Jul 27 2012

badaranie mare…la o cafenea mica…

Vitalie Sprînceană

Cafeneaua Petit de lângă Biblioteca Națională – un loc bun de băut o bere în Chișinău, a decis să-și tragă un rebranding. Așa au apărut câteva feluri noi de bere, niște alune, ici un leu în plus colo unul minus.

Și un nou meniu cu design nou și cred, cel puțin la nivel de intenție, idei noi.

Ideile însă nu s-au dovedit să fie atât de noi. Ba din contra. Îs vechi, prea vechi, păcat de vechi.

Cel care s-a (ne)îngrijit de aspectul grafic a făcut greșeala de a crede că ideile ca și vinul au un gust mai bun dacă au și vechime. O fi adevărat. Pentru idei precum respectul sau onestitatea. Total greșit însă pentru lucruri ce țin de demnitatea femeilor și stereotipurile sexiste. În acest aspect particular trecutul nu reprezintă neapărat un model bun de inspirație.

Întâi că ar fi vorba de sexism. În unul dintre sensurile cuvântului – construirea genului feminin ca atribut exclusiv sexual al genului tare. Femeile ar fi, în această construcție, atribute ori accesorii seducătoare și ”atrăgătoare” pentru o petrecere/companie/adunare (Vă mulțumim că ne înfrumusețați viața!, zicea cineva ca urare la un 8 martie) de bărbați (care, nu-i așa, discută doar lucruri deștepte?).

 

 

Apoi e vorba de reducționism – personalitatea feminină e redusă la corpul sexual și lasciv pe care aceasta îl are …spre folosința și delectarea bărbatului.  Să-i stimuleze acestuia pofta de mâncare și consum comercial.

 

Spre final, dar deloc mai puțin important, e bădărănie și mult prost gust. Degradant pentru femei.

Și pentru că consolidează percepția idioată și dăunătoare că femeile există doar ca corp (lipsit de minte), ca seducție (deci sex…cu mintea și cu dorințele) ori ca accesorii ale plăcerii.

Alte ”reprezentări” tefere despre femei precum femeia ca partener de discuție, ca minte și spirit ori ca individ cu demnitate, nu există.

Zicea un politician local că statul ar trebui să se îngrijească de conținutul lingvistic al publicității din Chișinău – gafe gramaticale, echilibru între limba rusă și limba română. Ar fi loc și pentru un control moral și de demnitate al reclamelor.

 


Jul 20 2012

Se-nchid librăriile, monșer!

Vitalie Sprînceană
http://erizanu.cartier.md/se-nchid-librariile-monser-4773.html

Se-nchid librăriile, monșer! « Gheorghe Erizanu via kwout

Așa începe un post-acuzație-doină de jale-disperare a lui Gheorghe Erizanu. În el au încăput vreo trei ministere, câteva legi, niște reforme proaste un întreg sistem de învățământ. Și un altul al culturii.

Cartea e supărată. Ar fi un slogan fain dacă nu ar fi un strigăt de deznădejde.


Jul 18 2012

pilule biomorale

Vitalie Sprînceană

 

 

O idee sclipuită din ultimul număr (iulie-august) al revistei Philosophy Now: dacă tot bem pastile pentru ameliorarea condiției fizice – dureri de cap, creșterea capacității memoriei, sporirea abilităților fizice – de ce nu am opta și pentru pilule ce ar crește responsabilitatea morală, altruismul și ar diminua gradul de agresiune?

 Mai dăm o șansă tehnologiei?


Jul 17 2012

grupul de lectura Spatii Publice in post-comunism/post-socialism

Vitalie Sprînceană

 

Impresii fugare plus un rezumat al discuției

– Numele nepotrivit al grupului: pentru conformitate ar trebui să schimbăm post-comunism cu post-socialism. E o ironie în a utiliza sintagma ”post-comunism” – pe de o parte comunismul reprezenta utopia promisă, viitorul luminos ce urma să fie împlinit, promisiunea paradisului pe Pământ ce nu a mai fost împlinită. Cum ”comunismul” nu a mai venit, sună aiurea să numim o epocă post-comunism.

– Concepte de lucru: public-privat, sfera publică, spațiul ca loc de desfășurare a proceselor sociale, spațiul public ca infrastructură democratică, participare, gentrificare, intervenție în spațiul public, deprivatizarea și revendicarea spațiilor publice.

