sursă imagine: Le Point

Pierre Ceyrac, călugăr iezuit francez, activist, misionar în India unde a plecat în anii 30 să lupte cu sărăcia, s-a stins pe 31 mai, la vârsta de 98 ani.

Am simțit că sunt foarte aproape de Dumnezeu prin săracii pe care i-am întâlnit.”

Zilele trec. Cât timp mai am? N-aș vrea decât ca acest ”surplus” de viață să fie dragoste. Întreaga mea muncă este iubirea. Restul nu contează. Vom fi judecați după dragostea ce am avut-o.

Întreaga mea practică, misiunea și munca mea, totul ce dă sens existenței mele: arta de a iubi. Nu prea am alte lucruri de făcut. Toate lucrurile mele mărunte, activitățile insignifiante ce-mi umplu viața sunt lucruri fără substanță ce nu au valoare decât în măsura în care sunt purtătoare de dragoste.

sursa imagine

Cu Abbé Pierre, alt creștin fără pereche. Dacă ar pieri vreodată creștinismul, aceste două figuri ar fi de ajuns pentru recuperarea lui.

P.S. Îmi zicea Oleg Krasnov, scriitor moldovean de limbă rusă, într-o discuție pe facebook prilejuită de Legea privind Egalitatea de Șanse (Anti-Discriminare), că combaterea discriminării va fi lăsată în Moldova pe seama ONG-iștilor și altor ”profesioniști ai societății civile”. Oleg se arăta îngrijorat că preoții, bunăoară, vor fi excluși din Consiliul responsabil pentru supravegherea lichidării formelor de discriminare din motivul că aceștia nu pot aduna 5 ani de staj în domeniul protecției drepturilor omului, așa cum cere legea.

Răspunsul meu atunci și acum și pe viitor: Preoții nu au decât să învețe să apere drepturi/libertăți și să adune staj. Modele au destule: Părintele Pierre Ceyrac, Abbé Pierre, Maica Tereza, Desmond Tutu și alții o mulțime.