Feb 5 2018

Cartierul glod…

Vitalie Sprînceană

Un bloc la Posta Veche, intrările nu-s asfaltate (glod, murdărie) la 25 si ceva ani de independență & democratie & libertate &integrari de tot soiul.
O parte a administrației orasului vrea acum iluminare a unor cladiri, reconstituirea (din gipso-carton) a “orasului vechi” si tot asa.
Astea is lux si fudulie inutila atita timp cit unii locuitori ai orașului nu au acces la chestii de baza precum asfalt.


Feb 3 2018

Competițiile salvării

Vitalie Sprînceană

Lîngă clădirea Poștei Centrale, vizavi de Primărie, un grup de tineret PD distribuie o revistă de partid. Viitorul va fi frumos – preturile scad, veniturile cresc, guvernul își face treaba. Și din astea. (Unica pagină tristă din ziar e horoscopul care dă unor zodii bucurie și altor zodii probleme și cumpene – stelele nu-s atît de miloase ca guvernul și în plus, pe ele nu le așteaptă alegeri în toamnă.)

Alături un grup de religioși de la nu știu ce Centru de Ajutor Universal dau apă din Iordan care, zice un pliant, vindecă toate lucrurile – nefericire, sărăcie etc.

Oamenii trec și iau ziare. Apoi iau apă cică din Iordan.


Feb 2 2018

Priorități…

Vitalie Sprînceană

Pe toată întinderea bulevardului Ștefan cel Mare, de la strada Tighina pînă la strada Pușin, de ambele părți ale bulevardului, nu se găsește nici un chioșc de ziare. Nu ai de unde cumpăra un ziar.

În schimb sînt chiloți, covrigi, vinuri, bomboane, haine, mult aur și argint, bere, bănci, schimburi valutare, saloane de telefonie mobilă.

Priorități publice și private, cum ar veni.


Jan 25 2018

Decît să umplem parcurile cu construcții, mai bine lărgim parcurile (despre construcția blocurilor din strada Timiș)

Vitalie Sprînceană

Pretura sectorului Centru organizează, pe 7 februarie, cu începere de la ora 10.00, în sala de ședințe a preturii, consultări publice asupra proiectului construcției unui complex de blocuri locative în strada Timiș, numerele 4 și 14.

Mai jos e planul terenurilor care ar intra sub construcție.

Așa cum se vede, o parte a terenurilor pe care urmează a fi amplasat complexul de blocuri e chiar lateral de scările care conectează strada Mateevici de Parcul Valea Morilor (intrarea dinspre Universitatea de Stat din Moldova).

Mai mult, se pare că trei blocuri locative (vezi desenul de mai jos) vor fi ridicate chiar lîngă scări, adică aproape în parc.

Beneficiarul, SRL „Rivis-Grand”, are un mic teren în proprietate privată și ar vrea să mai arendeze cîteva terenuri publice adiacente pentru a încăpea blocurile.

În general am o problemă cu așa-zisele ”discuții publice” în domeniul construcțiilor din oraș. Și acest proiect din Valea Morilor este exemplar: el cuprinde 4 slide-uri cu proiectul tehnic, ceva imagini și doleanțe (schimbarea codului de folosință a terenului din R2 în R6).  Și astea îs lucrurile puse în ”discuție”.
Asemenea discuții publice, în care există doar două opțiuni ”Aprob” și ”Resping” în baza a 3-4 slide-uri sînt de fapt simulări și substiuiri a unor discuții competente și cu miză (lucru de care profită în mod evident constructorii pentru care contează nu atît conținutul discuțiilor publice cît doar faptul că ele au avut loc, adică formal ele s-au desfășurat și asta e suficient).

