Apr 6 2021

Despre fotbal și orașul sexist…

Vitalie Sprînceană
Primăria, în colaborare cu Federația Moldovenească de Fotbal va amenaja terenuri de fotbal la niște licee în capitală.
Intenția e oarecum bună – stimularea modului sănătos de viață și practicarea sportului în școală e o măsură bună, pe fundalul dispariției terenurilor și stadioanelor din oraș în ultimii ani (îs zeci de terenuri și stadioane care au fost date ”sub construcție” de blocuri de locuit.)
Partea negîndită a intenției e o infrastructură sportivă ce ar fi … mai puțin sexistă.
Știu, nimeni nu le încurcă pe femei să practice fotbalul, dar nimeni nu încurcă autoritățile să întrebe fetele și femeile ce fel de spații sportive și-ar dori ele așa încît să nu fie nevoite…să joace fotbal doar pentru că altă infrastructură sportivă nu e.
Realitatea e cea mai mare parte a terenurilor de sport din cartiere au dotări de jocuri sportive ”bărbătești”– fotbal, baschet, volei și nu trebuie să ne mirăm deloc, în acest caz, că 95 % din spațiile de skateboard și cam tot atîta din terenurile de fotbal din Europa sînt ocupate permanent de băieți. Pentru construcția unor spații utilizate aproape exclusiv de băieți sînt cheltuite 75 % din alocațiile publice pentru spații de de recreere. Există diferențe semnificative în privința utilizării spațialității de către tineri și tinere: geografa franceză Edith Maruéjouls arăta că, în timpul pauzelor dintre lecții elevii și elevele folosesc în moduri diferite spațiile de recreere ale școlii: fetele tind să ocupe spații periferice și practică activități sedentare, ce nu ocupă mult spațiu iar băieții, din contra, tind să ocupe locațiile centrale și să practice activități – fotbal, de exemplu, sau hîrjoană – care nu doar că ocupă spațiile centrale ci tind să invadeze și spațiile periferice în care stau fetele.
Așa arată orașul sexist.


Jan 29 2021

Construcția de lîngă Circ – un șir de ”mulțumiri” meritate

Vitalie Sprînceană

Pentru matahala de construcție de douăzeci și ceva de etaje care ar putea apărea lîngă Circ se cuvin mai multe mulțumiri unor oameni care le-au făcut posibile…

Întîi premierului tehnocrat și apolitic Ion Chicu care, la ultima ședință a guvernului, înainte de demisie, a aprobat modificarea componenței CNMI (fără discuții publice, fără consultări largi) și pur și simplu a făcut cadou companiilor de construcție un organ public docil care să voteze toate bazaconiile de oțel și sticlă din centrul orașului. Modificarea a fost tehnică, făcută aiurea (fostul Consiliu al Monumentelor are încă mandatul valid!), dar trebuia și s-a făcut. Mulțumiri multe corona-cuscrului, a lăsat o moștenire grozavă! 

Se cuvin mulțumiri enorme și guvernului PAS din iunie-noiembrie 2019 (ministra Onofrei și tot alaiul de ”deiateli”) care, putea să facă o revizie la Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, să vadă cum se întîmplă că Agenția a devenit de la o vreme agenția de demolare și vînzare a monumentelor (Cafeneaua Guguță), că agenția a închis ochii la o serie de încălcări și demolări deși a fost somată și vizată direct (Gaudeamus), că semnătura șefului Agenției stă ilegal pe mai multe acte (proiectul de clădire cu 13 etaje…peste drum de clădirea votată azi!), să se facă concurs public pentru conducerea agenției, să se reorganizeze, să bombardeze procuratura cu sesizări etc…Nu au făcut nimic din toate astea…Știu, era puțin timp dar…se putea și în acest timp de umblat la legile pentru protecția monumentelor, la atribuțiile AIRM…Mă rog, avea lumea alte preocupări și..poate erau și alte motive. 

Aparte trebuie să aducem mulțumiri vechii componențe a CNMI care, deși încă are mandatul în exercițiu, a capitulat, s-a resemnat și…se mulțumește să posteze pe facebook în loc să încerce să facă ceva – să se judece cu ministerul, să atace în judecată desemnarea noii componențe…Din păcate, în loc să înmulțească numărul luptătorilor pentru patrimoniu aceștia…înmulțesc numărul comentatorilor de pe facebook. 

Frumos, cu atîta ”curaj” din partea arhitecților, felicitări dezvoltatorilor! 

Deja Ștefăniță, Povar, Grozavu și ceilalți figuranți care au ridicat azi mîna…despre ei nimic nu e de zis. Ei nu trebuiau să se afle acolo, ei nu trebuiau să fie ”apărătorii” patrimoniului. 

Ce-i de făcut? Trebuie închisă prăvălia numită AIRM…Eu nu vreau să îl plătim pe Ștefăniță din bani publici ca el să semneze documente prin care construiește peste cimitire, peste parcuri, peste monumente, peste oameni, O poate face din bani privați și din donații. 

