Am recunoscut în acest pasaj șefi de instituții de stat ”democratice”, ganguri la universități, politicieni și șefi de partid, gazetari, polițiști și puzderie de altă gloată… Ar fi, după mine, unul dintre principiile fundamentale ale funcționării dictaturilor autoritare aiurea pe glob și pe malurile Bâcului. Esența lui constă în exaltarea voinței ca sursă a normelor în detrimentul legii. A ști să anticipezi ce vrea Șefu și să i-o furnizezi pe tavă – iată marea șemecherie ce face legătura între ”democrația” lui Pinochet, împărăția lui Vladimir Voronin (cu spahii alde Gurbulea și Papuc), domnia lui Vladimir Filat (în care un șef al unei instituții de forță ”anticipa” voința Domnitorului de a da la bot) și feuda oricărui director de gheretă…
“Que les ordres restent toujours vagues, c’est normal, c’est même délibéré, et cela découle de la logique même du Führerprinzip. C’est au destinataire de reconnaître les intentions du distributeur et d’agir en conséquence. Ceux qui insistent pour avoir des ordres clairs ou qui veulent des mesures législatives n’ont pas compris que c’est la volonté du chef et non ses ordres qui comptent, et que c’est au receveur d’ordres de savoir déchiffrer et même anticiper cette volonté. Celui qui sait agir ainsi est un excellent national-socialiste, et on ne viendra jamais lui reprocher son excès de zèle, même s’il commet des erreurs; les autres, ce sont ceux qui, comme dit le Führer, ont peur de sauter par-dessus leur propre ombre.” (Jonathan Littell, Les Bienveillantes, Gallimard 2006, p.505)
Traducere: ”E un fapt normal și chiar legitim că ordinele rămân întotdeauna vagi, iar asta decurge din însăși logica Führerprinzip. Ține de răspunderea destinatarului să recunoască intențiile emițătorului și să acționeze în consecință. Cei care insistă să primească ordine clare sau doresc măsuri legislative n-au înțeles încă faptul că contează în mod primordial voința Fuhrerului și nu ordinele sale; în acest caz răspunderea destinatarului e să știe să descifreze aceste mesaje și chiar să anticipeze această voință. Un bun național-socialist este cel care reușește să acționeze astfel și acestuia nu-i vor fi reproșate niciodată excesul de zel și chiar erorile; ceilalți sunt inși cărora, cum zicea Fuhrerul, le e frică să sară dincolo de propria umbră.”
p.s. Traducerea îmi aparține, la fel și sublinierile.