De exemplu, acest proiect de blocuri locative nu conține măcar 1 propoziție în care cei care vor să construiască blocurile ar argumenta necesitatea construcției blocurilor locative anume în acea zonă, și nu din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga ei (gen ”apartamente cu vedere de vis” la prețuri corespunzătoare), ci din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga orașul (ce cîștigă orășenii din faptul că tu înghesuiești 4-5 blocuri, care vin cu cîteva sute de automobile, în cel mai amenajat parc al orașului, lîngă cea mai mare universitate sau, cum vezi tu că o să iasă sutele de automobile de pe o stradă, Timiș, pe care și acum abia dacă încap două mașini etc).

De asemenea, pretura sectorului Centru (și autoritățile publice în general) nu au găsit de cuviință să își exprime în vreun fel punctul de vedere (așa cum o face guvernul și alte ministere în legătură cu diversele proiecte de lege). Aș fi vrut să citesc ce crede Direcția de Transport despre acest proiect (din perspectiva transportului), Direcția Spații Verzi, Direcția Arhitectură etc.

Pretura sectorului Centru și autoritățile publice se comportă, în acest caz, ca un agent care dă în chirie localuri pentru evenimente, nu ca un organ ce deține expertiză, cunoaștere, viziune strategică și calitatea de apărător al interesului public.

Argumentarea din perspectiva orașului lipsește în acest proiect (ca și în celelalte de acest tip) și ea ar trebui făcută obligatorie. Altfel spus, constructorii care vor să ridice blocuri ar trebui să argumenteze ce are de cîștigat orașul din proiectele lor (pentru că noi știm prea bine ce au de cîștigat ei din asta)…

La moment, unica necesitate pe care o soluționează aceste așa-zise ”discuții publice” este ca beneficiarul să obțină … documentația urbanistică zonală. Ce cîștigă orașul?

Revenind la proiectul complexului de blocuri locative de pe strada Timiș (Parcul Valea Morilor) propunerea mea e următoarea: Consiliul Municipal Chișinău să refuze modificarea codului de reglementare urbanistică și să păstreze  codul existent al zonei. Ulterior, CMC să demareze procedura de achiziționare a terenului care se află la moment în proprietate privată (cu nr. cadastral 0100202.481) care să fie trecut în proprietate publică. Cel mai bine ca zonă verde, 

Cum va fi amenajată această zonă mai departe va decide orașul (inclusiv prin discuții publice organizate ca lumea, prin participare și implicare).

Cîștigul e evident: în loc să fie cedate cîteva terenuri publice pentru a face loc pentru 4-5 blocuri în apropierea imediată a parcului (cu toate problemele de transport, liniște, infrastructură), administrația orașului (și aleșii municipali) ar putea alege să lărgească parcul prin a cumpăra o mică parcelă privată și a construi o zonă verde de parc de ambele părți ale scărilor (există ceva construcții private și în partea cealaltă a scărilor – ele la fel trebuie cumpărate).

Altfel spus, decît să permită unui oarecare dezvoltator imobiliar să vîndă spațiul de lîngă parc cu 600-700 euro metrul pătrat, consilierii ar putea dărui orașului pentru totdeauna o zonă mai mare de parc. Iar constructorul să ridice blocurile în zonele rezidențiale, acolo unde le e locul.

Soluția cea mai bună, desigur, e impunerea unui moratoriu pentru toate construcțiile care nu sînt prevăzute în Planul Uurbanistic General din 2007.


Oct 1 2017

Despre maratonul din țarc

Vitalie Sprînceană

Nu am o problemă că bulevardul Ștefan cel Mare e uneori blocat din cauza la tot felul de evenimente – politice, comerciale. Nu am o problemă să ies cu 10-15 min mai devreme din casă atunci cînd am nevoie să ajung în centru în zilele cînd bulevardul e ocupat.

Pentru că și eu, de cîteva ori pe an (la Marșul Feminist, la Marșul Diversității, la alte evenimente) îmi folosesc dreptul de a bloca bulevardul (sau alte străzi) pentru a exprima diverse poziții civice și politice. Nu ocupăm tot bulevardul dar tot acoperim 1-2 benzi și cauzăm destule incomodități orășenilor. Cu un scop nobil, dar oricum tot ocupăm spații publice.

