blog implicat

carti filme muzica idei polemici

Dumnezeu si regimul de vize

Adun cu mult interes fițuicile patrulatere ce publicitează serviciile unor ghicitoare și magi în lege*. Observ cu o oarecare nedumerire că-s destul de populare: doar pe bulevardul Ștefan în intervalul dintre strada Armenească și Ismail pot fi văzuți vreo 5 inși ce distribuie asemenea reclame. Mai văd că și paginile de reclamă ale unor ziare sunt supra-populate cu astfel de anunțuri…Semn că iese banul…Semn că se găsește cerere…

Din perspectiva economică aceste tranzacții specifice povestesc istoria creșterii și dezvoltării unui tip specific de business, magia de vânzare ori minunile de consum. Comerțul acesta a existat întotdeauna. Chiar și în anii ateismului științific militant ori în cei ai dominației absolute a materialismului dialectic. Niște rude apropiate ale mele mergeau la vraci underground care prescriau alifii și prafuri din tot soiul de lucruri încă prin anii 70-80. Țiganii din mahalaua mea lecuiau și ei boli de piele prin mijloace doar de ei știute. Tot în vremea aia. Cazul mătușii Vanga, la care a mers întreaga elită politică bulgară, de la țarul Boris al III-lea la Todor Jivkov, plus alte somități mondiale și regionale reprezintă proba cea mai elocventă a coexistenței pașnice a magiei și comunismului.

Din perspectiva bisericească lucrurile stau cam confuz. Vechiul Testament condamnă vehement practicile ghicitului și magiei: ”Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta” (Deuteronomul 18, 10-12). Mai încoace, spre Noul Testament, cei 3 magi apar într-o lumină oarecum pozitivă în Evanghelii, pentru că au știut să citească stelele și să ghicească nașterea lui Hristos. Dar Apostolul Pavel are grijă să desființeze magia și vrăjitoria: ” Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21). A se vedea aici o analiză minuțioasă, inclusiv din perspectivă teologică a magiei și vrăjitoriei.

 

Ce sugerează aceste fițuici?

– O neîncredere în mecanismul formal și oficial – statul și instituțiile lui, Biserica – al reglementării vieții sociale. Altfel spus o suspiciune în capacitatea acestora de a soluționa problemele indivizilor.

Fiți sigur că insul care se adresează la d-na Rodica să-i zică răufăcătorul, a trimis la origini în minte și în prealabil întreg sistemul de stat al poliției și justiției. La limita hilarului, și poliția municipală ar fi solicitat cică ajutorul unor vraci în depistarea ucigașului de la Durlești.

Sau, cel ori cea care vine la d-na Ecaterina s-o roage să se roage să-i aducă plecări peste hotare ”în timp de 3-9 zile”  trebuie că e surd la promisiunile guvernărilor politice că vor ameliora semnificativ viața în Moldova ori e chior conștient la creșterea PIB-ului, liberalizarea curândă a regimului de vize și alte realizări.

Să mai pomenesc și de îndoielnica  încredere în sistemul medical a oamenilor care merg să-și trateze la vraci durerile de cap și amorțirile de picioare?

E un act constant și perpetuu de delegitimizare a realului…

 

– O religiozitate difuză, cumva păgână sau la limita cu păgânismul, ce coexistă în paralel cu religia oficială. Pe de o parte, ghicitura e un procedeu religios – rugăciunea mijlocește împlinirea solicitărilor. Pe de altă parte, întrucât solicită servicii concrete și banale cum ar fi succes în dragoste și business – ar fi de închipuit un Dumnezeu închipuit care stă pentru Ghiță la Wall Street și controlează fluctuațiile de acțiuni – acest tip de religiozitate pervertește și erodează pretinsa mistică a ortodoxismului oficial. Această religiozitate, destul de răspândită, nuanțează mult iluziile Bisericii Ortodoxe din Moldova de a vorbi în numele a 90 % din populație. Cine-s acești creștini? Călugări și mistici? Ori inși ce se împart între a merge duminica la slujbă și miercurea la magi?

– La un nivel mai general, așteptarea minunilor și solicitarea implicării forțelor divine în problema vizelor, cea a durerilor de cap, a divorțurilor, cununiilor, business și urmărire penală trădează mai mult decât escapism. Se aude, în această intensă căutare a unor forțe supranaturale, vocea unei disperări în care doar minunile mai pot întoarce lucrurile la locul lor…

– Ar fi și o măsură a culturii noastre politice, că doar așteptăm salvatori și alegem salvatori întotdeauna, ce dracu!

 

*mag în lege – expresie adunată după calapodul ”hoț în lege”, un criminal de grad superior, un rege al lumii interlope, care are un statut similar cu statutul unui sef de stat, deoarece este responsabil pentru respectarea codului de legi al clanului, pentru organizarea bandei, pentru judecarea celor care incalca disciplina, pentru colectarea, evidenta si distribuirea veniturilor (sursa).

