imperialism și anti-imperialism.

Vitalie Sprînceană

În mediile ”progresiste” moldovenești se întîmplă o discuție care are niște accente înfiorătoare.
A declanșat-o Anastasia Danilova într-un interviu pentru moldova.org.
În acel interviu Anastasia a făcut niște declarații uluitoare și extrem de problematice: că ”Imperialismul rus se transmite prin laptele matern”, iar ”limba rusă ar fi o limbă a agresiunii”.
Portalul moldova.org ia și bagă aceste declarații în titlul materialelor pe care le-a făcut pe marginea interviului – pe instagram, pe facebook. (nimănui în redacție nu i-a trecut prin minte că asemenea titluri sînt șocante dar și conțin îndemnuri la ură gratuite față de un grup și față de o limbă!)
După asta urmează un alt șir de influenceri și influencere care se apucă avan să se lupte cu ”imperialismele” din sine – și descoperă, ce surpriză, că au știut întotdeauna că limba rusă e problematică în sine, că a o vorbi e semn de capitulare în fața ”imperialismului”, că precis este ceva problematic în întreaga cultura rusă de vreme ce Putin împușcă rachete în Ucraina, că probabil Dostoievski e vinovat direct de asta…(Nu e greu de anticipat că vor urma probabil arderi de cărți în piață, retragerea scriitorilor ruși din librării și alte bazaconii din astea, toate sub numele ”luptei cu imperialismul rus”).
Să revenim momentul inițial. Eu consider că declarația Anastasiei Danilova este extrem de problematică. În primul rînd, pentru că introduce un determinism genetic și biologic într-o discuție despre alegeri și preferințe politice. Ca și cum, alfabetul și limba rusă singure l-ar împinge pe Putin să bombardeze Ucraina și să trimită soldați acolo care să cucerească teritorii și să ucidă oameni. Ca și cum toți rușii, ca unul (care au supt lapte matern) sînt putiniști și susțin agresiunea rusă. Ca și cum, o alegere, care e deliberată – de a susține Răul sau a i te opune, de a rezista sau capitula – e determinată genetic de laptele matern. Ca și cum opțiunile politice, ideologice sau culturale ale omului vin genetic prin laptele matern. Ca și cum, un grup poate fi condamnat doar pentru că nu are gena potrivită (nu a supt laptele matern potrivit și corect, neinfectat de imperialism).
Pe de altă parte înțeleg oarecum vehemența din declarațiile Anastasiei. Nu e deloc ușor să fii cetățeană rusă în Moldova, în contextul acestui război. Nu e deloc ușor să trăiești cu ideea că statul a cărei cetățenie o ai este agresor, bombardează populație civilă, distruge infrastructură crucială în Ucraina care lasă oamenii să înghețe. E și firesc ca, personal, să treci printr-un proces de negație, de criză identitară și chiar de rupturi radicale. (Am încercat sentimente similare – de rușine, furie și greață față de statul meu – ca cetățean moldovean cînd țara mea a răpit și vîndut lui Erdogan niște oameni care munceau și locuiau în Moldova – învățătorii turci). Cînd te doare, nu stai să alegi cuvinte. 

Mă gîndesc de asemenea că Anastasia face aceeași greșeală pe care o văd ridicată la rangul de ”adevăr banal”: cea de a echivala cultura rusă cu statul rus, de a susține că cultura rusă e echivalentul lui Putin și de a-i respinge la grămadă. Or, vîrfurile literaturii ruse, de exemplu,  s-au construit nu doar în afara statului ci cel mai des în opoziție cu el. (Dostoievski a fost și condamnat la moarte). Tolstoi, Belinski, Kropokin, Gogol, Bulgakov, Platonov, Soljenițîn și zecile de alți literați și intelectuali care reprzintă vîrfurile culturii ruse au fost în opoziție cu statul. (Din literatura oficială poate Șolohov se apropie de ei). Altfel spus e un truism că literatură rusă, aia mare, nu s-a făcut ca și comandă de stat ci a fost în opoziție cu statul. 