Deci, îs perfect ok că în scest sfîrșit de săptămînă bulevardul a fost blocat pentru a face loc maratonului din Chișinău (care e o inițiativă comercială, desigur, un eveniment corporativ prin intermediul căruia alde Kaufland își spală imaginea). Fie.

Ceea ce mă deranjează e limitarea evenimentului la un aspect pur mediatic – e un eveniment mediatic glamuros vizitat de multă lume bună care vrea poze cu ”modul sănătos de viață”. Și cam atît.

Și ar putea fi mult mai mult decît un prilej de like-uri pe facebook. O platformă de discuție, de exemplu. Sau chiar o platformă de acțiune. Pentru că, scoasă din contextul mediatic, alergarea de azi e un exercițiu glamuros făcut într-un țarc din centrul orașului. Pentru că participanții știu că, în afara acestei zile cînd li s-a pus la dispoziție întreg bulevardul, în celelalte 365 zile ale anului ei nu au elementar unde alerga prin oraș (cu excepția celor cîțiva fericiți care trăiesc lîngă lacul Valea Morilor sau parcul Valea Trandafirilor, unde se mai poate alerga printre cărucioare, biciclete și pietoni). An de an dispare infrastructura sportivă a orașului, cea care ar putea face posibil ”modul sănătos și moda la alergat” promovate de organizatori.

Stadionul de la Ciocana e demult sub construcție (o afacere dubioasă cu arestați și oameni înșelați dar și un oraș văduvit de un stadion cu pistă de asfalt ce poate fi utilizată în orice anotimp al anului), Stadionul Republican a fost închis, pe urmă transformat în depozit de lemne care au ars și nu mai poate fi folosit, Stadionul Dinamo a fost arat și urmează a fis dat sub construcție… Despre trotuarele ca spațiu de alergat nu e nimic de spus – ele sînt atît de pline de automobile încît nici nu se poate merge pe ele, darămite să fugi…

Iar faptul că participanții la maraton preferă să umple facebook-ul și mass-media cu poze (gen eu îs bravo că alerg_ în loc să umple cutiile poștale ale primăriei Chișinău și ale guvernului cu scrisori și solicitări pentru infrastructură sportivă, e trist.

Pentru că dacă nu o cer, n-o vor avea. Și vor fi nevoiți să alegere întotdeauna ca azi. În țarc adică. Unul glamuros, cu postere ale unor sponsori bogați, înconjurat de muzică bună și camere de televiziune. Dar totuși în țarc.