Schiță tematică preliminară a programului de lecturi:

a) Ce este un spațiu public? Ce este sfera publică? Producerea/crearea spațiilor publice.

b) Economia politică a spațiilor publice, politicile ”politice” ale spațiului public. Agenți creatori și manipulatori ai spațiului public: politici urbanistice, actori privați, actori publici, cetățeni, locuitori, non-rezidenți.

c) Spații publice și regimuri politice – socialism, capitalism, tranziție.

d) Spații publice și comunitate. Arhitectură, urbanism și memorie/identitate colectivă.

e) Spații publice și cetățenie.

f) Spații publice și incluziune/excluziune. Lecturi feministe, postcolonialiste/subalterne și critice ale spațiului public.

Am privit un film despre spațiile publice în Chișinău, realizat în 2008 de KSAK.

Discutat despre:

  • tensiunea cetățean-consumator

  • artă monumentală din Chișinău

  • evoluția spațiului public în Chișinău din socialism în tranziție/capitalism

  • ideologizarea/deideologizarea spațiilor publice. Întrebarea mea la care nu cred am am un răspuns pozitiv: putem concepe un spațiu public lipsit de orice urmă ideologică?

Lecturile pentru joi, 19 iulie.

Sesiunea 2. Ce este un spatiu public?
Ciprian Mihali Manifest pentru Spatiul Public
http://www.criticatac.ro/5395/​manifest-pentru-spatiul-public/

Crawford, Margaret. “Contesting the Public Realm: Struggles over
Public Space in Los
Angeles.” Journal of Architectural Education 49, no. 1 (1995): 4-9.
http://www.asu.edu/courses/aph294/total-readings/crawford%20–%20contestingthepublicrealm.pdf

Collective culture and urban public space
Ash Amin, 2006
http://www.publicspace.org/en/​text-library/eng/
b003-collective-culture-and-urb​an-public-space

The end of public space? People’s park, definitions of the public,
and democracy.By: Mitchell, Don. Annals of the Association of American
Geographers. Mar1995, Vol. 85 Issue 1, p108. 26p
http://iesyppat.files.wordpress.com/2008/05/the-end-of-public-space-mitchell.pdf

Spaţiul public – de la ornament al oraşului la cutii negre (spaţiul
public tradiţional vs. malluri) Autor: Mihai Medvedovici, in
colaborare cu: Alexandra Popa, Alexandru Luca, Cristina Stamate,
Traian Colţan, Vincent Babeş
http://​ocasapezi.wordpress.com/2009/
04/27/spatiul-public-–-de-la-ornament-al-orasului-​la-cutii-negre/

Redefining Public and Private in the Framework of a Gendered Equality
Claire Pomeroy
http://serendip.brynmawr.edu/​sci_cult/courses/knowbody/f04/​web3/cpomeroy.html

The Public Sphere: An Encyclopedia Article (1964).Jürgen Habermas;
Sara Lennox; Frank Lennox.
New German Critique, No. 3. (Autumn, 1974), pp. 49-55.
http://​www.propertyistheft.com/​courses/social-web-media/​readings/
habermas-1964-the-public-sphere​.pdf


Jul 16 2012

la cuptor in luna lui cuptor

Vitalie Sprînceană

 

La Orheiul Vechi am fost de mai multe ori. Prima oară, în 1998, ca elev sârguincios al şcolii mediii din Horodişte, Călăraşi şi participant al unei tabere şcolare. Apoi am mai mers ca reporter, îndrăgostit, turist curios şi ghid pentru străini. Recent (de fapt sâmbătă şi duminică, 14-15 iulie) m-am dus în zonă în calitate de autor de blog, adică blogger. Trebuie că e prima oară când îmi asum fără rezerve această identitate – când merg la TV prefer să fiu prezentat ca cetăţean (identitatea politică) ori ca sociolog (cea profesională). Chiar dacă motivul interesului pentru umila mea persoană sunt tot acele mâzgălituri pe blog.

De data asta însă am fost doar blogger. Ca mine mai erau încă 30 oameni, cu toţii antrenaţi într-un cuptor blogosferic ce urmă să coacă nişte idei sociale. Ne-am adunat să gândim şi să discutăm. O puteam face şi la Chişinău, şi pe blogurile personale sau pe unul din numeroasele grupuri virtuale din care facem parte. Dar asta nu înseamnă împreună. Şi nici nu se cheamă constituirea unei comunităţi.