Există multă istorie progresistă și de emancipare în Rusia din care poți extrage nu doar capitulare în fața statului ci și modele de luptă împotriva acestuia. Altfel spus, cultura rusă (care nu e echivalentă cu statul) poate oferi atît de multe modele de identitate rusă care poate fi și liberală, și comunistă, și feministă, și anarhistă.
Îți repugnă conservatorismul lui Dostoievski (pentru că prin Iliin acesta ar fi ”legat” de Putin)? Nici o problemă, poți construi un universalism anarhist (Kropotkin, Bakunin), unul mistic (Bogdanov sau Platonov), unul feminist (Kolontai), unul pacifist non-violent (Tolstoi) și altele (inclusiv cosmiste)…

Dar nu înțeleg insistența redacției moldova.org de a scoate aceste declarații (care-s strigăte personale și marchează intense trăiri intime, dar în același timp, dacă sînt scoase din context, exprimă ură interetnică și declarații extremiste) în titlul și de a le transforma în ambalajul sub care e livra interviul (care are destule alte momente, mai puțin șocante, dar mai relevante). 

Chiar nimeni din redacție nu s-a gîndit că, un titlul ca ăsta poate fi citit (și a fost deja lecturat în cheia asta) drept justificare pentru cele mai primitive forme de ură interetnică – aia în care urăști un grup în baza limbii pe care o vorbește? 

Oare chiar au trecut pe alături toate trainingurile și instruirile și conferințele despre limbajul sensibil la diferențe culturale și nediscriminare? Ori toate astea nu se aplică în mod egal tuturor grupurilor din societate. 

Noi avem, desigur, nevoie de discuții despre imperialisme și imperialism. 

Imperialismul rus e o realitate incontestabilă (în discuțiile despre sfere legitime de influență, garanții de securitate pentru Rusia etc). Și el trebuie discutat. Și avem dreptul să povestim istoria noastră de victime ale acestui imperialism. 

În același timp discuția trebuie extinsă și la alte imperialisme sau forme de imperialism. De exemplu la imperialismul american de dinainte dar mai ales de după 2001 – sutele de mii de victime din Afganistan și Irak trebuie ascultate și ele, tot ca victime ale imperialismului. De exemplu la imperialismul turcesc în regiune – mai ales în Siria (Rojava). Despre imperialismul francez în Africa și persistența dominației coloniale în FrancAfrique tot ar trebui să vorbim. Și despre imperialismul economic – impunerea la scară globală a unui model economic unic (construit după o logică în favoarea marelui capital transnațional) ce favorizează logica profitului și eficienței în detrimentul altor logici – tot ar trebui să vorbim.
În același timp, în raport cu unele grupuri locale – romii, de exemplu – avem și noi atitudinile noastre imperialiste și colonizatoare, de care tot trebuie să fim conștienți și la care ar trebui să fim la fel de sensibili (și să facem totul pentru a le eradia). Pentru că sîntem nu doar victime ale imperialismului ci și…nițel înfăptuitori al acestuia.
Hai să discutăm imperialismul și imperialismele. Dar să o facem sensibil și atent. Prin discuții sincere și introspecții.
Doar în acest fel această discuție despre imperialism ar contribui la faptul că am deveni o societate mai îngăduitoare și mai plurală  (transformarea anti-imperialismului în rusofobie de peșteră cu argumente eugenice și genetice e un regres total). Doar în acest fel am putea fi parte dintr-o discuție relevantă globală despre imperialism și imperialisme, despre auto-determinare și pluralitatea modelelor de dezvoltare, despre modul în care construim, împreună cu alte grupuri (popoare, etnii, națiuni) viața pe această planetă. 


One Response to “imperialism și anti-imperialism.”

Leave a Reply