 

Previous

facerea Frantei

Next

Facebook are ceva imagini in plus…

10 Comments

  1. Asteptarea miracolului este inerenta firii noastre, or rationalul este in defensiva permantena si lucreaza mai mult post-factum. Oamenii vor sa plece din “cusca” cauzalitatii banale, în consecinta “CRED”. “Pe asteptarile de mintuire” intotdeuana s-a speculat, nu e nimic original aici. Dar, asteptarea miracolului mobilizeaza resurse necunoscute pentru om si in acest fel contribuie la realizarea acestuia. Nu cred ca este o legatura directa intre lucrul prost al organelor statale si interesul fata de “vrajitorie”, mai adinci sunt cauzele.
    Iurie´s last blog post ..Menirea greşelilor noastre

  2. M

    “La un nivel mai general, așteptarea minunilor și solicitarea implicării forțelor divine în problema vizelor, cea a durerilor de cap, a divorțurilor, cununiilor, business și urmărire penală trădează mai mult decât escapism.”

    De ce crezi ca tradeaza mai mult decit escapism (si anume neincredere in institutii)?

    Imi pare rau, dar as subscrie la ce-a zis B sub postarea anterioara.

  3. @M, ar fi vorba de un escapism daca acele fituici ar oferi transe, moduri de viata atemporale, refugierea in alte lumi, misticisme. ascetisme. pe scurt alte realitati decat cea imediata…or, nu e deloc asa: magii propun si cetatenii cauta solutii triviale pentru lucruri din realitatea asta: dureri de cap, vize si plecari peste hotare etc.
    am sugerat neincrederea in institutii in calitate de cauza principala pentru ca in geografia sociala exista continente intitutionale intregi care au drept scop indeplinirea functiilor cu pricina – tratarea durerilor de cap, identificare raufacatorilor si negocierea proceselor de integrare europeana…cum apare cautarea pentru solutii din partea unor institutii si agenti alternativi, am avansat ipoteza ca aceasta ar fi corelata cu neincrederea in actorii formali si oficiali…
    mersi si pentru “compliment”…
    @Iurie, am circumscris si deci saracit in mod necesar atat interogatiile, cat si eventualele raspunsuri…caut cauzele in social (e un partizanat – bias – pe care mi-l asum), nu din credinta ca psihologia individuala nu ar conta, ci pentru ca aceasta este mai greu de investigat, si corelatiile, acolo unde exista, mai greu de stabilit…am zis, asadar, ca problema e in social ca sa cautam rezolvarile tot acolo…variabilele psihologice le-am lasat constient la o parte..ceea ce nu inseamna ca nu conteaza..insa, cum ziceam mai sus nu am sonde sa investighez adancimile si variatiile religiozitatii individuale..
    mai e un motiv – magii reprezinta un fenomen social, cautarea servicilor lor – la fel..argumente: amploarea fenomenului, diversitatea servigiilor “magice”. toate astea ar sugera ca e vorba de ceva mai mult decat mofturile individuale ale unor insi…

  4. M

    Acum inteleg la ce fel de escapism te refereai.

    Deci tu deduci existenta unei neincrederi din simplu fapt ca exista institutii menite sa rezolve probleme cu care cetatenii se adreseaza, in schimb, vrajitoarelor? Ok, si daca eu prefer sa-mi dulgheresc propria mobila in loc de a o cumpara, inseamna oare asta ca n-am incredere in fabricantii de mobila? O fi si asta o posibilitate, dar imagineaza-ti ca eu imi petrec weekendurile timplarind pentru ca asa i-i drag inimei mele, fie mobila din magazine oricit de buna si de ieftina.

    Pina la urma e o intrebare empirica, nu-i asa?

  5. mobila nu intra in categoria lucrurilor reglementate de institutiile formale… o poti dulgheri oricat de mult doresti acasa sau impreuna cu altcineva…serviciile medicale – in care intra durerile de cap – sunt alta treaba…exista un fel de monopol legitim al tratamentului, controlat de autoritatea publica, care decide cine lecuieste capul, cine are dreptul s-o faca si cine nu…in linii generale statul si publicul descurajeaza initiativa privata si ilicita in acest domeniu. insii care beneficiaza de dreptul de a lecui dureri de cap sunt de obicei posesorii unor diplome sau altor certificate formale care autorizeaza practica lor…de aici si scandalurile cu medicamente neutorizate, reteau de farmacii si prescriptii, consiliile medicale si restul. acelasi lucru ar fi valabil si pentru “cautarea raufacatorilor” – autoritatea publica persecuta privatizarea justitiei si existenta unor procese de urmarire penala paralela…si e cred, intr-un fel mai bine asa…
    cumva comparatia Dvs nu prea merge…dar pentru ca e vorba de o intrebare empirica – incerc sa furnizez si un raspuns empiric…sondajele de opinie (cu tot partizanatul lor) ale cetatenilor moldoveni arata ca acestia au cea mai mare incredere in Biserica si mult mai putina in institutiile statului…ar fi un pilon in dispozitivul meu argumentativ…
    alte explicatii, poate la fel ori chiam mai relevante precum “adancimile psihologice” sugerate de Iurie ar putea fi la fel de responsabile pentru situatia despre care vorbim, dar despre ele chiar nu am date care sa le sustina ori sa le infirme…

