Război, facturi de gaz

Vitalie Sprînceană
Fac parte din grupul de oameni care fac totul pe ultima sută de metri. Achit, de exemplu, facturile în ultima zi, în ultimele ore ale ultimei zile.
În februarie ziua de achitare a fost 28.
Îmi pare rău să plătesc facturi pentru că sînt cam zgîrcit. Asta e. Și nu fac deloc plata cu plăcere.
Luna trecută însă am avut și niște dileme morale în fața facturii de gaz. Poate le-au avut și alții.
Am zăbovit mult și am reflectat dacă trebuie ori nu să plătesc factura…
Pe de o parte, gazul e rusesc și banii pe care-i plătesc eu merg ca plată spre Moscova. După aia banii ăștia merg spre uzinele militare, spre soldați și ofițeri, spre rachete și tancuri, spre polițiștii care arestează oameni care protestează împotriva războiului, spre statul represiv și spre mașinăria politico-militară în general. (O parte din ei merg și spre salarii de lux pentru niște ”manageri” locali, dar asta e doar scandalos și cinic în acest context de criză).
Pe de altă parte dacă nu plăteam acest gaz, urma să fiu deconectat. Nu e mare treabă, se poate rezista și altfel. Dar dacă nu l-ar plăti mai mulți atunci el ar fi sistat și…ar fi deconectate spitalele, blocurile de locuit, școlile și restul.
Pînă la urmă..am plătit. Cu toată vina pe care încă o simt.
(Zilele trecute a venit și factura pe gaz pe martie. Dar sper că se face pace pînă la sfîrșitul lunii.)


Leave a Reply

CommentLuv badge