Așa cum am promis ieri la mini-acțiunea din Scuarul Palatului Național (botezat Scuarul lui Moș Crăciun) – detalii despre acțiune aici – urmează să scriem o solicitare pentru înlăturarea gardului din Scuar și pentru deschiderea terenului verde pentru publicul general.
Atașez o primă versiune a scrisorii:
Petiție Scuarul lui Mos Craciun by Vitalie Sprinceana on Scribd
Ca să înțelegeți care-i locul implicării și participării cetățenilor în actul de guvernare în Republica Moldova e destul, printre altele, să urmăriți desfășurarea cazului ”construcția Arenei Naționale”…
După ce a trecut, fără consultații publice (și cu o argumentare de doi bani) proiectul prin care 70 hectare de pămînt public vor fi sacrificate pentru mega-mall-ul sportiv plus un bonus de 200 milioane de lei de bani publici care vor fi plătiți de stat companiei care va efectua construcția, adică după ce a decis că ne împrumutăm de bani și ne furăm niște pămînt pentru a construi o chestie de care (cel mai probabil) nu avem nevoie, Parlamentul ne dă voie să participăm și să ne implicăm…pentru a alege sloganul construcției.
Clarific: Parlamentul a inițiat pe facebook un concurs de slogane pentru Arena Națională (numele de cod al construcției). Așa cum se cuvine acțiunilor pentru bifă, concursul este incluziv și ”se adresează persoanelor fizice și juridice, indiferent de vârstă, apartenență religioasă, politică, etnică, sexuală și socială.”
Cum ar veni, decizia de a construi coștereața sportivă, de a aproba cheltuielile de bani și teren public au luat-o 2-3 oameni, dar concursul pentru slogane trebuie să fie incluziv și pe principii non-discriminatorii.
E acel caz de pseudo-participare care discreditează participarea și implicarea… Caz tipic în spațiul nostru – îmi vin în minte o mulțime de cazuri cînd Primăria Chișinău decidea, fără dezbateri publice, să dea bucăți de parcuri sub construcție și iniția, cu multă pompă, pe de altă parte, dezbateri publice despre oportunitatea văruirii tulpinii copacilor…
Ca să înțelegeți amploarea coțcăriei: cu cei 200 milioane de lei care vor fi băgați în complexul de golf+concerte+tenis de cîmp (distracții ale celor cu bani) puteau fi reparate 400 terenuri sportive (500 mii per teren sportiv) în toată țara… Nu, că pentru asta bani nu-s (în unele școli nu-s nici măcar mingi, iar altele nici măcar nu au sală sportivă). Pentru terenuri de golf și tenis și concerte însă se găsesc pentru că așa e hatîrul noilor boieri moldoveni.
Totuși ca un cetățean de bună credință eu o să particip la concursul de slogane (mai ales că, cică, premiul mare e foarte mare și eu aș avea nevoie de niște bani și recunoștință publică eternă).
Opțiunile mele pe care le voi trimite, în mod transparent și public sînt:
Mai caut: concursul e pînă la 1 mai.
Nu știu ce zeu local al urbanismului a permis să se construiască acest complex de blocuri locative între strada academiciana Natalia Gheorghiu și Nicolae Testemițanu.
Eu am numărat în total vreo 15 macarale mai mici și mai mari (iar asta face cel puțin vrep 7-8 blocuri mari).
Mai la deal e complexul Dansicons (cîteva blocuri bune și el) și complexul Glorinal (tot cîteva blocuri).
De ce e problematic? Pentru că mega-monstrul ăsta locativ de cîteva zeci de mii de oameni are doar două drumuri de acces – strada Gheorghiu și strada Testemițanu. Ambele străduțe au cîte 1 bandă în fiecare direcție.
Cum o să iasă oamenii ăștia din acest cartier nu e clar (două străduțe din astea nu-s suficiente, la un așa număr de oameni, nici măcar pentru transportul public)…Despre altă infrastructură în zonă – școli, grădinițe, nu mai vorbesc – dezvoltatorii construiesc dormitoare, nu mediu social.
La care adăugăm că, pe Testemițanu se află cîteva centre medicale mari: Spitalul Clinic Republican, Centrul Diagnostic, Spitalul Cardiologic…Care aduc și ele trafic în fiecare zi: zeci de ambulanțe, mii de pacienți…
Veselie în viitor.
Expresia perfectă a lipsei de idei și imaginație, exces de heirupism și activism salubritar pentru mass-media:
Primara de Chișinău, Silvia Radu și cu o echipă de subotnici (judecînd după uniforme – de la autosalubritate, deci ei au ieșit la curățenie de nevoie) dau cu mătura pe un trotuar…
În spatele lor, pe un gazon (care e demult glod, fiind prea des folosit ca loc de parcare pentru mașini), stă parcat ilegal și neregulamentar un automobil.
În plin glod.
E destul ca acest automobil să dea înapoi, ca să iasă, și 10 kile de glod vor fi împrăștiate pe asfaltul proaspăt mătura de ditamai primara.
Cam atît despre ce face și ce ar trebui să facă administrația locală din Chișinău.
p.s. mătura e albastră, de la partid probabil.
Două imagini (faceți click pentru imagine în rezoluție mai mare) din două locuri diferite, în orașul Chișinău.
Una vorbește despre mașini, alta despre mănăstiri.
Au un lucru în comun – valorifică, din punct de vedere comercial, un aspect comun – DURATA. Un fel de măsurare de ani.
Toyota e o ”legendă” de 50 de ani. Adică asigură calitate și restul de jumătate de veac.
Mănăstirea Curchi e mai veche, deci mai bine poziționată pe o piață a servicilor (de care?) – ea livrează ”calitate” de vreo 200 ani…
E un exemplu despre caracterul unificator și omogenizator al limbajului publicității în capitalismul global (și local).
Un bloc la Posta Veche, intrările nu-s asfaltate (glod, murdărie) la 25 si ceva ani de independență & democratie & libertate &integrari de tot soiul.
O parte a administrației orasului vrea acum iluminare a unor cladiri, reconstituirea (din gipso-carton) a “orasului vechi” si tot asa.
Astea is lux si fudulie inutila atita timp cit unii locuitori ai orașului nu au acces la chestii de baza precum asfalt.
Lîngă clădirea Poștei Centrale, vizavi de Primărie, un grup de tineret PD distribuie o revistă de partid. Viitorul va fi frumos – preturile scad, veniturile cresc, guvernul își face treaba. Și din astea. (Unica pagină tristă din ziar e horoscopul care dă unor zodii bucurie și altor zodii probleme și cumpene – stelele nu-s atît de miloase ca guvernul și în plus, pe ele nu le așteaptă alegeri în toamnă.)
Alături un grup de religioși de la nu știu ce Centru de Ajutor Universal dau apă din Iordan care, zice un pliant, vindecă toate lucrurile – nefericire, sărăcie etc.
Oamenii trec și iau ziare. Apoi iau apă cică din Iordan.
