democratia ca tusovka privata a oamenilor frumosi

Vitalie Sprînceană

Esteticul a devenit demult, dacă n-o fi fost întotdeauna, un proiect politic: o femeie, activistă, blogeriță senină și cetățeană invocă (1) ceva argumente estetice pentru a provoca niște soluții politice. Zice ong-ista cu privire la problema cerșetorilor și cerșetoriei din orașul Chișinău (care, conform stereotipului mic-burghez – ok, schimb termenul, să fie clasă mijlocie – se datorează lenii, parazitismului, lipsei de sănătate socială, minciunii): vai, dar mă stresează cerșetorii când vin la terasă/restaurant să-mi ceară ruble, of, da-i aiurea că dorm la intrarea în blocul meu, că eu mă simt în nesiguranță, că ei emană miros urât, aoleu, da dacă vrem turiști în oraș și-n țară atunci trebuie să-i alungăm la mama dracului (nahren s pliaja pare o direcție potrivită), poliția să-i numere și izgonească, să nu se simtă relaxați… (Nebunia asta a fost rostită după una, alta adică, ce prevedea ca poliția să prindă oamenii ce nu dispun de o locuință în Chișinău și n-au unde dormi în oraș (alde mine, bunăoară) și să-i trimită la ei acasă…adică…acolo unde-i nicăieri).

O fi venit timpul când ”frumosul” se transformă în subiect de polemică politică? Grozav pentru epoca de după sfârșitul esteticii (îmi vine-n minte Adorno)…

Nu-i tare novatoare ideea d-nei/d-niței Fonari – privatizarea spațiilor publice urbane de către proiectele și gusturile clasei mijlocii în detrimentul altor categorii sociale – nefrumoase cum ar veni (cerșetori, vagabonzi, muncitori, contra-culturile) – e un fenomen tare în vogă, aplicat atât în marile orașe mondiale (ca la New York, unde segregația estetică-i de tip spațial – urâții sunt închiși în zone hidoase alde Bronx) cât și în cele mai obișnuite (ca în New Delhi sau Pretoria unde cartierele curate, securizate și ”frumoase” ale bogaților reprezintă adevărate cetăți în cadrul orașelor, păzite bine de armate private și garduri electrice)… Asta ar fi consecința logică a aplicației principiilor estetice de tip ONG-ist…ong-ist moldovean, adică.

Parodia cu drepturile cetățenei Fonari la miros frumos și priveliști curate nu ține mai departe de gardul televiziunii prin intermediul căreia ”mesajul” a fost lansat către popor… Asta pentru că…așa se cuvine. Întâi din motivul că cerșetorii ar fi niște oameni și cetățeni (drepturile civile deja nu depind de cens sau proprietate, și nici de mirosul emanat – îmi amintesc că într-o vreme nu chiar îndepărtată toți locuitorii Chișinăului puțeau a rahat, dar nimănui nu i-a trăsnit în cap să-i lipsească de drepturi). Apoi că, spațiul urban e un bun public, ce aparține tuturor, și celor ce răspândesc mirosuri de Coco Chanel și celor ce au pete de balegă în fund, și a celor ce emană arome de usturoi și a celor ce mănâncă pătrunjel…Iar spațiul public presupune, pe lângă multe alte libertăți/slobozii, și dreptul de a-l folosi în mod comun, adică intrarea blocului, parcul și terasele pot fi accesate și de inși ce nu au mireasma potrivită…

Tot mai mult seamănă ”democrația” autohtonă cu un club privat de dansuri accesul în care presupune face control și dress cod. Asta chiar și în varianta zisă democratică a societății civile.

p.s. Datorez o explicație la evidenta întrebare: ce facem, totuși, cu cerșetorii? Nimic, până una-alta. (cu-ul e o prepoziție lunecoasă, desemnând deopotrivă, în acest context particular, atât relația subiect-subiect cu cerșetorii, cât și cea subiect-obiect). Tovarășa ONG-istă utilizează cu-ul în cel de-al doilea sens, eu mă adaug la primul.

