Jan 31 2018

Integrarea europeană – din abecedar în Constituție

Vitalie Sprînceană

Azi Guvernul a dat aviz pozitiv proiectului de lege prin care ”integrarea europeană” intră în Constituție.
Anterior, în unul din multele sale meciuri din campionatul republican împotriva Constituției, Curtea Constituțională zicea că ”orientarea spre spaţiul valoric democratic european constituie un principiu cu valoare constituţională”.
De acum încolo, cum ar veni, țara va avea orientare politică externă constituțională și orientare politică externă neconstituțională (va urma probabil vreun articol de încălcare administrativă pentru negarea ”integrării europene”).
Pînă ca întreaga țară să fie transformată într-un balamuc cu gîndire unică, ”integrarea europeană” a fost normă obligatorie în abecedar. Copiii învățau, cel puțin cu începere din 2007 (ca să înțelegeți că cei care trag acuma pătura europenismului nu sînt primii) că Moldova e în inima Europei și restul…
Alături de mama, școala, familia, Jizăs și restul ”valorilor fundamentale”.
Imagine din 2007:

Imagine din 2017 (fără stele de fundal):

Sursa: Abecedar, autori: Maria Buruiană, Silvia Cotelea, Aurelia Iermicioi, Constantin Dragomir, Ion Hadârcă (Editura Știința/Prut Internațional, 2017, p.138).


Jan 25 2018

Decît să umplem parcurile cu construcții, mai bine lărgim parcurile (despre construcția blocurilor din strada Timiș)

Vitalie Sprînceană

Pretura sectorului Centru organizează, pe 7 februarie, cu începere de la ora 10.00, în sala de ședințe a preturii, consultări publice asupra proiectului construcției unui complex de blocuri locative în strada Timiș, numerele 4 și 14.

Mai jos e planul terenurilor care ar intra sub construcție.

Așa cum se vede, o parte a terenurilor pe care urmează a fi amplasat complexul de blocuri e chiar lateral de scările care conectează strada Mateevici de Parcul Valea Morilor (intrarea dinspre Universitatea de Stat din Moldova).

Mai mult, se pare că trei blocuri locative (vezi desenul de mai jos) vor fi ridicate chiar lîngă scări, adică aproape în parc.

Beneficiarul, SRL „Rivis-Grand”, are un mic teren în proprietate privată și ar vrea să mai arendeze cîteva terenuri publice adiacente pentru a încăpea blocurile.

În general am o problemă cu așa-zisele ”discuții publice” în domeniul construcțiilor din oraș. Și acest proiect din Valea Morilor este exemplar: el cuprinde 4 slide-uri cu proiectul tehnic, ceva imagini și doleanțe (schimbarea codului de folosință a terenului din R2 în R6).  Și astea îs lucrurile puse în ”discuție”.
Asemenea discuții publice, în care există doar două opțiuni ”Aprob” și ”Resping” în baza a 3-4 slide-uri sînt de fapt simulări și substiuiri a unor discuții competente și cu miză (lucru de care profită în mod evident constructorii pentru care contează nu atît conținutul discuțiilor publice cît doar faptul că ele au avut loc, adică formal ele s-au desfășurat și asta e suficient).

De exemplu, acest proiect de blocuri locative nu conține măcar 1 propoziție în care cei care vor să construiască blocurile ar argumenta necesitatea construcției blocurilor locative anume în acea zonă, și nu din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga ei (gen ”apartamente cu vedere de vis” la prețuri corespunzătoare), ci din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga orașul (ce cîștigă orășenii din faptul că tu înghesuiești 4-5 blocuri, care vin cu cîteva sute de automobile, în cel mai amenajat parc al orașului, lîngă cea mai mare universitate sau, cum vezi tu că o să iasă sutele de automobile de pe o stradă, Timiș, pe care și acum abia dacă încap două mașini etc).

De asemenea, pretura sectorului Centru (și autoritățile publice în general) nu au găsit de cuviință să își exprime în vreun fel punctul de vedere (așa cum o face guvernul și alte ministere în legătură cu diversele proiecte de lege). Aș fi vrut să citesc ce crede Direcția de Transport despre acest proiect (din perspectiva transportului), Direcția Spații Verzi, Direcția Arhitectură etc.

Pretura sectorului Centru și autoritățile publice se comportă, în acest caz, ca un agent care dă în chirie localuri pentru evenimente, nu ca un organ ce deține expertiză, cunoaștere, viziune strategică și calitatea de apărător al interesului public.

Argumentarea din perspectiva orașului lipsește în acest proiect (ca și în celelalte de acest tip) și ea ar trebui făcută obligatorie. Altfel spus, constructorii care vor să ridice blocuri ar trebui să argumenteze ce are de cîștigat orașul din proiectele lor (pentru că noi știm prea bine ce au de cîștigat ei din asta)…

La moment, unica necesitate pe care o soluționează aceste așa-zise ”discuții publice” este ca beneficiarul să obțină … documentația urbanistică zonală. Ce cîștigă orașul?