Evenimentul mai are şi o altă semnificaţie – o contribuţie comună la binele public. Sub forma unei idei pe care mai mulţi autori de bloguri ar fi dispuşi s-o susţină. Au apărut tocmai 3 asemenea idei. Prima – constituirea unui Centru de Informare pentru Bloggeri. Ce ar fi organizat bloggerii şi ar fi facilitat implicarea lor. N-am susţinut ideea asta: nu e prima oară când aud aşa o intenţie de instituţionalizare a autorilor de bloguri. Mai mult – avansasem şi eu în trecut o astfel de iniţiativă, al cărei produs final, sub forma unui forum ataşat agregatorului Blogosfera.md, stă mort de ani buni. Pentru că scriitorii de bloguri nu sunt membri de partid. Pentru că în afara faptului că scriu nu se prea găsesc alte lucruri ce i-ar uni. Pentru că blogul singular e deja o formă de implicare şi nu se câştigă nimic dacă blogurile se asociază în grupuri. A treia idee a fost crearea unei platforme satirice care urma să combată cu ajutorul ironiei o anume degradare a mediului on-line moldovenesc. Idee fără îndoială bună doar că…noi oricum ironizăm zilnic bădărăniile din zona virtuală. Iar eficienţa e deocamdată îndoielnică – ai lor, adică neteferi, sunt mai mulţi decât ai noştri, adică teferi. Apoi, satira e doar una din arme. Şi nu neapărat unica ori cea mai eficientă. Angajamentul propriu şi respectat cu stricteţe de a scrie bine şi argumentat în fiecare zi e o chestie mai faină. Apoi, nu e prea clar cum pot fi evitate situaţiile în care unii bloggeri păcătuiesc înşişi prin a comite posturi slabe sau atacuri la bunul simţ. Astfel, situaţiile în care umorul e înregimentat trebuie evitate.

Ideea câştigătoare a fost una în care ne-am propus să nu ne îngrijim egoist de binele bloggerilor nici al internetului. Suntem bine şi aşa – educaţi, avem acces la tehnologii şi experienţe. Sunt alţii care nu le au. Şi ne-am gândit la ei.  Ne-am mai gândit că am putea transfera o parte a greutăţii noastre (reale sau imaginare) din mediul virtual în cel real. Şi ne-am mai gândit la un impact măsurabil. Cel mai măsurabil cu putinţă – vieţile omeneşti.  Aşa a apărut ideea de a contribui la creşterea siguranţei pietonilor pe drumurile naţionale pe timp de noapte. Cu elaborarea unor badge-benzi fosforescente ce i-ar face vizibili pentru şoferi. (două lucruri ar trebui ţinute în minte înainte de a evalua pragmatismul şi necesitatea unei asemenea soluţii: toate drumurile de importanţa naţională şi internaţională de pe teritoriul Moldovei trec prin sate şi comune şi toate sunt lipsite de iluminare, de aici şi numărul impresionant de morţi în accidente în care şoferii se justifică că nu au văzut pietonii). Proiectul pilor presupune implementarea badge-urilor fosforescente pe care le vor purta pietonii pe timp de noapte pe un drum naţional, Chişinău-Cahul sau Chişinău-Bălţi. Mult-puţin urmează să vedem.

Ce pot face bloggerii? Pot explica beneficiile utilizării acestor însemne fosforescente. Le pot îmbrăca şi purta ei înşişi pentru a face practica şi mai populară. Pot evalua impactul măsurii – în termeni de vieţi salvate, de numere (sperăm mai mici) de răniţi şi accidentaţi pe timp de noapte. Pot forţa unele personalităţi publice să poarte aceste însemne. Pot transforma recomandarea în normă legală (dacă e eficientă) şi pot elimina una din cauzele şi scuzele cele mai frecvente ale accidentelor pe timp de noapte – vizibilitatea redusă.

Badge-ul, suplimentar, îi va face şi pe pietoni şi pe şoferi mai responsabili, mai comunicativi unul cu altul şi, sperăm, mai atenţi la drum.

Ideea e încă proiect. Urmează să vedem care ar fi costurile de implementare (nu e cazul să inventăm bicicleta pentru că asemenea măsuri funcţionează eficient în unele ţări nordice şi Estonia). Şi efortul necesar.

Asta a fost partea formală. Şi obligatorie. Adiţional, cum e cazul când oameni faini se adună în locuri faine, am mai copt dialoguri şi dezbateri, un concert, umblări brambura prin stânci şi tare multe contacte noi.