”Felicitări” sincere mafiei imobiliare – au reușit, în plină guvernare tehnocrată, la nivel local și național, să obțină ceea ce nici măcar nu visau pe timpurile oligarhiei – mînă liberă la construcții peste tot în oraș și mai ales, în cea mai lacomă bucată a acestuia – centrul. 

Acest oraș a fost stricat.

Trebuie să ne mutăm în altul..


Sep 29 2020

Comunicare la primărie

Vitalie Sprînceană

Feeric funcționează comunicarea la primăria municipiului Chișinău…
Mergi la discuții publice, la consultații pe obiecte de construcții, regulamente și proiecte, te pregătești, avansezi propuneri, trimiți scrisori și adresări – ești ignorat complet…
Scrii un comentariu pe facebook despre un lucru făcut fără cap (tăieri de copaci, calcularea cotelor străzii după ce e pus asfaltul, piste de biciclete) și te trezești că primarul, viceprimarul, șefa DGAURF, paznicii și șoferii de la primărie fac postări oficiale pe pagina primăriei în care comentează ”comentariile” unora, apoi intră pe facebook și iar se vaicără că ”cetățenii n-o înțeles”.
Hei, eu nu vreau să îmi răspundeți la postările pe facebook. Vrem să îmi răspundeți la interpelările, adresările, comentariile și scrisorile oficiale.
Asta e unica comunicare ce contează.


Jun 29 2018

Ce este #occupyguguta

Vitalie Sprînceană

Deocamdată, încă nimic prea clar și prea concret. Dar poate deveni orice.
Pentru moment e încă un proces, fără multe finalități specifice, însă e deja suficient. Și important. Procesul, în acest caz, este la fel de important precum rezultatele. Sau poate chiar mai important (ar fi poate pentru prima oară cînd procesul e mai important decît finalitățile concrete ale acestuia).
Întrucît sînt doar unul dintre zecii de participanți și participante, guguțieni și guguțiene (ori guguți, cum a zis altcineva) – nu pot vorbi decît în numele meu (și partea faină la #occupyguguta e că fiecare vorbește exclusiv în numele său personal, fără instituții, titluri și regalii).
Ceea ce urmează, deci, e viziunea mea personală asupra ce este #occupyguguta, ce ar putea deveni, ce putem construi acolo, rostul etc.


Deci, ce este #occupyguguta?
Întîi de toate un spațiu fizic – scuarul din fața Cafenelei Guguță, locul în care oligarhul (care tocmai a anulat alegerile) și acoliții săi (tocmai a vîndut spațiul unui apropiat, Ceslav Ciuhrii) vrea să construiască un hotel/business centru de vreo -sprezece etaje în Grădina Publică. În jurul acestui spațiu o comunitate de activiști locali de diverse etnii și orientări duc deja de vreo patru ani bătălii prin instanțe, în media, în diverse cercuri și grupuri. În felul acesta #occupyguguta se conectează la o istorie locală de lupte și proteste veche de cîțiva ani. De asemenea, în contextul în care Finpar/Regata și-au anunțat intenția de a continua proiectul cu construcția, #occupyguguta ar putea deveni o platformă pentru viitoarele bătălii pentru Guguță și Grădina Publică și alte spații publice din oraș.
Apoi e o idee – a unui spațiu politic și civic alternativ, în care ne propunem să învățăm să mediem viziuni politice diferite, să organizăm dialoguri între grupuri care nu se văd și nu discută nicăieri, să propunem idei și utopii, proiecte de oraș și țară, să formulăm critici și să avansăm alternative. Un spațiu din care nu sînt în această țară. Un spațiu care ne lipsește.
#occupyguguta e și o universitate politică  în aer liber, un spațiu educațional liber în care ne învățăm reciproc să facem pliante, să alcătuim lozinci, să ne ascultăm reciproc, să gîndim împreună, să inventăm tactici și strategii, să vorbim în public, să scriem și să distribuim ce scriem, să filmăm, să discutăm, să cădem de acord ori să ne certăm pe idei. Un fel de laborator experimental în care testăm diverse idei, co-planificăm scenarii (pe care nu le implementăm neapărat dar asta e și frumusețea #occupyguguta – putem crea și inventa liber), citim cărți (pe viitor urmează să amenajăm și o bibliotecă politico-civică), scriem texte, proiectăm și discutăm filme, lucrăm (da, scriem de acolo), învățăm lucruri noi (urmează în viitor să organizăm diverse ateliere practice dar și lecții)…Adică, deopotrivă bibliotecă, cinematograf, spațiu de lucru, spațiu de întîlniri.