Așa încât, soluția mea zice să-i ascultăm întâi pe cerșetori. Să vedem cine-s dincolo de stereotipurile: urât miroșitori (îs săraci, mănâncă de la gunoi, nu de la terasă, n-au duș, doar apă în Lacul din Valea Morilor, pardon că l-au secat și pe ăla), potențiali criminali (în fapt, o minusculitate în comparație cu criminalitatea oamenilor normali, cu casă și frumos mirositori) și leneși (unii îs calici, alții n-au nici o meserie, și mai alții sunt pur și simplu refuzați la angajare – cine dracu ia la muncă un ins care arată ”altfel”) . Apoi construim problema ca una socială, adică a tuturor, că nu-i vorba doar de destinul individual al unor oameni, ci de grupuri întregi de cetățeni ce cad în grupul de risc. Adică, cerșetoria e produsă. Și reprodusă. De școlile orfelinat, dar și de familie, structura economiei, situația asta socială zisă tranziție, sistemul judiciar ș.a.m.d. În fiecare-i de săpat.

Note:

1. Emisiunea e din 26 decembrie, datată greșit pe site ca fiind 19 decembrie, al doilea 19 decembrie, de fapt.


14 Responses to “democratia ca tusovka privata a oamenilor frumosi”

  • Senin Says:

    Vitalie, dacă tu ai nevoie de un oponent în persoana mea – mă poţi inventa în continuare. Şi poţi inventa/interpreta lucruri pe care le-am zis. Nu mă deranjează atât timp cât există emisiuni pe care oamenii le pot asculta şi analiza cu propria înţelegere. Poţi face mai mult cât fac eu pentru aceşti oameni, când alături de colegi din media încercăm să le găsim un loc de dormit şi să le ducem mâncare caldă, sau poţi critica oricine zice ceva, având poziţie critică din start (pentru că dacă ai răbdare să asculţi atunci auzi şi argumentele pentru cei care dau de pomană fără să analizeze că cel care primeşte are mai mult, dă la krâşa sa sau cumpără ţigări; şi ale celor care consideră că statul ar trebui să asigure aceşti oameni din impozite plătite pentru ca autorităţile să aibă grijă de cei în situaţii complicate). Ştii unde îţi dau dreptate …înţeleg că cultura comunicării (inclusiv a ascultării şi expunerii opiniei) şi politicile publice se învaţă în timp, şi uneori ne …izghim să jignim oamenii care fac ceea ce noi doar credem că ar fi bine de făcut.
    Sărbători senine, Vitalie şi mi-ar place să putem face ceva concret pentru oamenii fără adăpost!

    P.S. Blogul tău e f. interesant şi mi-a plăcut să te vizitez, indeferent de cum ai sucit ce am spus eu, până la urmă promovăm un mesaj care să ajute nişte oameni, iar asta chiar ar face şi oraşul mai sigur şi senin pentru toată lumea!

