Oct 29 2018

Sărăcia ca alegere și sărăcia…ca viață obligatorie

Vitalie Sprînceană

Imi apar din cind in cind in fluxurile de stiri asemenea grafice care arata “modestia” unor miliardari (maninca la cantina cu muncitorii, calatoresc cu autobuzul etc).
De obicei ele sint insotite de comentarii in care miliardarii astia “modesti” sint comparati cu diversi bogatasi locali care isi etaleaza luxul.
Bun, de acord ca etalarea luxului nu e mare virtute (mai ales cind istoriile din spatele agonisirii bogatiei nu sint tocmai curate). Dar nici simularea saraciei si modestiei nu e tocmai virtute. Mai ales ca e doar excentricitate fara continut moral.
Adica, muncitorii Zara din mai multe tari sint exploatati, muncesc sub salariul minim, in conditii toxice (iar administratia Zara se preface ca problemele nu exista) si cineva imi zice ca e mare valoare morala ca seful Zara maninca la cantina cu muncitorii? La fel si cu seful Ikea. Si ceilalti.
Saracia asta afisata, pentru reviste glossy nu trebuie confundata cu saracia crunta generata de practicile Zara (si restul). Prima e o alegere pentru citiva excentrici iar a doua e o realitate in care milioane de oameni sint condamnati sa traiasca.


Jun 23 2008

inghet…de preturi

Vitalie Sprînceană

Ştire – „Guvernul mexican a îngheţat, până la 31 decembrie 2008 preţurile pentru 150 mărfuri alimentare de bază – făina, conservele de ton, sucurile de fructe, inclusiv cel de roşii, cafeaua, untdelemnul, ketschup-ul. Astfel autorităţile mexicane încearcă să contrabalanseze creşterea preţurilor la produsele alimentare, proces care afectează în pirmul rând straturile vulnerabile ale populaţiei. În mai, guvernaul mexican a decis acordarea unei retribuţii lunare de 120 pesos ($11.55; £5.85) pentru cetăţenii sub pragul sărăciei.”

Nu sunt un economist prea bun, dar bănuiesc că asemenea măsuri sociale au un cost financiar ridicat. Care va fi acoperit, în pricpal, din bani publici. E ok, zic eu, o strategie faină care ia de la bogaţi şi dă la săraci într-un mod onest, corect.

O alternativă ar fi fost (în Moldova unii încă cred că este) majorarea pensiilor, salariilor etc, dar aceste sporuri se transformă direct în inflaţie – sunt utilizate de populaţie în primul rând pentru acoperirea creşterii preţurilor, adică pentru consum curent şi nu pentru investiţii de durată în sectorul real al economiei, sau în cel al inovaţiilor tehnologice.

Un alt merit al strategiei mexicane este faptul că se adresează tuturor, se aplică în mod direct, fără medierea unor structuri guvernamentale sau ale societăţii civile (care ar fi dosit/spălat o parte din aceşti bani – sunt evitate deci perderile de reţea şi influenţa nefastă a factorului lăcomiei umane)…

Mă rog, eu sunt pentru…