dupa numaratoare…

Vitalie Sprînceană

S-a cam sfârșit…Bobii au fost numărați. De câteva ori. Întâi, și aiurea, cu anticipație: niște sondaje de tip exit-poll au construit un fel de oglindă a alegerilor în care unii politicieni au văzut ceea ce și-ar fi dorit mult să vadă. De aia au arătat comici și prostănaci (mai ales Godea, cu ciuruitul lui, dar și alți nătângi care împărțeau deja real funcțiile virtuale)… După vrabia de pe gard, CEC-ul a numărat pe îndelete ciorile din mâini. Numărătoarea a ieșit cu totul altfel decât imaginile din falsele oglinzi așa încât victorioșii de ieri au trebuit să-și răcească emoțiile, iar perdanții de aseară au urcat glorios pe un cal zis al victoriei…

Două interpretări ale votului de ieri mi se par plauzibile.

Prima, cea mai emoțională, patriotică și ideală. Niște oameni au venit sus, călare pe un munte de speranțe și un credit imens de încredere. Pe care l-au consumat rușinos și fără sens vreme de un an. În loc să-l sporească. La 28 noiembrie au luat votul dezgustului, poate și pe cel pragmatic, posibil și votul fricos sau cel loial (al celor cărora Alianța le făcuse un bine). Dar l-au pierdut pe cel al speranței și al entuziasmului. Și au mai câștigat un vot negativ – cel al dezamăgirii.

A doua, cea pragmatică – așa-i poiata țării. Porumbacă, roșie, albă și alte câteva nuanțe și culori. Oricât nu schimbi găinile dintr-un ocol în altul, culoarea lor e aceeași. Roșul rămâne roșu. Albul alb. Alegerile au atins fundul sacului. Adică granițele blocurilor sociale din care-i construită țara. 40 % care cred într-o idee. Ceva mai puțin care cred în altă idee. Și mai puțin care cred în alte idei, mai mărunte. E greu să-i faci pe toți să gândească la fel.

Ce ne rămâne? Pentru început o distribuție pestriță în Parlament, care nu-i decât reflectarea aproximativă (și calchiată strategic de unii care au schimbat în ultimul moment legislația electorală ca să tragă încă 2-3 mandate la turta proprie) a societății…

Pestrițul nu-i neapărat rău. Decât în momentul în care apar inși suspecți ce tânjesc după uniformitate. Adică după o singură culoare care ar domina spațiul public (să nu-i credeți pe inșii ce profesează retorici morale, gen ”trădători” și restul, unii din ei au mari probleme de moralitate)…

Nu contează neapărat cu cine votezi. Că s-au mai votat legi în parlament, unanim de către comuniști și oponenții lor, unele despre sfecla de zahăr, altele despre integrarea europeană. Cu atât mai mult când e vorba de un președinte de țară. Contează pentru ce votezi. Iar dacă e bună cauza, e necesară și-i urgentă (în caz că vreun politician vrea să se mai joace de-a alegerile, referendumul și alte coțcării de dragul unor ambiții personale), atunci trebuie votată cu dracu, și cu taică-său și niște alte rude din iad.

Îmi imaginez că ar trebui oprită cacealmaua asta. Nu neapărat printr-un nou vot, că alți politicieni nu-s. Aștia-s tot din ce avem de ales. Dar să-i punem să muncească. Să-i forțăm să se înțeleagă și tolereze reciproc. Așa cum se înțeleg, umăr la umăr, cetățenii simpli ai acestei țări, indiferent de limbă, naționalitate, religie etc. Eu nu cobor din troleibuz dacă-s comuniști, iehoviști, gay sau ruși alături. Nici nu arunc cu pietre în ei. Ci conviețuiesc. Vorbesc, schimb idei, servicii, relații, lucruri.

