Jan 14 2016

martori

Vitalie Sprînceană

Cîteva zile în urmă mergeam pe blvd. Moscovei. În întîmpinare veneau două femei de  vreo 50-55 ani fiecare. S-au oprit în fața mea și una din ele m-a întrebat dacă m-ar interesa o discuție pe teme religioase.
”Sunt ateu”, am răspuns.
”În acest caz poate luați această revistă, și îmi întinde un ”Turnul de Veghe”. Ca ateu puteți găsi ceva ce vă interesează.”
Iau revista, și mă uit pe copertă. Tema numărului este onestitatea. ”De ce să fim cinstiți?” scrie pe copertă.
O îndoi și o bag în buzunar…
Ieri eram pe strada Alba Iulia, în drum spre o licitație cu pămînturi publice pe care, împreună cu alți cîțiva oameni, încercam să o oprim. Mă opresc iar alte două Martore ale lui Iehova.
Mă întreabă același lucru: dacă m-ar interesa o discuție pe teme religioase.
”Sunt creștin ortodox, răspund. Sunt foarte atașat de credința mea.”
Îmi vine același răspuns: ”În acest caz poate luați această revistă, și îmi întinde un ”Turnul de Veghe”. Ca creștin ortodox puteți găsi ceva ce vă interesează.”
Oarecum ciudat.


Jan 12 2016

.

Vitalie Sprînceană

Azi dimineață m-am trezit năprasnic: subit și lucid aproape imediat (mă scol oricum rapid, dar de data asta chiar a fost trezire imediată). Nu visasem nimic noaptea (cel puțin ceva ce mi-aș aduce aminte!), dormisem adînc și odihnitor, eram proaspăt. Și totuși am încercat un sentiment de bucurie că m-am trezit, că sunt în realitate (nu în vis!), că începe o nouă zi…
Oarecum ciudat: de multe alte ori vreau să mă întorc în somn.


Jan 4 2016

regimul supravegherii.

Vitalie Sprînceană

De cînd cu protestele în PMAN (Platforma DA) și în fața Parlamentului (Partidul Nostru al lui Renato Usatîi) – dintre care unul a născut un partid politic, iar celălalt – un ”punct” cultural cu cinema și sală de concerte în aer liber – noi, cetățenii obișnuiți, am pierdut centrul orașului: grădinile publice, spațiile verzi, scuarurile, străzile.
Poliția supraveghează permanent zona, evaluează trecătorii, uneori îi mai și verifica (pe cei care arată ori se comportă într-un mod “suspect”) .
Mă simt veșnic monitorizat, cîntărit, analizat…
A dispărut nu doar spațiul hoinărelii și umblatului fără rost, ci și spațiul micilor năzbîtii (și a lucrurilor situate la granița dintre legal și ilegal): să alergi cum ai chef, să strigi, să bei o bere/un izvar discret într-un colt de scuaruri, să te cerți pe teme intelectuale cu voce tare cu amicii, să te îmbraci cum îți vine…
Eu tare sper ca, după ce se va sfîrși această situație, poliția va pleca și ea.