Sep 30 2017

Despre referendumul local din 19 noiembrie. Voi merge

Vitalie Sprînceană

O să merg la referendumul din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Chirtoacă. Fără entuziasm, fără flori și restul. E însă un referendum necesar.
Ar fi, în caz că se adună numărul necesar de voturi, primul caz cînd un primar al orașului e demis de alegători pentru că nu corespunde funcției (în localități mai mici asta se întîmplă des și e un fapt obișnuit).
Desigur, ar fi fost mult mai bine dacă oponenții care au inițiat referendumul, socialiștii și celelalte fracțiuni, ar fi pregătit un dosar coerent (carte neagră) al deficiențelor administrației Chirtoacă: cu scheme, cu decizii proaste, cu interese și lobby. Asta ar fi convins pe fiecare că primarul Chirtoacă merită să fie demis.
(Eu personal am lista mea: de la pizzeria Sbarro din Scuarul Europei, la stadioanele sportive de la Ciocana, la schemele cu gherete ale fratelui sau cele cu autobuze ale colegului de partid ori cele cu constructii ale altui coleg de partid Dîrda, la schemele cu parcările, la lipsa de transparență etc).
Desigur, ar fi fost mult mai bine dacă referendumul (și suspendarea lui Chirtoacă) nu s-ar fi întîmplat tocmai în momentul cînd Partidul Liberal e devorat de oligarhat pentru că nu mai este loial.
Dar astea îs detalii relativ mici și relativ insignifiante.
Argumentul că demiterea lui Chirtoacă ar însemna ca primăria să treacă în mîinile socialiștilor mi se pare slab. E prea mare interesul pentru primăria Chisinau si nimeni nu are succesul asigurat (si premierul Filip s-a apucat de oras, si opozitia PPDA-PAS probabil vor vrea sa aiba o prezenta mai mare la nivel de oras). Așa că scenariile pot fi diverse (dar ele îs de după referendum).
Alt argument, că orașul ajunge la ruși (sau in UE) dacă e demis Chirtoacă mi se pare în genere fals. Și parte a problemei Chirtoacă pe care sper că o văd plecată împreună cu el: geopolitizarea administrării orașului. Ca și cum reparația trotuarelor sau protectia spatiilor publice ar fi parte dintr-o luptă apocaliptică despre unire, rusia și uniunea europeană. Nu e. E un simplu act administrativ.
Eu tare sper ca alegătorii din oraș să nu mai voteze geopolitic la alegerile locale (pentru că nu vreau să merg pe drumuri cu gropi de forma României mari sau de forma Uniunii Sovietice – vreau sa merg pe drumuri bune, deschise si accesibile).
Eu tare sper ca o sa ne prindem ca discutiile geopolitice/identitare la tema administrarii orasului sint fumigene pentru a proteja scheme si interese dubioase….
În discuțiile de pe rețelele sociale în legătură cu referendumul din 19 noiembrie a mai fost vehiculat un argument: cel al costului. Adică, un referendum e prea scump și banii ar putea merge în altă parte. La bucătărese sau în școli. Argument ce mi se pare nu doar inutil ci și periculos. Pe de o parte, pentru că banii pentru școli și banii pentru alegeri/referendumuri/asigurarea drepturilor politice îs bani separați și trebuie tratați ca atare. Separat. Pe de altă parte cei care invocă acest argument (pentru că nu le convine acum) ar trebui să fie gata să discute și consecința logică a acestui argument: faptul că altcineva ar putea argumenta, la fel, că alegerile ar fi un exercițiu initul (prea scumpe și oricum fără rost), sau că asigurarea unor drepturi (incluziunea minorităților naționale) ar costa prea scump.

Și dacă nu găsim bani pentru a asigura dreptul cuiva trebuie să fim pregătiți că am ajunge într-o situație în care să nu se găsească bani și pentru drepturile noastre.


Apr 21 2016

Amenajarea străzii pietonale 31 august.

Vitalie Sprînceană

Împreună cu un grup de arhitecți am participat la un concurs național de arhitectură și urbanism de revalorizare a spațiului public din zona centrală a capitalei (zona adiacentă Circului precum și o porțiune a străzii 31 august), organizat de Primăria municipiului Chişinău, în parteneriat cu Ambasada Franţei din Republica Moldova și Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor.

Ceremonia de premiere a avut loc marți, 19 aprilie, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
Proiectul nostru, care a presupus amenajarea unei porțiuni a străzii 31 august, a obținut premiul I (felicitări nouă!).

Întrucît au fost mai multe solicitări de a-l face public pentru cei care nu au putut ajunge la ceremonie/la expoziția propiectelor de la Muzeul Național de Istorie, fac acest lucru aici:

 

imaginile pot fi vizualizate în rezoluție mare pe adresa: http://s1162.photobucket.com/user/sprinceana/library/amenajare%20strada%20pietonala

Aici și descrierea conceptuală a proiectului:

CONCURS DE SOLUŢII: AMENAJAREA ZONEI PROTEJATE, str. 31 AUGUST 1989, în perimetrul str. A. PUŞKIN şi str. M. CEBOTARI – SPAŢIU PIETONAL

