.

Mare văicăreală printre diaspore în America, mai ales la cele est-europene, pe teme adunate sub umbrela generoasă a cuvântului ”naturalețe” și a neamurilor lui semantice. Refrenul ”naturaleții” leagă sârbi, moldoveni, ruși, români, bulgari și bosniaci, fără a ține cont prea mult de diferențele etnice, religioase și lingvistice. În cazanul unificator al limbii engleze, ”genuine” și ”authenticity” țin de setul standard al identității est-europene.

Întâi, distincția își caută rădăcini în relațiile dintre oameni: semenii din societatea adoptivă ar fi prefăcuți și ipocriți. Noi râdem larg și zgomotos, adică natural și sincer, iar ei schițează zâmbete forțate la tot pasul. Uneori grobiani, alteori bădărani, și mai alteori șmecheri – noi avem naturalețea de partea noastră. Prin contrast, amabilitatea lor aparentă e o făcătură, iar ”How are you?”-ul uzual n-ar fi decât un ”Lasă-mă în pace!” voalat.

Cadrul naturaleții poate fi prelungit și dincolo de relațiile interpersonale – deosebit de fertilă este aplicația lui în sectorul culinar: mâncarea noastră de acasă ar fi mai naturală decât a lor, roșiile noastre – mai aromate decât ale lor, poama noastră e mai poamă decât poama lor și, la limită, pâinea noastră e mai mică, mai gustoasă în țara ”cu pomi și vii”, cum zic versurile unui megașlagăr de la începuturile construcției independenței noastre dependente.

Această înțelepciune ambulantă zice, despre un american care te-a călcat pe picior și-și cere scuze, că n-ar încerca un sentiment de regret adevărat (inșii ”naturali” nici nu catadicsesc să-și ceară scuze, că-i o fiță de oameni neserioși), și despre altul care nu te întreabă ce chin metafizic își macină sufletul, ce diagnoză ți-a pus medicul, ce a căutat vecinul să-ți zică ieri, ci în schimb te ”ia” cu întrebări despre timp și situația politică, cel mult un film văzut aseară, despre ultimul spune că ar fi ”superficial”.

Năstrușnic e acest balcanism transformat în virtute care-ar avea și un oarecare farmec, dacă nu ar conține, inclus în chiar mecanismul său, o aversiune la diferență. Occidentalii sunt condamnați nu pentru că ar profesa vreo superficialitate asumată, ci pentru că naturalețea lor se află prea departe de sensul în care înțelegem noi naturalețea.

This entry was posted in idei and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.