blog implicat

carti filme muzica idei polemici

politici istorice la zi

mă amuză insistența cu care membrii Comisiei pentru Studierea și Aprecierea Regimului Comunist Totalitar subliniază natura “nepolitică a comisiei” fredonând muzicuța “științificității”, deși totul, de la componența nominală a acestui comitet (strongly biased, prin absența unor istorici notorii ai fenomenului totalitar în Md, Valentin Beniuc, să zicem, și unor istorici cu altă orientare politică decât cea la modă în târg) până la termenii stahanoviști (facem cincinalul în 6 luni) sugerează exact un proces politic…

și e un fapt normal ca această comisie să ofere președintelui parlamentului un fel de Carte Albă de principii, și una Neagră de fapte, în baza cărora regimul politic (cel care se face cel mai mare vinovat de teroarea totalitară) să-și ceară scuze, în mod public și oficial de la cetățeni-victime, vii și morți, condamnând astfel răspicat și univoc anumite practici…

nu văd nimic rușinos ca istoricii să-și asume o poziție politică în spațiul public, mai ales dacă au argumente, iar ei zic că le au…. e chiar așa de scârnav să recunoști că faci politică atunci când chiar o faci?

Previous

Remember Martin Luther King

Next

Amintiri din viitor sau de ce Mark Tkaciuk exista

2 Comments

  1. replica pe profilul facebook al lui Igor Casu:
    tot nu am priceput 2 lucruri:
    – legatura activitatii comisiei cu “deschiderea dosarelor”… or, accesul la dosare, pentru istorici, dar si pentru publicul larg, ar trebui sa se faca in baza unor principii clare ( e greu de imaginat ca oricine ar putea avea acces la orice document, uite asa, din chef), stabilite prin lege organica, si cu participarea unei institutii create special pentru asta, CNSAS, de exemplu, care ar monitoriza accesul la dosare, principiile de desecretizare, delimitarea juridica a unor concepte precum ‘colaborator”, “politie politica”, “informator” etc.. apoi, nu orice dosar e neaparat un dosar credibil, cine si cum il va verifica daca este fabulatie a securitatii sau descriere a unor fapte reale? mi se pare un elogiu involuntar securistului…deschiderea dosarelor e o cauza aparte, cu dificultatile si obstacolele ei, cu capcane juridice, consens politic si restul…altfel spus, e cam in afara scopului comisiei…

    – frica de transparenta…scuza cu “terminologia de specialitate si plictiseala” e slabuta…discutiile sunt de interes public, audierea martorilor, daca va fi, la fel, dezbaterile cu privire la anumite practici totalitare si la rostul lor merita si ele vizualizate.. sa zicem ca ar fi imposibila participarea publicului larg, din motive obiective (ar face discutia imposibila etc), insa:
    a) va avea comisia un site pe care sa puna copiile unor documente in baza carora se va face raportul final, draft-uri?
    b) este prevazuta vreo modalitate de interactiune cu publicul si cu eventualele surse de informatie (victime ale regimului totalitar, fosti activisti si demnitari de partid)?

    apoi, mi se pare suspecta si baza metodologica: daca se vor analiza doar dosarele si actele oficiale, cu neglijarea altor surse (martori, participanti, victime) riscati sa obtineti un raport final care apreciaza activitatea regimului totalitar in baza scriiturii securistilor…

  2. ”Studierea și Aprecierea”, dacă așa se cheamă o comisie — va ieși o varză murată! De necrezut, dar cine va face ”aprecieri”???
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Littell vs. Lucio Fontana =-.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén