Noua guvernare de la Chisinau, zisa si democratica (probabil, dupa numarul de sintagme in titulatura partidelor constituante) a anuntat pe un ton razboinic ca-si va sufleca manecile pentru a face ordine pe ogorul in paragina al Teleradio Moldova. Si cum politicienii moldoveni nu banuiesc alte remedii pentru tratamentul bolnavului decat amputatia membrului/membrilor/membrelor, solutiile radicale au prins sa curga garla…
Primul chirurg al audiovizualului e feciorul tatalui avocatului Alexandru Tanase, Alexandru Tanase ( 🙂 ), avocat bun, dar politician sub medie, care propune ” remanierea persoanelor obediente fostei guvernări”, adica concedieri masive pe criterii politice, altfel spus, un continuator fidel al operei nemuritorului clasic Vladimir Voronin, care a facut acelasi lucru prin 2004…
Alt specialist, la fel de calificat ca si primul, si tot asa de bineintentionat, este un fost poet, cu oarecare talent in adunarea rimelor, dar ceva mai lipsit de dar in intinsul domeniul al compilarii unor programe politice tefere, Ion Hadirca, cere “formarea unei comisii pentru demiterea lui Valentin Todercan, directorul IPNA “Teleradio Moldova”. Comisia urmează să fie formată din cîte un reprezentant al fiecărui partid din AIE.” (aici pentru text si aci daca va intereseaza fizionomia).
Nu e o noutate si nu neaga nimeni ca la Teleradio Moldova lucrurile merg prost, ca a facut partizanat politic de la fondarea ei incoace (inclusiv pentru guvernele “democratice” si “nationale” din anii 90, izvorate din Frontul Popular, Partidul Democrat Agrar, Alianta pentru Democratie si Reforme, si, mai nou, pentru Partidul Comunistilor), ca s-a certat cu toate codurile deontologice posibile si imaginabile, ca a reflectat in mod tendentios procesul politic fiind un instrument util si eficient in mainile diferitelor regimuri care s-au perindat pe parcursul anilor…
Dar, la fel de adevarat e ca, de fiecare data factorul politic (indiferent de orientare si culoare) a tinut in sah televiziunea publica, fie prin mecanismele de finantare, de selectare a personalului, de constituire a grilei de emisie, fie prin incurajarea unor practici proaste inclusiv a clientelismului si lichelismului, de fapt un fel de autolichelism caci multi jurnalisti l-au practicat de “buna voie”, unii fiind siliti de imprejurari, sa nu raman pe drumuri, altii, oportunisti, in dorinta de promovare; ca politicul si politicienii autohtoni fie ei democrati, agrarieni sau comunisti au dictat situatia la televiziunea zisa nationala: a fost mai independenta televiziunea nationala pe timpul presedintiei lui Lucinschi, cand presedinte al parlamentului era un fost jurnalist, Dumitru Diacov, decat pe vremea presedintiei lui Vladimir Voronin, cand speaker era bucatareasa de la Soroca, Eugenia Ostapciuc? Pe naiba…
Mi se pare o aiureala sa fie inlocuita o cenzura de stanga cu una de dreapta, un minister al adevarului cu altul si un dictat comunist cu unul de opozitie…
In ambele cazuri cel care pierde este jurnalismul bun, de calitate, absent si in majoritatea gazetelor si televiziunilor zise de opozitie/independente/neafiliate si alte cuvinte nepricepute…
Nu e o mare rasturnare de situatie sa vezi monopolul Opozitiei actuale inlocuindu-l pe cel al Puterii (fostei), daca ambele sunt zidite pe aceeasi calitate: obedienta jurnalistului fata de factorul politic…
In fapt, pentru a construi o companie audiovizuala publica care ar mirosi macar de departe a BBC, ar trebui sa scoatem in genere compania de sub ascultarea liniilor politice schimbatoare si s-o lansam intr-un spatiu al ascultarii publice, acolo unde mecanismele de control ar fi altele decat rezolutiile de parlament (actualul Consiliu de observatori ar face treaba buna daca ar fi numit pe alte calitati decat cele politice, sa zicem de … Regina Angliei.) Apoi, o transparenta a procesului de finantare si a gestionarii mijloacelor alocate (cu publicare pe pagina electronica, asa cum se cuvine), a procesului de selectare a jurnalistilor si a managementului personalului, o politica clara de programe, orientata spre satisfacerea diversitatii de gusturi, opinii, religie, antionalitate, limba, interese… In fine, niste garantii si garduri de protectie suplimentare pentru a preveni jurnalistii, buni sau rai, vechi sau noi, de imixtiunea politicenilor pofticiosi in treburile lor… La adapostul acestor garantii cred ca exista ceva sanse sa apara, in sfarsit, pe plaiurile moldovene un jurnalism de care ne dorim… De ala bun, de care au si alte neamuri.
Un articol indraznet, punctat intr-un moment m mult decat potrivit. Cred ca noua putere nu trebuie scapata de vigilenta ochiului public. Acelora care inca mai au ochi. Nu am citit prea mult din ceea ce ai scris, dar acest gen de scriitura te prinde bine.
aveti drepate, sunt pe zi ce trece tot mai surprinsa de actiunile “eroice” ale noii guvernari. acestia inteleg “schimbarea” prin inlocuirea rosului cu un curcubeu, numit “Alianta”, prin a muta niste piese pe tabla de sah si a arunca unele in afara tablei.
mare pacat ca unde ne doare mai mult, acolo se tinteste dureros de gresit. dar poate ca suntem vinovati in mare parte si noi. i-am votat, dar nu le-am spus ce vrem ca ei sa faca. ori, le-am spus, dar ei sunt ancorati inca intr-un alt sistem, nu ne aud si prea putini ne inteleg.Ne dau false iluzii ca sunt altfel. acesta-i “biletul cu purici”, nu?
Adevărat – din perspectiva “democratică adevărată”. Toată viaţa am urit acest: “vesi mir nasilia mî razruşim do osnovania, a zatem…”. De fapt, însă, cît de tentantă este această rezolvare definitorie – oare nu am vrea noi sa le punem la punct pe toate odata si pentru totdeuna!? Noi toti suntem afectati de complexul ” tăierii nodului gordian”. Din acest izvor îşi trage originea şi concluzia formulată, cinic dar cu exactitate chirugicală (sau, mai bine zis, patanatomică) de tatuca stalin : “esti chelovek – esti problema, net cheloveka – net problemy”.
Dar ce se vede dacă privim lucrurile prin paradigma “operaţională”? O competiţie, o ecuaţie, un concurs de circumstanţe care trebuie abordate cumva şi, cel mai principal, un context. Contextul dictează soluţiile. Ce aşteaptă lumea care a “varsat sînge” în Piaţă!? Ce aşteaptă marea majoritate din acei care săreau exaltaţi după rezultatele exit poll urilor?! Una la mînă. Alta este ca “democraţii noi” confruntă o maşinărie, foarte bine cladită de pahan. Toţi todercanii şi restul sunt piesuliţe în această maşinărie. Da, bineînţeles, tot devotamentul lor faţă de capo de tuto capi este fundamentat, pe de o parte pe frică, pe de altă pe bonusurile şi indulgenţele strecurate de bătrîn – dar poate să fie o formulă de motivare mai eficientă!? Poate, dar pentru Martin Iden si Mahatma Gandhi. Pentru noi ceilalaţi!? Biciul şi morcovul. Întrebarea este: să-i lăsăm sau sau sau nu? Îmi place tradarea, dar urăsc trădătorii.
Pe de a treia parte … etc.
Mai este şi perspectiva sinergetică – unde dai şi unde crapă!? Nu ne referim la ea, ca ne înglodăm în definitiv.
Ceea ce fac “democraţii noi” este “firesc”. “Firesc” nu înseamnă corect, bine, rau sau stîngaci. “Firesc” este pentru că rezultă obiectiv din spiritul “luptei de clasă” – noroc sa suntem în sec XXI, altfel aveau sa fie traşi în ţeapă şi pruncii verilor de al treilea.
Altă treabă este ca aceasă formulă medievală de rezolvare nu face decît sa sporească turaţiile a aceluiaşi cerc vicios startat odată prin excalamaţia : ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Şi îi plasează pe toţi reformatorii de orice culoare în aceaşi grilă de operaţională: scopul scuză mijloacele.
Ce aştepăm noi?! De fapt, ce aşteptăm noi!? Şi încă ceva, cine suntem aceşiti “noi”!? Problema depăşeşte perimetrul tertipurilor procesului politic. Dacă cineva din aceşti “democraţi noi” va avea calitatea să înţeleagă acest lucru şi, mai ales, tarie şi resurs să pornească o nouă abordare, poate va fi pusă temelia unei infrastructuri culturale noi. Dar, “cît sunt nanaşi şi cumetri (degete şi limbă) legea ţării nu se schimbă”.
Să nu ne facem iluzii şi nu vom simţi amărăciunea decepţiei. Deşi, dacă nu am avea iluzii, nu am ieşi din casă…
Si ce propuneti sa faca noua conducere, sa-l roage pe todercan, hai te rugam, poate ne transmiti sedintele din parlament si nu ne mai arati in continuare ca suntem asa baieti rai.
Daca o sa inlocuiasca o manipulare pe alta, o vor face pe contul lor, stati fara grija, iar monopol mediatic nu va mai fi, nici de dreapta nici de stanga.
Asa ca nu va grabiti sa-i taxati asa de repede, sa mai za mai zabovim un pic
o prelungire a discutiei pe blogul lui Tudor Darie (primele 7 comentarii):
http://tudordarie.md/?p=824
Dao, cei care au varsat sange in piata, precum si cei care se conduc dupa logica inevitabilei lupte de clasa ar trebui cumva struniti, altfel, dupa victoria Opozitia, tara s-ar putea asemana cu un oras medieval cucerit dupa un lung asediu si lasat pentru 3 zile, in mana ienicerilor pentru jaf.. ma rog, ispita de a te cocota in locul pahanului e foarte mare, la fel ca si ispita de a pune masinaria sa lucreze pentru tine: ce ar avea un Ghimpu sau oricine din faptul ca televiziunea va fi publica adica a nimanui? flori democratice si recunostinta unora alde mine? il doare exact in pix de astea…logica pragmatica eforturi-voturi e mult mai puternica si mai eficienta…probabil trebuie ceva de facut ca ispita asta a politicenilor moldoveni de a pune mana pe tot ce misca sa dispara…
Gicule, Todercan nu trebuie rugat, ci trebuie obligat, prin hotarare de parlament (cum a fost in cazul sistarii transmisiunilor live din parlament0 sau prin lege.. mi se par cam invechite apucaturile de cowboy si solutiile “eu sunt cel mai tare”, unica solutie de a obliga pe altii sa asculte legea este sa o asculti tu singur… ii urez noi guvernari sa-si aminteasca de elge cand va decide inlocuirea persoanelor de culoare politica nepotrivita la Moldova 1.