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Antonita, opozitia dintre noi (mine si Dvs) nu este in nici un caz intre “facut” si “nefacut”, caci, sper, ambii suntem de acord ca e nevoie de facut, facem si o sa facem…mai degraba diferentele stau intre “vorbit” si “facut”…
    iar pe mine, personal, m-a jignit vorbitul Dvs despre subiect, nu facutul (pentru facut si facere, respect si recunostinta).
    asta pentru ca nu cred ca se poate vorbi oricum despre o problema cum sunt cersetorii, indiferent cat “facut” sta pe spatele celui care vorbeste.
    pe puncte:
    – criminalizarea cersetoriei, adica trecerea nevoii din registrul vietii umane in cel al anomaliei, si deci crimei…cum ar veni, e criminal (si deci pasibil de pedeapsa penala) sa nu ai casa, mancare si restul… e drept exista si cersetorie comerciala, pe care Dvs ati extins-o rapid ca fiind “esenta” cersetoriei…ceea ce mi s-a parut o aiureala, pentru ca nu toti cersetorii fac business din asta…ca exista printre cersetori si din aia falsi care folosesc mila oamenilor pentru a face un ban mare e un fac ce nu-l neg, dar stiu precis ca astia nu-s toti…iar asta inseamna ca-i nevoie de strategii individuale pentru fiecare caz “tipic” si actiuni pentru cazuri “atipice”…
    – cenzura estetica a spatiului public – ca niste oameni nu arata asa cum ar trebui sa arate (argument cu barba prin partile noastre, candva taiau plete lungi si blugi), ca au alte mirosuri decat majoritatea cetatenilor, ca stau la intrarea in bloc (si unde ar trebui sa stea cand n-au un loc de dormit? sa inghete in strada?)…si m-a cam socat ca tipul asta de cenzura vine de la zisa societate civila care ar fi trebuit sa vegheze respectarea principiilor democratice…si a drepturilor TUTUROR cetatenilor…caci, poate n-ati observat, dar invocand politia sa aresteze niste insi tocmai incalcati drepturile elementare ale acelor indivizi.. pentru ce? au savarsit ceva ilegal? e o crima sa mirosi urat? ori sa te incalzesti la intrarea unui bloc cand alte locuri nu-s – 65 de locuri la un adapost, inca cateva zeci la altul e cam putintel, se adapateaza si ei cum pot.
    – o anumita aroganta…a d-lui Cernei care sorta cersetorii de parca ii erau slugile de pe mosia proprie…e totusi vorba de oameni. unii dintre ei f. nefericiti. si a Dvs care in numele ‘stresului” cereti “lichidarea” unor oameni…intai, estetica, bineinteles, adica sa dispara din campul de vedere…desi spatiul public e pentru toti…parcurile, bunaoara…si nu au dreptul nici cetatenii cu ruble, nici cei fara sa-l privatizeze in nume propriu…
    una peste alta m-a deranjat si saracia in ceea ce priveste solutiile a discutiei…cum am prins eu, ar fi doua solutii la problema cersetoriei: politia, pe de o parte, si…nu stiu ce hartie-acord care ar trebui sa fie incheiata intre primarie si nu stiu ce organ al ong-urilor…si despre asta a cam fost discutia, cu reprosuri, invinuiri, acuzatii, ca primaria nu face, ca altii, ca…
    poate n-ar fi atat de important “vorbitul” daca…n-ar fi fundamentul tuturor lucrurilor…pentru ca primul pas spre autoritarism (fie si de origine “civila”, adica nu etatista) e dezumanizarea unor categorii de oameni…apoi criminalizarea lor…si vin pe urma si alte bucurii…
    iar eu…militez pentru o igiena a discursului public…dentru ca exista niste reguli despre cum sa vorbim despre alti oameni…

  • liuba Says:

    Vitalie, e laudabil faptul, ca te preocupa ceva in societatea noastra, e o raritate… Nu am inteles totusi ce anume mai mult te intereseaza: acuratetea discursurilor publice sau problema cersetorilor…. nu is specialista in prima, si nu stiu cum trebuie sa arate dezbaterile la emisiuni… presupuneam ca fiecare zice , ce gindeste… totusi, recunosc ca is confuza, de aia cred ca si le evit… deocamdata, cel putin

    Dar, cite ceva pricep la capitolul saraciei si fenomenelor, cauzate de ea… Daca sincer,nu-mi este interesanta explorarea opiniilor cersetorilor la general, deoarece cunosc fenomenul destul de bine. Eu stiu sa-l privesc din punct de vedere tehnic, profesionist. Nu stiu, daca ai vrea sa ma crezi, insa explorarea solutiilor se afla in alta dimensiune, decit cea, enuntata de tine.

    Infine, ma repet, desi e bine, ca pui intrebari, cheia, in care le pui, nu este una constructiva. Nici pentru cersetori, nici pentru participantii la emisiune, cred

  • Senin Says:

    “criminalizarea cersetoriei”, Vitalie? era vorba despre locuri şi oameni responsabili pentru plasarea cerşetorilor în spaţii/grija asistenţii sociale şi identificarea unui rost pentru ei. nu e vorba de lichidare, dar de un spaţiu de siguranţă pentru locuitorii şi vizitatorii Chişinăului. numai că atât timp cât distorsionezi contextul celor afirmate de mine ca să dai o interpretare rău-intenţionată drept “aiureala” mea …eu mă gândesc la un proverb f. cunoscut şi îmi văd de treabă. gânduri senine!
    Senin´s last blog post ..Icoană cu Moş Crăciun

