furtuna
(gimnastică poetică)
Se întâmplă un fel de noapte afară
Cumva fără stele, cumva în mijlocul zilei
Lumina s-a topit și se scurge
Printre frunze
Sub formă de picături reci…
Pădurea-i ca o apă în clocot:
Copacii fierb,
Și ramuri se zbat în convulsii…
Vântul aruncă la întâmplare șfichiuri de bice
Peste automobile, oameni și case.
S-a născut furtuna.
July 1st, 2010 at 9:05 am
foarte frumos… se naste furtuna la tine 😉