Sașa Zare. Dezrădăcinare (2022). Am citit-o imediat cum a apărut la Chișinău. Mi-am tot promis că scriu despre carte, dar nu am mai apucat. Prin cărți ca asta literatura queer devine parte a literaturii largi (dacă asta mai are sens). Mult prea egocentrică, pentru gustul meu, aș fi dorit să fie mai multă lume socială în jurul eroinei, așa încît cartea să povestească și despre lumea în care trăiește eroina. Dar e excelentă cartea.
Maxim Leo. Red Love: The Story of an East German Family (2009). O istorie personală și politică a Republicii Democrate Germane, o pînză autobiografică țesută de nepotul unui funcționar înalt al RDG și fiul unui cuplu de activiști.
Mihai Radu. Repetiție pentru o lume mai bună (2022). Istoria unei familii disfuncționale care ascunde un secret de familie urît – abuzul sexual comis de tata asupra surorii mai mari.
Edouard Louis. Cine l-a ucis pe tata? (2018). O istorie personală a luptei de clasă. (Am cumpărat tot ce s-a tradus în română de Edouard Louis și aștept o bucată de timp liber să citesc).
Adania Shibli. Minor Detail (2017). Pentru cartea asta – o dilogie ce descrie dispariția unui grup de palestinieni în 1948 și dispariția jurnalistei palestiniene care se apucă să le caute urma în anii 2000, Shibli urma să ridice un premiu la Tîrgul de Carte de la Frankfurt și…nu l-a mai ridicat.
Alexandru Popescu. Montana (2022). O carte ce vrea să fie despre condiția de migrant în Marea Britanie a autorului și despre condiția de originar din Transnistria…Am avut așteptări mai mari față de partea transnistreană a cărții – caut detalii despre viața cotidiană în regiune ca să înțeleg cum trăiesc oamenii acolo zilnic, de treizeci și ceva de ani. Nu am găsit în cartea lui Alexandru Popescu decît clișeele ce le citesc în presa locală…Aștept următoarea carte.
Aren Vanian (Арен Ванян). Demontajul (2023). Un autor armean de limbă rusă care scrie despre tranziția armeană și tensiunile ei prin prisma istoriei a două familii. O să scriu despre el.
Mihail Ghigolașvili (Михаил Гиголашвили). Roata Dracului (2010). Un roman masiv despre ultimii ani ai Georgiei Sovietice. Cred că ar fi o chestie grozavă să fie tradus în română.
Lilia Calancea. Alionușka (2023). Am citit, am scris despre el. Literatura locală re-deschide tema anilor 90. Bună cartea.
Am recitit:
Ariadna Șalari. Valul lui Traian. Labirintul (descoperirea anului în proza locală. Anul trecut revelația a fost Ihil Șraibman).
Ana Lupan. La cîntatul cocoșilor (nu citisem cartea și recomandarea mi-a venit de la Ion pe care l-am întrebat dacă știe ceva cărți scrise în perioada sovietică în Moldova în care apar eroi de origine romă).
Cinghiz Aitmatov. O zi mai lungă decît veacul.
Carlos Fuentes. Moartea lui Artemio Cruz. (între timp m-am apucat și de Destiny and Desire).
Șalom Aleihem. Tevie Lăptarul (am revăzut și filmului din 1971, cu ocazia asta).
Ion Druță. Lupaniada (pe sărite am mai citit din nuvele și piese de teatru).
Am început să citesc dar (încă) nu am dus la capăt:
Oguz Atay. The disconnected (1972). Alt scriitor turc mare (a scris mult înaintea lui Pamuk și cică l-a inspirat pe ultimul). Am pornit să îl citesc după ce am trecut pe lîngă casa muzeu Oguz Atay din Istanbul.
Erpenbeck, Jenny. Go, went, gone (2015). O carte despre refugiați.
Michael Roch. Tè Mawon (2022). Un roman afrofuturistic francofon caribean. Nu am dicționare ca să înțeleg pe deplin amestecul de creolă și franceză și argou și dialect… Dar nu renunț.
Robert Madrygin. The Solace of Trees. (2017). Altă carte despre refugiați (din războaiele din fosta Iugoslavie).
Oleg Woolf. Bessarabian Stamps (2015).