hai la film!
Chisinaul va fi in premiera, gazda primei editii a Festivalului de Film Ceh. Actiunea este organizata de Centrul Cultural Odeon, in colaborare cu Ambasada Republicii Cehia in Republica Moldova.
Festivalul se va desfasura in perioada 22-29 ianuarie. In program sunt incluse 11 filme artistice, documentare si in desen animat – realizari cinematografice clasice si contemporane cehe care au la activ numeroase mentiuni, premii obtinute la mai multe festivaluri, concursuri nationale si internationale de profil.
Printre acestea se numara “Colea”, “Pupendo”, “Anul sacalului”, “Ani buni pe apa sambete”, “Balul pompierilor”, s.a.
Inaugurarea Festivalului de Film Ceh va avea loc la 22 ianuarie, orele 18 00. Intrarea este libera.
January 27th, 2009 at 1:39 am
[…] Festivalul filmului ceh (are loc zilnic, până pe 29 ianuarie, la cinematograful Odeon) a ieşit neaşteptat de bun. Sigur că nici eu nu am reuşit să merg chiar la toate proiecţiile, chiar dacă cehii au adus filme hard. Spre deosebire de francezi, polonezi, care vin cu filme noi, recente, organizatorii cehi au băgat pe ecranul din strada Eminescu cea aveau ei mai bun în cinemateca lor. Am prins, sâmbătă seara, un Hrabal (îl aveam recenzat pe blog, pentru o carte pe hârtie, acum am un al doilea, cu un film) ecranizat de Jirí Menzel: Ostre sledované vlaky (1966) – rom. Trenuri supravegheate strict (oscar în 1968, categoria Cel mai bun film străin, dacă era nevoie). Povestea unui băiat „cu probleme” sub ocupaţia nazistă a Cehoslovaciei. Milos Hrma, proaspăt angajat la o staţie de cale ferată suferă de … ejaculare prematură, tocmai când armatele germane „se retrag” strategic în calea forţelor aliate, când partizanii cehi deraiază trenurile cu muniţie, provizii şi utilaj în direcţia Reich-ului, când vagoane SS ale morţii colindă Cehia, lăsând în urmă zeci şi zeci de victime… Pentru că „ejacularea prematură” este totuşi un motiv de îngrijorare pentru un adevărat bărbat, ideea de a se debarasa de ea îl obsedează pe eroul nostru… Un film uşor, adică lin (în pofida subiectului sumbru), pe alocuri „dulce” (scenele amoroase sunt minunate: ea pe plaforma ultimului vagon, el jos, gâturile lor se întind spre un sărut comun, mişcarea durează câteva secunde bune, apoi acarul Hubicka face semn trenului să plece şi sărutul celor doi este curmat brusc; altă scenă erotică „plină” este noaptea cu ştampile a adolescentei (nu i-am reţinut numele) cu Hubicka…Multă dragoste pe fundal de război (nu există nici o scenă de bătălie, cu excepţia celor 3 împuşcături ce-l răpun pe Milos si a exploziei care distruge trenul german), multă viaţă măruntă printre „vremuri mari”, „epocale”… Multă sensibilitate pentru omul individual, pentru fiecărietatea fiecăruia… Multă erotică bună, naivitate, sentimente umane, lipsesc ingredientele obişnuite ale filmelor despre război: eroism, patetism, declaraţii de carton, moarte vitejească… […]