Despre personalizarea politicii.

Vitalie Sprînceană

Un mare lucru pe care ar trebui să-l reproșăm componentelor Alianței pentru Integrare Europeană – faptul că au dizolvat competiția de idei și au transformat dezbaterea politică în conflict interpersonal.
Au înlocuit, pe parcurs, argumentarea “ideologică” cu atacul la persoană.
Alegerea între platforme a devenit între timp alegere între persoane. (Amintesc cu această ocazie bătaia de joc cu care sînt pomenite “principiile și valorile”)
Următoarele alegeri, anticipate sau ordinare, vor sta sub semnul preferințelor pentru persoane concrete mai degrabă decît sub cel al competițiilor de planuri și soluții.
Eu cred că e un pas clar înapoi în comparație cu guvernarea comunistă.
Ăia cel puțin aveau un set de 4-5 idei în jurul cărora se învîrteau: stat polietnic, protecție socială, națiune moldovenească, stabilitate și mînă forte etc.
Opoziția anti-comunistă putea opune (și a făcut-o cu succes!) acestor discursuri altele, concentrate pe idei opuse sau alternative (românism, valori europene, democrație participativă)…
Opoziția de azi e săracă în idei la fel ca și guvernarea căreia i se opune. Personalități opoziția are și mai puține.
Politica moldovenească curentă reprezintă un cerc vicios de persoane.


7 Responses to “Despre personalizarea politicii.”

  • B. Says:

    Ma intreb daca o revolutie nu este, in cazul dat, o solutie. Am din ce in ce mai mult convingerea ca violenta poate fi modul just de a rasturna o situatie in care unii domina si altii sunt dominati. Ce sa mai discuti cu alde natafleata, Filat sau Voronin sau Plahotniuc? Am impresia ca o schimbare adevarata, in situatia in care ne aflam, necesita mijloace agresive. Numai ca cine are sa-si una pielea pe jar pentru scopuri nobile?

  • Vitalie Sprînceană Says:

    B. eu nu cred in revolutii. Principial. Revolutiile inseamna dezlantuire de violenta. In temei oarba. Mult sange si cam tot aiurea. Pentru ca revolutiile sint si reversibile (intotdeauna urmate de Restaurari).
    Moldova nu are nevoie de revolutie cu atat mai mult – prea multe sint urile acumulate de-a lungul a zeci de ani si care s-ar dezlantui in rauri de sange: etnice, inter-religioase, liberali vs traditionalisti, pro-romani vs pro-rusi etc.
    In fapt, pentru toate problemele Moldovei exista solutii “evolutioniste”. Pentru personalizarea politicii – inovatia politica si crearea unor platforme de idei. Pentru oligarhie – transparenta si responsabilizare. Pentru coruptie – mersul bun al institutiilor statului si respectul pentru lege.
    De ce nu se intampla? Pentru ca suma totala a eforturilor inca sta de partea “interesului privat” si nu de parte “interesului public”. Pentru ca tara aia e inca vazuta ca o bucata de furat/pradat mai degraba ca ceva ce ar trebui pastrat si transmis ca mostenire copiilor nostri.

  • B. Says:

    Nu stiu, nu sunt foarte de acord. Exista lucruri evidente: exploatarea, dominarea, imbecilizarea sistematica la care ne supun politicienii (uita-te la Plahotniuc). Ce transparenta sa le ceri lor, lor care au tot interesul sa tina transparenta in buzunar, dupa cum si toate institutiile importante de stat. Cm sa produci o schimbare in institutii cand institutiile sunt controlate de putere, si in mod absolut. Cand spun in mod absolut, vreau sa spun un pic ca Weber si, in maniera generala, ca marxistii: detinerea violentei (de vazut cat de legitima este aceasta detinere). Atata timp cat violenta organizata (politie, armata) e de parte lor, nu prea vad cum poti tu sa schimbi lucrurile prin transparenta. Eu zic ca o putere revolutionara este o solutie. Buba este, cu revolutia, ce faci dupa…

  • Vitalie Sprînceană Says:

    B. asa cum spuneam mai sus, eu cred ca pentru orice problema indicata de tine putem gasi si o solutie in zona non-violentei sau in cea a schimbarilor graduale… Alta pe care nu am mentionat-o dar pe care o consider cruciala e pasivitatea si non-implicarea cetatenilor. Statul a acaparat puterea si resursele si abuzeaza de ele pentru ca cetatenii ii permit. In acest caz, la ce mai poate servi o revolutie?