Apoi #occupyguguta mai e și un spațiu politic în care se constituie și se intersectează diverse agende: civice, politice, electorale, economice etc. Locul în care se revendică anularea anulării rezultatului alegerilor locale din Chișinău, locul în care se protestează împotriva acaparării spațiilor publice de către mafiile imobiliare, dar și locul în care se fac revendicări pentru înălțarea unui busturi pentru femei pe Aleea Clasicilor și pentru implementarea reală a egalității de gen în Moldova. Un spațiu politic care e deopotrivă anarhist, socialist, libertarian, liberal etc. Și care, în toate privințele – mai ales în cadrul adunărilor generale – e mai deschis, mai respectuos, mai tolerant și mai sigur decît parlamentul Republicii Moldova…ori decît Guvernul sau Consiliul Municipal Chișinău. Și precis mai deschis și mai democratic decît adunările Partidului Democrat.
#occupyguguta e și un spațiu cultural alternativ, unul în opoziție radicală cu alte spații culturale locale (și cu cultura oficială). Un spațiu în care creația se face fără bani și bilete de intrare, în care intrarea la film nu costă nimic, în care organizăm jocuri intelectuale, privim fotbal, discutăm cărți – toate de dragul socializării, nu pentru profit… În acel spațiu ar putea încape și un teatru, și recitaluri de poezie, și concerte de tot soiul, și dansuri, și teatru politic și …orice altceva.
Și nu în ultimul rînd, #occupyguguta e o invitație deschisă pentru utilizarea spațiului, dezvoltarea creativității și imaginarului politic și a repertoriului de proteste, o oportunitate de educație politică…


May 15 2018

”Consultații publice” privind demolarea Cinematografului Gaudeamus

Vitalie Sprînceană

Consultatii publice” pe 22 mai privind demolarea Cinematografului Gaudeamus…

 

Între timp Ministerul Culturii ridica Arene pentru copii lui Candu si Hub-uri “Creative” pentru companiile de publicitate…


Apr 12 2018

Petiție ”Scuarul lui Moș Crăciun”

Vitalie Sprînceană

Așa cum am promis ieri la mini-acțiunea din Scuarul Palatului Național (botezat Scuarul lui Moș Crăciun) – detalii despre acțiune aici – urmează să scriem o solicitare pentru înlăturarea gardului din Scuar și pentru deschiderea terenului verde pentru publicul general.

Atașez o primă versiune a scrisorii:

 

Petiție Scuarul lui Mos Craciun by Vitalie Sprinceana on Scribd

Actualizare, 15 mai. Gardul a fost, între timp, demontat. Scuarul e public.


Apr 11 2018

Arena Națională: Ideea noastră, banii publici – ai voștri. Profitul rămîne tot la noi (despre un concurs de slogane)

Vitalie Sprînceană

Ca să înțelegeți care-i locul implicării și participării cetățenilor în actul de guvernare în Republica Moldova e destul, printre altele, să urmăriți desfășurarea cazului ”construcția Arenei Naționale”…
După ce a trecut, fără consultații publice (și cu o argumentare de doi bani) proiectul prin care 70 hectare de pămînt public vor fi sacrificate pentru mega-mall-ul sportiv plus un bonus de 200 milioane de lei de bani publici care vor fi plătiți de stat companiei care va efectua construcția, adică după ce a decis că ne împrumutăm de bani și ne furăm niște pămînt pentru a construi o chestie de care (cel mai probabil) nu avem nevoie, Parlamentul ne dă voie să participăm și să ne implicăm…pentru a alege sloganul construcției.
Clarific: Parlamentul a inițiat pe facebook un concurs  de slogane pentru Arena Națională (numele de cod al construcției). Așa cum se cuvine acțiunilor pentru bifă, concursul este incluziv și ”se adresează persoanelor fizice și juridice, indiferent de vârstă, apartenență religioasă, politică, etnică, sexuală și socială.”
Cum ar veni, decizia de a construi coștereața sportivă, de a aproba cheltuielile de bani și teren public au luat-o 2-3 oameni, dar concursul pentru slogane trebuie să fie incluziv și pe principii non-discriminatorii.
E acel caz de pseudo-participare care discreditează participarea și implicarea… Caz tipic în spațiul nostru – îmi vin în minte o mulțime de cazuri cînd Primăria Chișinău decidea, fără dezbateri publice, să dea bucăți de parcuri sub construcție și iniția, cu multă pompă, pe de altă parte, dezbateri publice despre oportunitatea văruirii tulpinii copacilor…

Ca să înțelegeți amploarea coțcăriei: cu cei 200 milioane de lei care vor fi băgați în complexul de golf+concerte+tenis de cîmp (distracții ale celor cu bani) puteau fi reparate 400 terenuri sportive (500 mii per teren sportiv) în toată țara… Nu, că pentru asta bani nu-s (în unele școli nu-s nici măcar mingi, iar altele nici măcar nu au sală sportivă). Pentru terenuri de golf și tenis și concerte însă se găsesc pentru că așa e hatîrul noilor boieri moldoveni.

Totuși ca un cetățean de bună credință eu o să particip la concursul de slogane (mai ales că, cică, premiul mare e foarte mare și eu aș avea nevoie de niște bani și recunoștință publică eternă).
Opțiunile mele pe care le voi trimite, în mod transparent și public sînt:

  • Uniți pentru Furtul din Patrimoniul Public!
  • Încă un proiect inutil pentru Moldova!
  • De la coștereață la Coștereață Sportivă: spre un viitor European la noi acasă!
  • Cu eforturi comune pentru bunăstarea unor cetățeni: Ideea noastră, banii publici – ai voștri. Profitul rămîne tot la noi. 
  • Arena Națională Sportivă a Mîntuirii… Banilor Noștri.

    Mai caut: concursul e pînă la 1 mai.