Vând. Pe bani puțini. O idee de teză. Poate fi master, poate fi doctor. Științele politice sau cele administrative au prioritate. Dar să se înghesuie și specialiștii în comunicare că e pâine de mâncat și pentru ei.
Ambasadele Moldovei în străinătate și structura politicilor lor: publicul țintă, strategiile de atragere a opiniei publice, pârghiile de a influența politici favorabile țării. Studiu de caz: Ambasada Moldovei la Washington.
Care nu dispune încă de o hartă a comunităților moldovenești de pe teritoriul american. Nu pentru că ar fi fost leneși, ci pentru că n-au văzut aceste comunități, n-au avut nevoie de ele și nu le-au inclus în programul de comunicare. N-au contat: ce mai, niște amărășteni fugiți de acasă. Să-i ia dracul.
Ambasada s-a ocupat mai ales de întâlniri ”mari” cu oameni ”grei”: senatori, industriași, congresmani, lideri de opinie, uneori funcționari din organizațiile internaționale ce se găsesc cu duiumul în DC. Iar în comparație cu orice senator de Alaska sau un băiețaș de mingi de la banca Mondială, grupurile de moldoveni rispiți în Portland, Oregon ori Springfield, Massachussets pălesc în (lipsă de) importanță. Că-s doar grupuri de cetățeni fugiți…Așa a fost. Acum situația s-a schimbat.
A venit ambasador nou. Energic. Cu idei. Și probabil altă motivație. Are nevoie de comunitate acum. Zice că nu e mare treabă să cerșești la porțile Congresului. Că trebuie folosite și alte pârghii. Comunitățile moldovenești. Cele etnice, academice sau religioase. Că-s multe. Și influente. Regimul vizibilității a suferit schimbări. Comunitățile redevin importante. Dar nimeni n-a stabilit punți de dialog cu ele, nu le-a inclus măcar pe o hartă.
un interviu cu ambasadorul Republicii Moldova in SUA, igor Munteanu:
http://www.zdg.md/exclusiv/nimic-nu-se-obtine-usor-departe-de-tara
despre comunitati…si jalba la protap la Poarta americana