  • B. Says:

    Ce noroc au politicienii din spetza Voronin ca exista (si ca se doresc) masuri non-violente pentru a contracara actiunile lor abuzive !

    E interesant de ce sunt pasivi cetatenii: de ce? Pasivitatea nu este o conditie necesara a cetatenilor, de unde si simpla intrebare: cum s-a ajuns la pasivitate? Ma intreb daca nu exista tehnici de pasivizare (si nu pur si simplu o stare de fapt care se cheama “pasivitate”). Oamenii pot fi descurajati sa actioneze si sa intreprinda varii initiative. Eu cred ca Statul este foarte interesat sa blocheze emergenta sau posibilitatea unor actiuni de revolta, de nesupunere, de manifestare a unei opinii sau al unui stil de a fi diferit de cel pe care ni-l inghesuie politicienii.

    Tu spui ca statut a acaparat puterea pentru ca cetatenii ii permit. Dar poate ca cetatenii nici nu au cum sa se manifeste (sau pot sa se manifeste, dar intr-un mod care convine statului). Si atunci revolutie, asta vreau sa spun, atunci vrem revolutie, da, varsare de sange. Voronin si Filat au de raspuns la intrebari prea grele ca sa fim rabdatori si sa asteptam ziua cand ne vi-l oferi. Prin actele lor de guvernare mor cetatenii: de foame, de plictis, de mai stiu eu ce. De ce sa acceptam aceste morti, iar cand e vorba de o revolutie, nu, trebuie sa fim si sa actionam pasnic. Eu nu inteleg aceasta logica.

    O sa fiu, poate, inteles gresit. Tant pis. Ideea este de a face cu putinta manifestarea unor capacitati umane inhibate sistematic de alde porcescu: voronic, filat, plahotniuc, toti moldobolovanii astia merita chestionati riguros de un soi de procuratura a poporului, sa-i intrebam de ce, din cauza prostiei lor unii trebuie sa fuga din tara, sa moara de foame, sa suga degetul cand ar trebui de fapt de actionat eficient, revolutionar.

  • B. Says:

    Pardon pentru greselile de gramatica…

  • Vitalie Sprînceană Says:

    B., povestea cu statul moldovean e mai complicata dar iti propun sa meditam asupra catorva lucruri:
    – statul a reusit cu foarte mult succes sa puna categoriile si clasele sociale sa lupte una cu alta: tineri (progresisti) contra batrani (retrograzi), rusi vs romani, sat vs oras, liberali vs comunisti. Si is de vina aici si cetatenii simpli care n-au invatat sa tolereze diferenta de opinie sau experienta.
    – Guvernarea AIE a reusit sa coopteze societatea civila si s-a lipsit de o voce critica. Intai ca unii ONG-isti au fost adusi in structurile puterii si au devenit ascultatori. Apoi si donatorii europeni si internationali au inceput sa fie interesati de discursuri pasnice si non-conflictuale cu noua putere.
    – UE si restul lumii i-au acordat aliantei un sprijin aproape neconditionat, atat de imagine cat si financiar. Banii si laudele au venit indiferent daca guvernarea a inchis canale de televiziune ce nu-i placeau sau a tolerat atacuri raider la sistemul bancar.
    Solutia pe care o vad eu: coalitii politice construite cu migala, pe baza de aderente la valori nu pe interese financiare. Apar in ultima vreme niste initiative locale – ele inca sint oarecum apolitice – trateaza chestiuni ce tin de constructii ilegale in Chisinau, spatii publice etc, dar ele au meritul de a trezi un fel de activism civim. E un prim pas. Speram ca vin si alti pasi.

Leave a Reply

CommentLuv badge