Lasati femeile in pace! De Pastele Blajinilor dar si in orice alta zi.

Vitalie Sprînceană

De 2-3 ori pe an mass-media moldovenească se complace în a vorbi cu gura Mitropolitului sau cel puțin ca și cum ar fi serviciul de presă al Mitropoliei. Televiziunile și portalurile de știri ce umplu în general spațiul cu chiloți de vedete, lenjerie, scandaluri și bîrfe, în aceste momente iau o poză sobră și se apucă să citească morală națiunii.

Anul acesta cele 2-3 ocazii s-au cam aglomerat la o distanță de vreo 10 zile.

Întîi a fost 1 mai care a căzut anul acest în Săptămîna Patimilor. Atunci Pro Tv Chișinău se îngrijora că moldovenii, culmea răului, mănîncă frigărui prin parcuri de Ziua Internațională a Muncii chiar în timpul Postului Mare (ca și cum postul ar fi lege de stat obligatorie și încălcarea lui ar trebui pedepsită!). Un mare moralist de ocazie, Pavel Păduraru, sugera că inșii ce au marcat ziua de 1 mai în genere sînt antihriști.

Ca și cum dacă individul Păduraru își jelea Hristosul atunci toată țara, de la mic la mare, de la musulman la budist, evreu și ateu ar fi trebuit să bocească împreună cu el. Creștinul Păduraru uită că în Republica Moldova nu a fost încă instituită o religie de stat și că cetățenii țării au dreptul garantat de a crede așa cum le convine și de a-și trăi relația cu Dumnezeul (sau lipsa lui) așa cum cred ei, nu cum ar vrea ziarul Timpul de Dimineață.

Ieri și azi, altă ocazie gratuită de a vorbi națiunii despre cît de destrăbălată și nerușinată e. Același Pro Tv Chișinău s-a dus la cimitir și s-a apucat să măsoare lungimea fustelor purtate de femeile moldovene ce au venit la mormintele apropiaților. Au găsit că ar fi indecent de scurte.

Alt post de televiziune, Publika, nu putea să-i lase doar pe colegii de la Pro Tv să filmeze funduri așa că s-au alăturat și ei. Mai la urmă dar tot cu scuză moralistă au venit și unii bloggeri ce nu au putut trece pe lîngă această mare ocazie dublă – de a te zgîi la picioare feminine și de a te simți îndreptățit s-o faci (salut, Alexandru Bordian).

Cîteva lucruri despre femei, cimitire, fuste și bărbați

În primul rînd, Regulamentul cu Privire la Cimitire și celelalte legi ce reglementează funcționarea  cimitirelor nu prevăd în nici un fel norme ce se referă la ținuta vestimentară a vizitatorilor și a celor ce participă la ritualurile funerare sau de pomenire. Fiecare se îmbracă după cum îl duce capul și după cum consideră că e potrivit.

Legiuitorul nu a găsit de cuviință să menționeze explicit ce fel de rochii, maiouri, pantaloni, chiloți sunt permise în cimitir, considerînd pe bună dreptate că aceasta este alegerea fiecărui individ. Adică, caută-ți de treabă, de pomenele și de morții tăi.

Nici un mort nu s-a plîns încă pe fustele fetelor.

În al doilea rînd, e degradant și discriminatoriu să filmezi exclusiv picioare și funduri de femei și să le arăți nerușinat la TV ca și cum femeile alea nu ar fi persoane integre din punct de vedere fizic, adică cu păr, mîini, cap, urechi, ochi, față și restul organelor corpului.

Ca și cum unicul lucru ce le-ar defini pe femeile astea ca personalități, ca oameni ce au venit la cimitir ar fi fundul și picioarele!

Printr-o stranie lipsă de logică fundul femeii devine simbolic fața ei. Adică o reduci la obiect sexual care are două ipostaze: decent, adică bine îmbrăcat, și indecent, adică cu fundul gol.

În al treilea rînd, nici o lege laică sau regulament religios nu-ți dă dreptul de a umbla cu rigla pe la fustele femeilor și a le sugera care e mărimea acceptată și care e limita dincolo de care femeile ce își pomenesc cuminte morții la cimitir devin…hai să zic pe șleau ce gîndești în mintea ta de reporter, tîrfe. Prin aceasta comiți un abuz clar și o agresiune sexuală indiferent dacă te dai bine crescut, moralist, creștin, păzitor al moravurilor sau orice altă fantezie sexistă ce-ți vine în minte.

În al patrulea rînd, la modul foarte general, vestimentația cetățenilor e exclusiv grija lor și eventual a celor apropiați lor indiferent de sex, religie, ocazie, naționalitate.

În al cincilea rînd, dacă vezi doar funduri și picioare goale la cimitir, asta e pentru că doar la ele te uiți! Închide ochii, deschide-i și privește altfel. Vei vedea ochi, zîmbete de femei și bărbați, vei vedea oameni, nu părți ale corpului.

și reacția feministă lipsă.

Am un mare reproș față de feminismul oficial din Moldova. Chiar dacă e bine intenționat, acesta ajunge cumva să fie preocupat de probleme marginale și neînsemnate. Lupta pentru emanciparea și egalitatea femeilor este purtată pe cîmpuri de bătălie periferice, ocolind misterios chestiunile și aspectele cruciale.

Astfel o bună parte din organizațiile feministe (menționez 2 dintre cele mai cunoscute, Clubul Politic al Femeilor 50/50 și Centrul ”Parteneriat pentru Dezvoltare”) militează pentru accesul egal al femeilor la posturi de conducere, uitînd că, pentru majoritatea femeilor din Moldova mare problemă nu e neapărat accesul la posturi de conducere ci mai degrabă sărăcia mijloacelor alocate de către stat și administrația publică locală pentru îngrijirea copiilor sau concedierea abuzivă a femeilor gravide de către antreprenori ce nu doresc să plătească concediile de maternitate.

Tot spre capacitarea femeilor și spre creșterea abilităților de liderism al femeilor merg o mulțime de fonduri și programe ale unor donatori precum Fundația Soros Moldova și Agenția Suedeză de Cooperare și Dezvoltare. Asta în timp ce sute de femei sunt supuse în mod regulat unui tratament discriminatoriu la angajare, cînd sunt obligate să facă declarații dacă intenționează să facă copii în viitorul apropiat ori nu.

Un alt aspect neglijat aproape în totalitate este discursul public și necesitatea ca acesta să fie curățat de atitudini discriminatorii și sexiste. Astfel, din cîte țin minte, nici o organizație feministă nu a luat atitudine față de oceanul de abuz sexist și comentarii discriminatorii cu explicită tentă sexuală la care a fost supusă în iarna anului 2012 secretara lui Boris Focșa, doar pentru că ar fi utilizat o frază corect legală, ”șefa aparatului”.

Feministele oficiale preferă alte zone, în speță cea a deciziilor politice uitînd că deciziile sunt informate de atitudini, atitudinile de discursuri, iar discursurile de credințe.

A lăsa intact acest lanț ori a încerca să acționezi exclusiv la un capăt al său înseamnă să fii complice la bădărănia masculină proliferată sub diferite forme.


4 Responses to “Lasati femeile in pace! De Pastele Blajinilor dar si in orice alta zi.”

Leave a Reply

CommentLuv badge