzuri..
Am înțeles, mi-a zis vocea.
Seara ne-am adunat în scuarul Parlamentului. A fost relativ liniște (dacă exclud cîteva amenințări cu moartea, primite de la un cuplu de turiști, probabil din țare care comite genocid, de genul: voi trebuie să fiți omorîți încă din fașă, dar cu de astea ne-am obișnuit).
Marșul a pornit pe bulevardul Ștefan cel Mare, pe la 18.00, așa cum era prevăzut în declarația depusă la primărie. Eram însoțiți de carabinieri (o să le zic tot MAI)
Inițial marșul a mers pe trotuar, pînă la monumentul lui Ștefan cel mare. Acolo trotuarul e destul de larg.
Pe Bodoni trotuarul e mult mai îngust și, după ce ne-am înghesuit fără sens pînă în dreptul spației de troleibuz, la trecerea de pietoni din dreptul stației marșul a ieșit pe carosabil.
Alt domn MAI (ii zic pentru comoditate tovarășul maior – numele, gradul și subdiviziunea nu contează), din cei care ne însoțeau, ne-a somat să trecem imediat pe trotuar. Am refuzat, cu argumentul că declarația noastră conținea explicit solicitarea de o bandă de carosabil.
În absența unui refuz sau interdicții clare, am zis eu, principiul legal e că lucrurile sînt permise. Deci am rămas pe carosabil.
Tovarășul maior a început să mă roage ”omenește” și să ”îmi lămurească” (cuvintele lui) că nu trebuie să facem probleme…
I-am mai zis cel puțin de vreo zece ori că participanții la marș își exercită dreptul la întrunire, iar dacă el ori superiorii lui crede că încălcăm ceva, să ne explice ce anume: cu titlul, paragraf și trimitere la actul normativ corespunzător… Au urmat iar rugăminți și amenințări voalate (despre asta mai jos).
În acest schimb de replici (despre cum marșul nostru încurcă altor oameni, despre cum este afectată circulația troleibuzelor, deși acestea circulau nestingherit, despre cum încurcăm automobilelor private, deși pe ambele părți ale drumului, de exemplu, pe Sfatul Țării, erau șiruri de mașini parcate aiurea) s-a dovedit că acest tovarășul maior nici măcar nu citise declarația prealabilă (a existat și un moment feeric cînd un alt carabinier, subordonat probabil, i-a arătat la telefon declarația noastră depusă la primărie și i-a zis: Da, ei chiar au solicitat o bandă de carosabil).
La un moment tovarășul maior s-a pus cu corpul în fața mea și mi-a blocat drumul, încercînd să mă oprească. Am încercat să îl ocolesc, dar el și-a desfăcut mîinile…
Marșul era pe carosabil, bineînțeles.
M-am oprit, evident, că nu voiam să merg ”peste” poliție și să îmi inventeze ceva nesupunere. (N-am încredere nici cît un gram în poliție).
Dar l-am somat să nu mă atingă că nu are dreptul și să își motiveze acțiunile prin ceva act…
În acel moment tovarășul maior mi-a zis că dacă ”fac probleme”, adică dacă merg pe carosabil, și nu pe trotuar, ”data viitoare INSP în genere n-o să ne permită să protestăm”…
Bun, i-am zis, dreptul de a organiza marșuri nu e al INSP, ci e scris în lege iar condițiile în care INSP are dreptul de a pune restricții sînt foarte clare și stipulate în lege…Tovarășul maior a încercat să intimideze și alți oameni care au participat la marș, dar fără succes.
INSP a fost invocat destul de des – mi s-a zis că ar fi trebuit să solicităm o mașină INSP să ne însoțească, dacă am dorit o bandă de carosabil. Am răspuns că legea cu privire la întrunirile publice nu prevede ca cetățenii, cînd își exersează drepturile, să închiriez mașini pentru INSP, să roage INSP să vină și chestii de astea. În declarație era scris în mod clar ce cerem de la autorități, cele locale și cele centrale. Noi partea noastră de responsabilitate – informare – am făcut-o, așa cum prevede cadrul legal în vigoare. De comunicarea dintre primărie și poliție nu răspundem noi.
Tovarășul maior a tot încercat să mă obstrucționeze pînă cînd A., o colegă de protest care era alături, i-a zis: dacă credeți că e ceva ilegal atunci puteți face proces verbal, cum se cuvine, cu norma încălcată…
Maiorul a vorbit cu cineva la telefon și s-a calmat.
Pentru fapta sa eroică l-am răsplătit cu o serie de scandări: Toată lumea urăște poliția!
La sfîrșitul marșului, în fața MAE, am pomenit despre întreaga situație și despre acțiunile de intimidare ale MAI.
Pe scurt, ca să rezum cu ce am pornit această postare, poliția e cam aceeași, dintotdeauna. Ea servește puterea, oricare ar fi ea (faptul că la ambasada SUA ne așteptau deja vreo 20 carabinieri care păzeau ambasada de parcă am fi pregătit un asalt al Capitolului, doar îmi confirmă această părere).
Vom aduna toate documentele și înregistrările – video, audio, imagini – și vom decide ce facem cu aceste incidente.