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Liuba, ma preocupa ambele…pe care le cred la fel de importante… nu poti sa fumezi una (sa zicem faci un bine cuiva) si sa strigi alta (sa-l injuri pe toate drumurile)…si pentru ca nu le gandesc separate, le am in vedere ca o totalitate sau ca o continuitate…
    maid eparte, cu privirea tehnica…sunt niste lecturele. care-s fundamentale si instructive…de exemplu Eichmann in Jerusalem, A Report on the Banality of Evil, de Hannah Arendt…tocmai despre privirea tehnica ce ii determina pe unii sa priveasca pe semenii lor altfel decat oameni…si limbajul nazistilor era tare tehnic: incarcatura, destinatie, ei tot priveau lucrurile tehnic…
    acuma, sunt tare departe de a crede ca tu sau Antonita ati fi fasciste…sau ca ati implementa proiecte naziste … doar atrag atentia asupra unor capcane ale (ne)gandirii si vorbirii…si asupra relevantei lor…
    la urma urmei, tocmai ca suntem intr-o democratie nu putem spune chiar ce ne trasneste prin cap, mai ales cand e vorba de alti oameni…
    eu nu cred ca Antonita Fonari poate rezolva problema cersetorilor in Chisinau, si nimeni nici nu i-o cere, ca cersetorii reprezinta o problema cu cauze atat structurale, adica de sistem – saracie, coruptie, ineficienta institutionala, dezinteres politic, crize economice, aiureli juridice, dar si individuale, adica conjuncturale – intamplari nefericite, accidente, abuzuri judiciare etc. lucruri despre care m-as fi asteptat sa se vorbeasca in cadrul unei emisiuni la care au participat “cunoscatorii”…care insa s-au multumit sa insire 4-5 stereotipuri pe care, sa fiu sincer si onest, nu-i neaparat sa fii “profesionist tehnic” ca sa le distribui in spatiul public…

    Antonita, asta se cheama criminalizare cum n-o intorci…cand pui politia pe urmele cuiva doar pentru modul cum arata/miroase. cand sugerezi ca cersetorii ar fi o amenintare pentru spatiul de siguranta al orasenilor si al vizitatorilor fara a aduce, bunaoara, vreo proba, sa zicem niste studii si rapoarte din care ar rezulta ca cersetorii reprezinta o amenintare pentru societate, ca rata criminalitatii printre ei ar fi mult mai mare decat cea a oamenilor normali, ca ei s-ar face vinovati de mult mai multe crime decat restul cetatenilor si tot asa. asemenea cifre nu-s, pentru ca cersetorii nu-s mai criminali/delicventi/maligni decat ceilalti…e doar un moft al unor oameni cu ruble de a-i scoate din campul privirii lor pe alti oameni, fara ruble, pentru ca, vedeti, i-ar deranja…
    ceea ce e problematic in argumentarea Dvs, Antonita, e ca scoaterea cersetorilor din anumite spatii publice le ia acestora unica modalitate de subzistenta…unicul mod de a trai…si de a-si castiga hrana zilnica…e un drept fundamental al acestor oameni, atata timp cat nu fura…si nu fac alte lucruri ilegale. institutionalziarea lor in “locuri” (care inca nu exista) nu le rezolva problemele pentru ca nu-s rezolvate procesele ce creeaza cersetori: abuzuri judiciare, criza economica, adaptarea la piata de munca, achizitia de abilitati si cunostinte…

  • Liuba Says:

    M-am gindit ca te vei lega de termenul, pe care l-am folosit.

    Cred ca ai inceput bine sa evaluezi cauzele… Mai ramine sa le desfasori…. apoi sa le ma privesti si prin prisma a efectelor… si apoi sa te mai gindesti la solutii…

    Cred ca ceea ce spui tu e o frintura… importanta… ceea ce a zis Antonita, la fel e o frintura, la fel e importanta… Dar, nu va suparati, is frinturi…

    Termenul “tehnic” este mentionat strict in limitele a ceea ce ar insemna o abordare profesionista, nu la atitudine… un profesionist stie sa transpune atitudinea in directiile sanatoase si solutii practice, fezabile si viabile… E mult mai complicat decit reflectii asupra cit de is/nu is periculosi acesti oameni. E un fenomen negativ, cum n-ai da…. Personal, desi am si mincat, si am locuit, cu cersetorii, oricum mai tresar la vederea lor… Tre sa stii mai multe ca sa te pronunti referitor la periculozitatea/lipsa ei…

    Eu cred ca is periculosi, din mai multe puncte de vedere… Ca si orice fateta a unui fenoment negativ. Nu strada si gunoistile reflecta valoarea fiintei umane ca si chip a lui DUmnezeu… Menirea noastra e sa ajutam oamenii astia sa si-o recapete…. Insa acolo, unde demnitatea e cazuta, calcata in picioare, pierduta, este loc pt multe lucruri mizerabile, pe care societatea noastra, din pacate nu stie sa le abordeze…

    Oricum, nu doar cersetorii is lipsiti de demnitate …. sunt si multi bogati… nu inseamna ca cei din urma nu au nevoie de unele servicii sociale… poate suna revolutionar, insa asta cred… dar la general, oamenii sunti frinti, daca au ajuns in strada… si pe unii niciodata nu ii vom ridica… cit nu am incerca… desi la noi nu se lucreaza la ridicare, ci la minimalizare a efectelor, ceea ce nu solutioneaza problemele…

    infine, cred ca trebuie sa ma opresc, si cred ca ti-ai creat impresia referitor la cum gindesc…

    Omul e vulnerabil…

  • Volodea Says:

    Se pare ca Chirtoaca totusi a semnat acordul cu ONG-urile:
    Dorin Chirtoacă vrea ca oamenii străzii să fie duși cu forța la adăpost

    http://www.arena.md/?go=news&n=2429

  • Valentina Says:

    В восемнадцатом столетии во Франции жил человек,
    принадлежавший к самым гениальным и самым отвратительным фигурам этой эпохи, столь богатой гениальными и отвратительными фигурами. О нем и пойдет речь. Его звали Жан-Батист Гренуй, и если это имя, в отличие от других гениальных чудовищ вроде де Сада, Сен-Жюста, Фуше, Банапарта и т.д., ныне предано забвению,
    то отнюдь не потому, что Гренуй уступал знаменитым исчадиям тьмы в высокомерии, презрении к людям, аморальности, короче, в
    безбожии, но потому, что его гениальность и его феноменальное тщеславие ограничивалось сферой, не оставляющей следов в истории, – летучим царством запахов.
    В городах того времени стояла вонь, почти невообразимая для нас, современных людей. Улицы воняли навозом, дворы воняли мочой, лестницы воняли гнилым деревом и крысиным пометом, кухни
    – скверным углем и бараньим салом; непроветренные гостиные
    воняли слежавшейся пылью, спальни – грязными простынями, влажными перинами и остросладкими испарениями ночных горшков.
    Из каминов несло верой, из дубилен – едкими щелочами, со скотобоен – выпущенной кровью. Люди воняли потом и нестираным платьем; изо рта у них пахло сгнившими зубами, из животов –
    луковым соком, а из тела, когда они старели, начинали пахнуть старым сыром, и кислым молоком, и болезненными опухолями.
    Воняли реки, воняли площади, воняли церкви, воняло под мостами и во дворцах. Воняли крестьяне и священники, подмастерья и жены
    мастеров, воняло все дворянское сословие, вонял даже сам король – он вонял, как хищный зверь, а королева – как старая коза, зимой и летом. Ибо в восемнадцатом столетии еще не была
    поставлена преграда разлагающей активности бактерий, а потому всякая человеческая деятельность, как созидательная, так и
    разрушительная, всякое проявление зарождающейся или погибающей жизни сопровождалось вонью.
    И разумеется, в Париже стояла самая большая вонь, ибо Париж был самым большим городом Франции.

    И вот здесь, в самом вонючем месте всего
    королевства, 17 июля 1738 года был произведен на свет Жан-Батист Гренуй.

    Полиция отдает ребенка некой кормилице, а мать берут под стражу. И так как она ничего не отрицает и без лишних слов признает, что
    собиралась бросить ублюдка подыхать с голоду, как она, впрочем, проделывала уже четыре раза, ее отдают под суд, признают виновной в многократном детоубийстве и через несколько недель на Гревской площади ей отрубают голову.
    Ребенок к этому моменту уже трижды поменял кормилицу. Ни одна не соглашалась держать его у себя дольше нескольких дней. Они говорили, что он слишком жадный, что сосет за двоих и тем
    самым лишает молока других грудных детей, а их, мамок, – средств к существованию: ведь кормить одного-единственного младенца невыгодно. Офицер полиции, в чьи обязанности входило
    пристраивать подкидышей и сирот, некий Лафосс, скоро потерял терпение и решил было отнести ребенка в приют на улице Сент-Антуан, откуда ежедневно отправляли детей в Руан, в
    государственный приемник для подкидышей. Но поскольку транспортировка осуществлялась пешими носильщиками и детей переносили в лыковых коробах, куда из соображений экономии
    сажали сразу четырех младенцев; поскольку из-за этого чрезвычайно возрастал процент смертности; поскольку носильщики по этой причине соглашались брать только крещеных младенцев и
    только с выправленным по форме путевым листом, на коем в Руане им должны были поставить печать; и поскольку младенец Гренуй не
    получил ни крещения, ни имени, каковое можно было бы по всей форме занести в путевой лист; и поскольку, далее, со стороны полиции было бы неприлично высадить безымянного младенца у
    дверей сборного пункта, что было бы единственным способом избавиться от прочих формальностей, поскольку, стало быть,
    возник ряд трудностей бюрократического характера, связанных с эвакуацией младенца, и поскольку, кроме того, время поджимало,
    офицер полиции Лафосс отказался от первоначального решения и дал указание сдать мальчика под расписку в какое-нибудь
    церковное учреждение, чтобы там его окрестили и определили его дальнейшую судьбу. Его сдали в монастырь Сен-Мерри на улице Сен-Мартен.

    Зюскинд Патрик
    Парфюмер

  • Valentina Says:

    Scuza, postarea s-o primit foarte lunga . Am vrut sa zic ca vremurile nu s-au schimbat radical. La tema poti discuta la infinit. “Important este să nu-i lăsăm în stradă în această perioada rece” :)a zis primarul capitalei.
    Anul trecut a decedat Andrei Lisnic, un baiat simpatic, asa in strada, a inghetat.

    Nu stiu ce sa zic referitor la acele scrie (comentarii) de mai sus. Se vor face mereu incercari de a “ajuta”, si asistenta sociala devine tot mai tehnologizata (ea fiind si in sec.18 birocratizata), dar partea umana… ой, ну нет почти людей, которые бы бескорыстно помогали. По-моему, первым и последним делом является уважение,а остальное всё – борьба за выживание. У кого – дети, у кого – счета в банках, у других – корка хлеба в дырявом кармане, у четвёртых в мыслях “спасение” тех других. Всё нормально 🙂

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Valentina, e unul dintre cele mai frumoase inceputuri de roman…Zuskind, e drept, nu m-a convins nici cu Moartea Contrabasistului, nici cu Porumbelul, dar “Parfumul” e ceva tare…
    cat priveste ideea cu tehnologizarea si birocratizarea procesului de asistenta sociala n-am nici o obiectie. doar argumente pro. ajutorul, asa cum apare el, e prezent intr-o forma atat de brutala si dezumanizanta incat nu-i de mirare ca fug cersetorii de centrele de triere (daca cei care fac triaj se comporta precum Cernei)…

  • Vitalie Sprînceană Says:

    Volodea, nu-i neaparat…el doar asculta “vocea poporului”…

  • Volodea Says:

    http://www.sfgate.com/cgi-bin/blogs/cityinsider/detail?entry_id=85038

    The San Francisco Police Department vowed it would publicize the start date of its enforcement of the new ban on sitting or lying on sidewalks throughout the city after delaying it to ensure officers were properly trained.

  • САМЫЙ ЛУЧШИЙ ЗАРАБОТОК ДЛЯ ВСЕХ от 8124 rub. в день: https://jtbtigers.com/mnogodeneg929775 Says:

    На ваш кошелек пришло поступление 58812 рублей: https://slimex365.com/millionrubley829651

Leave a Reply

CommentLuv badge