Jul 13 2012

de bine si de rau despre condamnarea regimului totalitar comunist

Vitalie Sprînceană

E bine și foarte bine că regimul totalitar comunist a fost condamnat politic de către Parlamentul Republicii Moldova. Motivația gestului – cea de a scoate din joc un concurent la niște viitoare alegeri – nu contează deloc: nu ar trebui să ne intereseze cu câtă sinceritate au votat Pro deputații liberali și democrați. Pentru interesul public utilitatea deciziei stă în faptul de a restabili un bun simț.

E însă rău și destul de rău că condamnării nu i-a precedat o discuție. Una publică.  Comună. Generală. Care ar fi răscolit societatea moldovenească și ar fi făcut-o să gândească și regândească propriul trecut. Nu s-a găsit un loc și un timp pentru audierea Raportului public al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar creată de fostul președinte interimar Mihai Ghimpu. Raportul însuși nu a încăput pe pagina electronică a Președinției, Parlamentului și Guvernului sau pe un site dedicat în totalitate Comisiei. Și martor e Internetul că loc virtual se găsește suficient pentru cine caută.

Nici ședința de condamnare n-a fost organizată acătării: parlamentul putea, într-un moment de luciditate și onoare, să cheme foști deținuți ai regimului, urmași ai celor deportați, persoane ce au avut de suferit sau au fost persecutate de regim. Mai trăiesc destui. Puteau asista la ședință și fețe bisericești (o șansă pentru cler de a recupera mintea și cinstea), intelectuali și mulți oameni teferi pe care îi are țara. A existat șansa de a transforma evenimentul într-un ritual public de exorcizare. Parlamentul a ales însă carnavalul.

Mai rău că în actul de condamnare a lipsit un ingredient absolut necesar – iertarea. N-a ajuns bărbăție legiuitorilor să bage (pe ascuns măcar) în text un: Iertare, cetățeni ai Moldovei pentru abuzurile comise de autoritățile statului. Iertarea ar fi însemnat nu doar o apreciere politică a trecutului. Ci și o promisiune pentru viitor.

O concluzie preliminară: am făcut un pas necesar, dar pe jumătate.


Jul 11 2012

invitație la grupul de lectură Spații Publice în Postcomunism

Vitalie Sprînceană

RO

grupul de lectură Spații Publice în postcomunism

Ce este spațiul public?  Cui aparține spațiul public? Cine este în drept să folosească un spațiu public? Cum sunt create spațiile publice? Care e starea spațiilor publice din Chișinău? Cum putem contribui la amenajarea unor noi spații publice în oraș? Cum putem recâștiga spațiile publice de la actorii privați? Ce am avut (spații publice în comunism) și cu ce am rămas (spațiile publice în capitalism)?

Acestea ar fi câteva din întrebările ce vor fi abordate în cadrul grupului de lectură Spații Publice în postcomunism organizat în perioada 16 iulie – 23 august 2012, la Casa Zemstvei, str. Şciusev 103, Chișinău. Ședințele grupului de lectură vor avea loc în zilele de luni și joi în intervalul 18:00-21:00.

– – –

Aceasta actitivate este organizata de Asociatia Oberliht (http://oberliht.com) în cadrul proiectului SPACES, care este finantat de Uniunea Europeană prin Programul Cultural pentru Parteneriat Estic.

– – –

Proiectul SPACES (Zone Publice Durabile pentru Cultura în Tarile din Est) aduna la un loc artisti si lucratori din domeniul culturii din patru tari ale Parteneriatului Estic, Armenia, Georgia, Moldova, Ucraina, care se preocupa de reprezentarea unor subiecte sociale specifice pentru spatiile publice din orasele lor. Proiectul mai are drept scop fortificarea scenei independente de arta si cultura din aceste tari.

Cuvintul cheie este dezvoltarea capacitatii – de la dezvoltarea unor pozitii ferme de pe care de lansat un proces de negociere cu agentii guvernamentali pina la procese de autoinstruire, imbunatatire a contactului cu societatea civila si publicul, si identificarea unor noi spatii unde arta si cultura pot avea loc. Intrebarea principala este: Cum prin arta si cultura sa recistigam noi spatii pentru cetateni, in special pentru tineri? In cadrul proiectului SPACES vor fi organizate si desfasurate evenimente artistice participative in spatiul public din cele patru tari. Procese de lucru in retea, cercetare sociologica si dezbateri pe marginea policiticilor culturale vor acompania aceste evenimente. O intelegere mai buna a rolului pe care il poate avea arta si cultura vizavi de spatiul public in spatiile post-comuniste, un sprijin mai puternic acordat scenei independente, noi concepte de guvernare culturala in regiune vor fi citeva din rezultatele proiectului SPACES.

http://www.spacesproject.net