  6. M

    Nu era o comparatie ci o analogie care avea limitele ei, ca toate analogiile. Bunaoara, nu mi s-a parut important sa reproduc in analogia mea circumstanta monopolului legitim. Mi s-a parut mult mai relevanta relatia dintre apelarea la mijloace alternative (netraditionale? ori dimpotriva, traditionale? in fine, vrajitoare si respectiv timplarit) si presupusa neincredere in mijloacele ‘ortodoxe’ (institutii de stat si respectiv fabrica de mobila Viitorul). Imi dau seama ca neincrederea in producatorii de mobila pune alt set de probleme decit neincrederea in institutiile de stat, insa nu vad cum neincrederea ar reiesi din premisele postarii.

    Citisem acel raspuns empiric tot aici, cu ceva timp in urma. Oricum, nu pun la indoiala datele sondajului ci relatia dintre premise si concluzie in argumentul tau.

    Si ma intreb ce-o fi de cistigat din acest partizanat asumat (perspectiva sociologica), mai ales in cazuri cind avem de a face cu intrebari empirice. Chiar as vrea sa aflu..

    ps: cu “Dvs” mi se adreseaza doar functionarii institutiilor de stat:) Cred ca tutuirea, precum si adresarea cu “Dvs”, ar trebui sa fie reciproca. Favorizez prima varianta, dar si a doua e ok pina la urma.

  7. Lucifer

    Abordarea e super! 🙂 Intrebarile puse sunt si mai bune. Acum tre cumva de dat raspuns!
    but first i need to think well…

  8. @M, logica mea era cumva binara…imi asum si circumcizia asta: din moment ce exista o singura institutie dotata cu abilitatea de a presta anumite servicii – identificarea crimelor, tratamentul corpurilor (de asta monopolul legitim e important) – si grupuri sociale numeroase (judecand dupa popularitatea anunturilor si a practicilor) ignora aceste institutii si merg la altele, alternative, inseamna ca ar exista cel putin o insatisfactie/neincredere in primele…care poate fi susutina si de cifrele sondajelor ce indica o predilectie pentru institutiile ce propun solutii supranaturale in detrimentul celor seculare…ce atesta un rating infim pentru justitia moldoveneasca si pentru guvern (care se ocupa de politica externa). intreaga constructie argumentativa tine doar pana in momentul cand va fi supusa unei verificari…ceea ce e destul de complicat..
    magii nu dau interviuri, iar cei care merg la magi nu sunt prea vorbareti. si aici ar fi o contradictie – pe de o parte, se merge la vrajitori, dar pe de alta parte, din varii motive, e o rusine/jena sa recunosti in public ca faci asta…exista un fel de complot al tainei care functioneaza pentru ambele parti…
    interesant ca si Biserica oficiala se joaca cu vrajitorii si magie – o fi vreo concesiune sau o acomodare a ritualurilor pagane la necesitatile crestine (cum sugera Eliade) – de la rugaciunile pentru calatorie la sfintirea jeepului si a sediilor unor firme si corporatii…
    asta era avantajul perspectivei sociologice (care reprezinta, ca orice demers disciplinar o oarecare sectionare): cauti cauze sociale si gasesti cauze sociale…ignori cauzele psihologice si…nu-i de mirare ca nu gasesti explicatii psihologice..
    p.s. imi asum si o simplificare intentionata a argumentelor, a discutiei, a concluziilor…e loc pentru cercetari multe aici: sondaje, investigatii antropologice sau psihologice…nu-s eu omul care le va face in viitorul apropiat…

  9. Parerea mea este ca permiterea a asfel de practici este foarte periculoasa, ele inseala multa lume, afla secrete legate din partea materiala pe care le transmit celor care se ocupa cu furatul daca respectivul nu decarteaza atat acat vrea vrajitoarea
    Noni´s last blog post ..Perioada fertila la femei

  10. M

    Am inteles in ce consta logica binara. Dar nu inteleg de ce presupui ca toti cetatenii recunosc o singura institutie dotata cu abilitatea de a presta anumite servicii. Insusi faptul existentei clientelei vrajitoarelor indica exact contrariul: lumea nu recunoasta o singura institutie, oricit de legitim ni s-ar parea noua monopolul statului. Si daca din perspectiva consumatorilor nu exista o ierarhie (institutiile statului, si dupa ele, ca last resort, vrajitoarele), nu putem trage concluzia ca vrajitoarele sunt un last resort. Mi se pare o ipoteza care merita considerata.

    Zici de social si de psihologic. Pina la urma, neicrederea tine de psihologie. Oare nu este perspectiva sociologica dependenta de concepte interdisciplinare pina la urma? In fine, pun la indoiala diviziunea stricta intre social si psihologic.

    Inca o nuanta: poate nu-i vorba neaparat de o neincredere in sistem ci in disciplinile sistematizate. Unii, de ex, n-au incredere in medicina ca stiinta si de-aia apeleaza la vrajitoare. Altii au toata increderea in stiinta dar nu si in sistem.

Leave a Reply to Lucifer Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén