banalitati
O frază din deschiderea filmului lui Alain Resnais « Nuit et brouillard » „Même un paysage tranquille; même une prairie avec des vols de corbeaux, des moissons et des feux d’herbe ; même une route où passent des voitures, des paysans, des couples ; même un village pour vacances, avec une foire et un clocher, peuvent conduire tout simplement à un camp de concentration… »
„Chiar un peisaj liniştit, o poiană înverzită, un drum de ţară care poartă agale căruţe, ţărani, perechi de îndrăgostiţi; chiar un sat de vacanţe, cu o piaţă micuţă şi o biserică, pot fi anticamerele unui lagăr de concentrare…” – (o traducere lejeră, oarecum după ureche).
Ideea este pe cât de simplă pe atât de năucitoare: nu putem, a priori, să circumscriem un loc ex definitio al răului. Răul nu are spaţii privilegiate – liniştea, trivialul, banalul, comodul nu sunt garanţii împotriva violenţei şi a iraţionalului. Spaţiul este neutru din perspectiva etică – el este o foaie de hârtie în care pot fi înscrise monumente ale infamiei deopotrivă cu momentele de glorie ale omenirii. Depinde de pix şi de cel care îl mânuieşte.
March 10th, 2008 at 1:50 pm
DA:-))))
Drumul către Iad poate fi împresurat cu cele mai frumoase intenţii!