amurg posibil

 

Dintre influenţele globalizaţiei religioase, ecumenismul nu este nici pe departe cea mai nocivă. La urma urmei, bisericile se pot „întâlni” şi dincolo de proiectoare, conferinţe, bliţuri şi reporteri: lupta comună împotriva sărăciei şi mizeriei, moralizarea unor comportamente, corectarea unor „efecte economice colaterale neplăcute” sunt „spaţii de adunare” şi „dialog intraconfesional” reuşit. Mă îndoiesc, vorba lui Andrei Kuraev, că miluirea simultană a unui sărman de către un budist, ortodox, musulman, catolic şi protestant ar fi un act ce ar contravine spiritului religios al credinţelor în cauză… Nici cedările doctrinare în numele unei toleranţe religioase imaginare nu sunt boala cea mai gravă care poate detona corpul religios.

Mă tem că pericolul stă într-o zonă aparent neutră, acolo unde poate fi cu greu identificat şi vaccinat: în generalizarea unei practici – utilizarea religiei ca paravan pentru satisfacerea unor nevoi şi scopuri suspecte (politice, sportive – mă refer la binecuvântările pe care unii prelaţi le rostesc pentru plasele, gazonul şi tribunele stadionului, economice – cică parohiile franceze au deja dreptul să joace la Bursă, aşteptăm Bisericile să se transforme în Societăţi pe Acţiuni, poate ne punem acţionari alături de Hristos şi Duhul Sfânt). Semnele sunt multe: colaborarea Bisericii cu Regimurile Politice Totalitare şi „Democratice” în detrimentul lui Dumnezeu şi a Casei Sale, părăsirea celor săraci, proşti, slabi şi mulţi în favoarea celor bogaţi şi puternici, participarea activă a Bisericii în campanii electorale, corupţia generalizată în cadrul instituţiei etc…

S-ar putea ca aceste gafe să arunce o umbră de îndoială şi asupra atotputerniciei principiului suprem – un Dumnezeu slab, ce nu-şi poate apăra nici măcar onoarea este suspect…Divinitatea scoasă la încălzire pe culuar (alături de un fotbalist de duzină), cea invocată să asiste la un ospăţ al noilor bogaţi e demn de dispreţ.

E mai uşor de conceput (şi de justificat) un Dumnezeu prigonit, umilit, decât unul care s-a lăsat folosit precum un prezervativ.

4 thoughts on “amurg posibil”

  1. Ieri am dupa pericopa evanghelica un parinte si profesor bucurestean a tinut o predica fulminanta, si extrem de actuala! El a vorbit despre “purtarea crucii” de catre fiecare, dar cel mai important lucru care trebuie retinut este ca cel mai mare pericol actual pentru crestinism este “secularizarea spiritului”; nici un alt pericol venind chipurile dinspre masonerie, ecumenism, protestantism nu se poate compara, ca “magnitudine”, cu des-bisericirea duhului nostru…

    Vladimir B.s last blog post..Cât de necrozată…

    Reply
  2. des-bisericirea este deja o realitate curenta… unul dintre actorii principali este chiar biserica care a des-bisericit (in sensul bun) saracii si declasatii, si a re-bisericit (in sens prost) capitalul si inechitatile sociale.
    dupa mine locul bisericii este dincoace de contractul social, in zona tulbure a noilor “desocializati”, a perdantilor cresterii economice…
    acolo sta crucea, daca are cineva chef si putere 9de duh, din partea bisericii) sa mearga s-o ia…

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.