Un coafor din Chișinău, tare faimos, (Victor Micușa, pentru conformitate) a scris pe profile-ul său de facebook un mesaj plin de înjurături la adresa persoanelor LGBT. Mesajul său a fost comentat și răscomentat din toate părțile. Că Victor Micușa are dreptul la părere proprie pe această temă politică – e un lucru pe care nu-l pune nimeni la îndoială. Mai aiurea e că ”poziția morală” a dlui Victor Micușa nu e decît un artificiu de facebook – ca să capete ceva consistență această poziție ar trebui să fie dublată de o acțiune la fel de ”morală”: să refuze să tundă vreunul din deputații care au votat pentru Legea cu Privire la Egalitate de Șanse, de exemplu, și s-o facă anume din acest motiv. Banul însă nu trebuie încurcat cu ”poziția morală”.
Pe de altă parte, părerea lui Micușa despre LGBT nu intră în descrierea jobului său așa că omul poate fi învinuit cel mult de ipocrizie și lipsă de înțelegere.
Printre cei care au dat ”like” acestui mesaj homofob se numără și politicianul liberal-democrat Iurie Chiorescu, fost deputat în parlament. E adevărat că un ”like” poate însemna orice, de la ”admir acest mesaj și îl consider genial” la ”nu mă interesează deloc dar aș vrea totuși să urmăresc discuția din subsol”, dar e la fel de adevărat că un politician ar trebui să fie mai atent cum și cui distribuie ”like”-urile în această epocă a rețelelor sociale (și a vizibilității generale).
Mai ales cînd e vorba de Chiorescu care se află printre deputații ce au votat acea Lege cu Privire la Egalitatea de Șanse care a recunoscut în mod oficial egalitatea în drepturi a persoanelor, indiferent de orientarea lor sexuală. Istoria și stenogramele parlamentului nu au consemnat vreo atitudine ”curajoasă” sau de ”opoziție” a deputatului Chiorescu în cadrul ședinței în care a fost adoptată legea așa că, acest moralism post-factum e cel puțin ipocrit. Cînd o fi fost sincer dl. Chiorescu, atunci cînd a votat pentru lege ori acum cînd aprobă mesaje homofobe?
Mă rog, sinceritatea și coerența în mesaje și atitudini, nu intră în descrierea tipică a jobului său.
Cînd e vorba de curaj, ar trebui să amintim că nici un politician moldovean, măcar un secretar din minister, ca să nu mai vorbim de miniștri sau deputați, nu a avut curajul să iasă vreodată la un marș al grupului LGBT și să spună răspicat: aceștia sunt cetățenii noștri, ca și ceilalți de alte etnii, religii sau culturi.
Duminică, în timpul marșului comunității LGBT și susținătorilor lor, vreo 6 persoane au fost reținute de poliție pentru huliganism (între altele, doar cuvinte de laudă pentru poliție de data asta).. La asta ar trebui adăugați și alte cîteva zeci de inși care au aruncat cu ouă, au înjurat, au calomniat și au huiduit de pe margine.
(Paradoxal, participanții la marș, ca și cum ”perverșii”, au vorbit despre dragoste și înțelegere, iar ceilalți, ”ortodocșii” și ”drepții”, conduși de cîțiva preoți, au strigat declarații de ură și amenințări.)
Asta înseamnă că cel puțin 6 persoane au încercat (dar nu au reușit!) să treacă zidul de polițiști pentru a-i învăța minte pe homosexuali.
Deci 6 oameni care-s gata să facă acte de violență împotriva unui alt grup de oameni iar asta e ceva grav.
Tot duminică, un alt grup de ”militanți pentru morală” (niște zăpăciți ce-și zic Occupy Pedofileai) au venit și ei în piață să bată niște ”homosexuali”. (Cum au ajuns luptătorii împotriva pedofiliei să se războiască cu gay-ii de vreme ce majoritatea crimelor sexuale față de minori în Moldova au ca autori bărbați heterosexuali ce abuzează fetițe?).
Încă un grup de inși care e gata să verse sîngele altor oameni în numele ”moralității”…
Nu-s neapărat unicul care se miră: de ce exploziile astea uriașe de emoție de indignare, dorință de pedepsi prin violență fizică unele fapte și comportamente percepute a fi ”anormale” se întîmplă doar cu ocazia marșurilor LGBT?
De ce nu vedem preoți care ar mobiliza turma lor pentru un protest la fel de vehement în fața Băncii Naționale, CNA și Procuraturii, instituțiile care au trecut cu vederea jaful de peste 1 miliard de dolari din sistemul bancar?
O fi din cauza că ”ura față de homosexuali” oferă tuturor, de la coafor la fost deputat, un drept de a vorbi cu majusculă (adică pretențios, paternalist și patetic) despre ”valorile mari”: familie, națiune, credință, morală, Dumnezeu.
Cînd prin efortul unor organizații precum Biserica ortodoxă sau în discursul public ”homosexualitatea” e construită ca fiind amenințarea absolută, marele păcat față de care celelalte păcate sunt insignifiante, fiecare ”luptător cu homosexualitatea” crede că el participă la o luptă apocaliptică de proporții cosmice (de care depinde, nici mai mult, nici mai puțin decît soarta omenirii!) în care fiecare șovăială, oricît de mică, ar fi decisivă și în care atitudinea față de inamic trebuie să fie intransigentă în fiecare moment.
Înțeleg de unde interesul bisericii pentru mutarea discuțiilor și bătăliilor sociale pe terenul ”homosexualității”: pentru a nu putea fi trasă la socoteală pentru tăcerea sa în privința săracilor, furtului public la care este părtașă (cîte foneme de protest a zis Mitropolia Moldovei ori episcopul Markel pe tema furtului ”miliardului de dolari”? Zero barat.), lașității etc…
Anume pentru că protestează cu ”inima și sufletul” împotriva LGBT, ”moraliștii” sunt orbi și muți la faptul că puterea le golește buzunarele chiar în timpul luptei…
Marele paradox al acestei construcții rezidă în faptul că ea reușește să îmbine excelent conformismul cu pretenția de ”rebeliune”: cu cît instituția bisericii și tot felul de grupuri ”împotriva gayilor” sunt mai conformiste față de instituțiile puterii reale (partide, oligarhi) cu cît energia aruncată împotriva unor cauze de genul luptei contra LGBT este mai intensă.
Participarea ”activă” la protestele împotriva ”păcatului homosexual ca amenințare absolută” întreține iluzia participării la un protest real care ar avea un potențial de contestare a relațiilor de politice existente. De fapt e exact invers.
De unde și acești grozavi ”luptători comozi și conformiști” alde Micușa, Chiorescu, Văluță și Markel, foarte vorbăreți pe tema pericolului imaginar al homosexualismului și foarte tăcuți cînd e vorba de pericole reale.