Revenind la proiectul complexului de blocuri locative de pe strada Timiș (Parcul Valea Morilor) propunerea mea e următoarea: Consiliul Municipal Chișinău să refuze modificarea codului de reglementare urbanistică și să păstreze  codul existent al zonei. Ulterior, CMC să demareze procedura de achiziționare a terenului care se află la moment în proprietate privată (cu nr. cadastral 0100202.481) care să fie trecut în proprietate publică. Cel mai bine ca zonă verde, 

Cum va fi amenajată această zonă mai departe va decide orașul (inclusiv prin discuții publice organizate ca lumea, prin participare și implicare).

Cîștigul e evident: în loc să fie cedate cîteva terenuri publice pentru a face loc pentru 4-5 blocuri în apropierea imediată a parcului (cu toate problemele de transport, liniște, infrastructură), administrația orașului (și aleșii municipali) ar putea alege să lărgească parcul prin a cumpăra o mică parcelă privată și a construi o zonă verde de parc de ambele părți ale scărilor (există ceva construcții private și în partea cealaltă a scărilor – ele la fel trebuie cumpărate).

Altfel spus, decît să permită unui oarecare dezvoltator imobiliar să vîndă spațiul de lîngă parc cu 600-700 euro metrul pătrat, consilierii ar putea dărui orașului pentru totdeauna o zonă mai mare de parc. Iar constructorul să ridice blocurile în zonele rezidențiale, acolo unde le e locul.

Soluția cea mai bună, desigur, e impunerea unui moratoriu pentru toate construcțiile care nu sînt prevăzute în Planul Uurbanistic General din 2007.


Jan 23 2018

ContraCultura (19 ianuarie 2018): promisiunile microistoriei (cu Alexandru Leșanu)

Vitalie Sprînceană


Jan 13 2018

ContraCultura (12 ianuarie, 2018): Activism și societate civilă (Vlada Ciobanu)

Vitalie Sprînceană


Jan 11 2018

Tineri, frumoși … și neinformați

Vitalie Sprînceană

Un sondaj despre complotism și credința în teorii conspiraționiste realizat de IFOP (Institutul Francez al Opiniei Publice) a găsit că tinerii reprezintă categoria cea mai înclinată să creadă în teorii conspiraționiste: printre persoanele de pînă la 35 ani se găsesc de 2 ori mai multe persoane (21 % contra 11 %) care cred în diverse comploturi decît printre persoanele din grupul 55 ani și mai mult…
Cam atît despre creșterea gradului de informare corectă și calitatea informației învățate în epoca internetului.

Sondajul mai găsește, între altele, că cel puțin 79 % dintre respondenți cred cel puțin într-o teorie a conspirației. Cei mai mulți, 55 % cred că Ministerul Sănătății ar avea o înțelegere cu industria farmaceutică pentru a ascunde ”adevărul” despre nocivitatea vaccinelor. Alți 54 % cred că CIA ar fi implicată în asasinarea președintelui Kennedy. Se găsesc și alte 9 % care cred că Pămîntul e plat.


Jan 6 2018

Sărbători fericite!

Vitalie Sprînceană

Așteptăm un microbuz spre Gara de Nord. Vine 117. Urcăm. 

Pe la o bucată de drum urcă o bătrînică. Are două genți pe care le pune alături de șofer. 

La Unic microbuzul oprește ca să mai ia călători. Se uită la genți și nitam-nisam se apucă să strige:

– Ce e cu gențile astea aici? Ce fel de rîsuri de genți îs astea?

– Genți ca gențile, răspunde femeia. 

– Nu genți da rîsuri. 

– Uită-te la tine, răspunde femeia. 

– Plătește pentru genți, zice șoferul și iese să fumeze. 

…Sînt gata să plătesc pentru gențile femeii dar, cînd se urcă înapoi, șoferul nu mai comentează nimic. Nu comentează nici cînd bătrînica coboară la Ismail.

Cînd un grup de alți călători coboară la Gara de Nord, șoferul le urează voios: Sărbători Fericite! 


Jan 4 2018

Viața socială a …arborilor

Vitalie Sprînceană

”Dar oare de ce sînt copacii ființe sociale? De ce își împart ei nutrienții cu alți copaci iar uneori chiar cu arbori-concurenți? Rațiunea e aceeași ca pentru comunitățile umane: există avantaje semnificative în a munci împreună. Un arbore nu este o pădure. De unul singur un copac nu poate genera un climat local consistent și este la discreția vînturilor și ploilor. Împreună, însă, mai mulți copaci creează un ecosistem care moderează extremele de căldură și frig și generează umiditate. În cadrul acestui mediu protejat copacii pot ajunge la o vîrstă înaintată. Pentru a atinge însă acest lucru e nevoie ca ”comunitatea de arbori” să rămînă intactă cu orice preț. Dacă fiecare arbore ar fi lăsat se descurce de unul singur, majoritatea dintre ei nu ar trăi prea mult. Diverse leziuni ar crea găuri în scoață, lucru care ar permite furtunilor să-i doboare și să-i dezrădăcineze. Căldura verii ar ajunge la depozitele subterane de sevă ale copacilor și le-ar usca. Fiecare arbore ar avea de suferit.” (din Peter Wohlleben, ”The Hidden Life of Trees: What They Feel, How They Communicate – Discoveries from a Secret World”, 2017).