Magicianul din Lublin. Are Isaac Bashevis Singer un grozav talent de a ține respirația.  Când tocmai credeam că povestea se închide într-un moralism pedagogic cu iz religios, în care Yasha Mazur ar fi reprezentat prototipul păcătosului ce hoinărește bludnic prin lume și ajunge într-un sfârșit la dreapta credință, hop că Singer îi bagă lui Yasha o scrisoare în chilie, de la Emilia, fosta amantă impenetrabilă. Care s-a descurcat minunat și fără el…Semn că lumea cumva se aranjează și fără noi, ceea ce e dezolant. Atâta speram să fie altfel.

Religia abstractă, care nu e legată de concret prin intermediul unei practici disciplinare constante, nu face Om din om…Biserica trebuie construită după modelul unei garnizoane: repetarea metodică și la infinit a ritualului este cea care creează ostașii Domnului. Și-i ferește de îndoieli…

Yasha Mazur, o capcană. Nu cea a gândirii libere. Ci alta, cea a religiozității libere, care atașează sacrul aleatoriu. Temporar. Pe lucruri și situații trecătoare. De aia e promiscuu.

Ironic, revelația și experiența radicală a abandonării lumii în favoarea Dumnezeului, nu-i spulberă îndoielile. Dar îl dotează cu o morală. Adică cu un răspuns la întrebarea: ce-i de făcut?

sursa imagine: Amazon