Voda Filat, Voda Plahotniuc si prostimea
S-ar putea găsi totuși o virtute în recentele certuri politice cu privire la Păpușar, Regele Contrabandei și restul lumii. Adică polemica-disputa-bălăcăria între Vladimir Filat și Vladimir Plahotniuc. Unul prim-ministru pe față. Celălalt ar avea cică influență de vreo trei guverne. În umbră…
Partea (relativ) frumoasă a acestui urât război de bârfe e că acesta se joacă în public. Nu cu automatul Kalashnikov în pădurile de la Orhei, cum se făcea în veselii ani ai începutului de tranziție. Nici în cabinetul lui Vladimir Voronin ori la reședința acestuia de la Condrița, cum se făcea în anii când Partidul Comunist avea plăcinta…În fine, războiul a ieșit, din fericire, și de sub masca ”dialogului despre principii și valori” purtat după termopanele de la Nobil Club acu niște luni în urmă.
E în public, în spațiul mediatic, în piață, dacă vreți.
Ceea ce nu poate să fie decât bine și foarte bine. Pentru că spațiul public înseamnă (multă) transparență. Reguli clare și comune de joc: probe legale, declarații, martori, interviuri, mărturisiri. Modele standard de procedură: procese, polemici, dezvăluiri. Toate în lumina reflectoarelor, în studiourile televiziunilor și radiourilor, pe paginile ziarelor sau blogurilor. Adică la vedere.
Ambii actori (un termen cât se poate de potrivit) iau publicul drept martor al conflictului lor. Tot publicul este chemat să judece dreptatea fiecăruia. Cine altul decât publicul era destinatarul unor mesaje precum: păpușarul, șeful contrabandei cu țigări, krâșa de la Metalfieros și restul? Publicul (prin mass-media și ONG) constituie și insituția cu care primul ministru se consultă. Pe care al doilea o seduce prin mass-media ce o are. Ar fi poate primul caz când publicul cu toate instanțele lui – mass-media, societatea civilă, puterea de vot – ar avea putere de decizie și ar fi vizat în mod direct.
La limită am putea specula că electoratul și opinia lui publică ar avea doar de câștigat din acest război retoric. Pentru că s-ar întări mai mult ca oricând. Pentru că ar aduna importanță. Pentru că ar putea deveni exact arbitrul puternic și controlorul spațiului politic. De care avem nevoie. Cearta dintre Plahotniuc și Filat ar putea face mai mult bine societății civile decât sutele de granturi ale donatorilor internaționali…
Eu nu m-aș plânge că politicienii se ceartă. Eu tot mă cert uneori cu prietenii. Cu soția. Am și divorțat chiar. Și nu e tragedie. M-aș plânge dacă aceste certuri ar avea loc în beciuri neștiute. Ori în bordeie la margine de codru. Sau în cluburi luxoase. Atâta timp cât certurile-s în public eu îs ok. Chiar foarte ok.