O schimbare de optică. Politicul n-ar fi doar spațiul imaginar în care luptă, reprezentate ideologic și politic, fobiile noastre. E și asta. Dar mai e și locul de unde vin niște decizii, cu greutate și pondere. Care pun în mișcare o mașinărie întreagă. Zisă țară. Dacă trebuie împinsă de mai mulți, nu văd o problemă. Să fie și roșii, și verzi, și albaștri (dacă lasă toporul acasă).

Poate-i rost de un fel de masă rotundă națională. Care i-ar aduna grămadă pe toți politicienii și nu doar pe ei și le-ar ajuta să formuleze o ieșire din impas. Nu cu mitropolitul Vladimir, că asta era implicat în campanie, dar poate cu Patriarhii, cel rus și cel român. Poate niște lideri europeni. Din ăia grei. Poate 2-3 intelectuali teferi. Niște oameni care i-ar convinge pe alți oameni că-i vorba de a ieși dintr-o mocirlă.


6 Responses to “dupa numaratoare…”

  • Lina Says:

    imi place blogul si perspectiva …felicitari pentru asa genii made in MD 🙂

  • IMB Says:

    utopia “mesei rotunde nationale” seamana cu ideea unei liste comune a AIE sau ideea alegerii unui presedinte din afara politicului. nu se va intampla, pentru ca tipul de sistem electoral incurajeaza diferentierea partidelor. probabil vor merge la o masa privata din vreun restaurant scump si acolo vor face politica. Iar presa va alerga ca de obicei din urma lor pentru o declaratie. 🙂

    De acord ca acum pentru alegatori nu mai conteaza atat de mult cine cu cine se aliaza … in germania social-democratii au putut sa faca alianta cu crestin-democratii, in italia comunsitii au facut parte de cateva ori din guverne crestin-democrate …

  • Vitalie Sprînceană Says:

    @iMB, utopia mesei nationale sugera si alta nuanta…cea a unei situatii impuse si de jos…de aia participare civila si religioasa…pentru ca, cred, societatea n-ar trebui sa stea pe tusa asteptand cum liderii politici negociaza ca-n piata centrala despre rostul si folosul voturilor…e adevarat, in Moldova votul nu-i imperativ, dar nici nu-i proprietate privata a deputatului ca sa-l poate vinde…o presiune impusa de jos actorilor politici ar limita considerabil posibilitatile de manevre murdare…ma rog, parerea mea…

  • IMB Says:

    hm … un limbaj cam sumbru: “sa scoata moldova din mocirla”, “manevre murdare” …

    “presiune impusa de jos” – in postul tau ziceai ca vrei niste lideri europeni si ceva repere intelectuale sa participe la aceasta utopie rotunda … nu prea suna a presiune de jos. Sa inteleg ca vrei proteste post-electorale? Cum exact s-ar materializa aceasta presiune de jos?
    IMB´s last blog post ..Vom avea trei aliante

  • Vitalie Sprînceană Says:

    @IMB, manevre murdare nu inseamna un limbaj moralist de genul “tradatori, Iuda”. ci evitarea unor situatii de genul celeia careia s-a creat dupa alegerile din 29 iulie 2009 cand in urma unui algoritm pe care asa si nu l-am cunoscut functia de procuror general, bunaoara, a revenit unui oarecare partid al carui lider l-ar fi vandut…asta se cheama manevra murdara – cand bunul public – votul – este privatizat si tranzactionat intocmai ca un bun economic privat oarecare….
    presiune de jos, pe de alta parte, nud esemna gloate cu furci si coase in pman…ci solutionarea crizei politice cu sprijinul unor elemente non-politice, adica non-partiinice (a doua clarificare suna mai bine)…care-s de jos pentru ca nu detin o pozitie ierarhica superioara fata de campul politic…

  • DiaNa Says:

    Idei frumoase si pline de optimism.
    Chiar daca esti departe, doare inima de tara si de oamenii sai.

    Speram ca cei de sus, sa gasesca solutia potrivita, de iesire din inpas.
    DiaNa´s last blog post ..surpriza zilei

Leave a Reply

CommentLuv badge