Oraşul Chişinău nu dispune, la moment, de o reţea de spaţii pietonale, în oraş existînd mici porţiuni separate (aleea de pe bd. Mircea cel Bătrîn, aleea de pe str. Grigore Vieru cuplată deja cu str. E. Doga), care însă nu sunt legate între ele şi funcţionează ca ”insule pietonale izolate”. De asemenea, ca o consecinţă a exploziei numărului de automobile în oraş precum şi inadecvarea infrastructurii rutiere pentru un asemenea flux de maşini, calitatea infrastructurii pietonale – trotuare, scuaruri – a scăzut considerabil.
În acest sens, proiectul de amenajare a unei străzi pietonale pe str. 31 august 1989 în intervalul str. Maria Cebotari str. Al. Puşkin, vine să soluţioneze cîteva nevoi.
În primul rînd, să amenajeze un spaţiu pietonal public, accesibil şi incluziv.
În al doilea rînd, să ofere un spaţiu pietonal ce ar fi deschis şi cu potenţial de dezvoltare în toate direcţiile aşa încît pe viitor să fie posibilă conectarea sa cu alte segmente pietonale pînă la construcţia unei reţele de străzi şi alei pietonale la nivelul întregului oraş.
În al treilea rînd, să ofere un spaţiu public democratic şi incluziv în care ar încăpea şi de care s-ar bucura toate grupurile sociale, indiferent de religie, etnie, dizabilitate, vîrstă ori statut social.

Proiectul nostru are la bază următoarele principii:

– Proiectul e organizat în jurul metaforei „străda pietonală ca un rîu”. Justificarea metaforei rîului e următoarea: toate aşezările umane majore au apărut în preajma unor ape (la fel şi Chişinăul), iar rîurile joacă un rol esenţial în viaţa oraşelor. Considerăm că amenajarea pietonală propusă ar putea deveni un rîu pietonal urban în jurul căruia şi de la care s-ar dezvolta viaţa comunitară urbană.
– Un spaţiu pietonal deschis şi dinamic, cu potenţial de extindere şi conectare la alte spaţii pietonale din oraş.
– Un spaţiu pietonal care ar fi şi un spaţiu public egal şi democratic, care acceptă, încurajează şi tolerează diferenţa şi care aparţine tuturor.
– Un spaţiu pietonal care acomodează varii interese ale orăşenilor – de recreere, de socializare, de consum, de cultură şi educaţie şi care pune accent pe activităţi de interes comun ce contribuie la creşterea solidarităţii comunităţii.
– Un spaţiu pietonal ce se constituie cu minime investiţii financiare, minime intervenţii arhitecturale (nu presupune construcţii capitale sau altă infrastructură costisitoare) şi care mizează pe valorificarea infrastructurii existente. Vedem acest lucru prin: valorificarea potenţialului clădirilor şi scuarurilor existente şi sporirea acestui potenţial prin deschiderea instituţiilor publice amplasate în acest segment (Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Naţional de Artă a Moldovei, Biblioteca Naţională, Palatul Naţional); valorificarea scuarurilor verzi – Grădina Publică ”Ştefan cel Mare şi Sfînt” etc.
– Un spaţiu pietonal ce încurajează diversitatea – diversitatea formelor de comportament, diversitatea grupurilor sociale, diversitatea formelor de activitate etc.
– Un spaţiu pietonal ”neplanificat” în care are loc întîmplarea, inovaţia, supriza, imprevizibilul, şi care să fie adaptabil, cu minime intervenţii, unor nevoi şi uzuri viitoare.
– Protejarea spaţiului verde existent şi dezvoltarea lui ulterioară pentru a acomoda necesităţile unui spaţiu pietonal viu, dinamic şi activ. – Asigurarea accesului gratuit la bunuri comune fundamentale – apă potabilă, wc – pentru a transforma acest spaţiu public în unul cu adevărat democratic şi incluziv.

Colectivul de autori:

arhitect BOROZAN Ina (Laborator de arhitectură MIEZ)
arhitect DELEANU Toma (DT-architektur buro)
arhitect MOLDOVAN Vlad
sociolog/filosof SPRÎNCEANĂ Vitalie (Oberliht)
artist/curator US Vladimir (Oberliht)
arhitect VATAMANIUC Andrei (Laborator de arhitectură MIEZ)
arhitect VREDNIC Stanislav