Am găsit, în una din cărțile de memorii ale lui Petrea Darienco, scriitor, jurnalist, fost ministru al culturii în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, impresii de la vizita sa la Festivalul de Film din Cannes din 1968… (Wikpedia îl citează pe cineastul Pavel Bălan care zice că Darienco ar fi organizat în anii 60 protestul studenților care se opuneau transferării monumentului lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică pe locul unde se afla cinematograful Gaudeamus, și asta l-ar fi costat funcția, dar nu am găsit detalii în altă parte).
Darienco ajunge la Cannes ca jurnalist al ziarului ”Cultura Sovietică”, unde s-a angajat după demisia sa din funcția de ministru al culturii.
Pe 10 mai privește filmul ”Pe aripile vântului”, proiectat în afara programului, care nu-i place – îl percepe ca fiind prea încărcat cu momente melodramatice și cu nuanțe care plac rasiștilor americani… Îi displace ambiguitatea filmelor ”capitaliste”, cărora le opune filmul sovietic, care, în opinia sa, ia întotdeauna o poziție clară…
Cannes nu este, în opinia lui Darienco, un simplu festival de film ci o luptă de idei, un front în care se luptă două ideologie…Aici nu există timp de pace, scrie Darienco.
Încă din primele zile atmosfera festivalului este umbrită de știrile din Paris – studenții se revoltă, muncitorii susțin revendicările studenților ca fiind legitime. Poliția comite abuzuri… Delegația franceză la festival – actori, regizori, critici de film – condamnă violența poliției față de studenți. Delegația franceză cere anularea proiecțiilor prevăzute pentru 13 mai, în solidaritate cu mișcarea studențească… Conducerea festivalului însă refuză deocamdată.
Totuși pe 13 mai în Franța este anunțată grevă, iar Darienco nu poate lua legătură cu redacția de la Moscova pentru a transmite textul său (din cîte înțeleg, corespondenții din străinătate dictau textele la telefon, iar în acea zi centrala telefonică nu a lucrat).
La Cannes are loc un marș de protest…”La ora 16 a avut loc o manifestație la care au participat mii de muncitori și tineri. Coloane de oameni – tineri și vârstnici, bărbați și femei – s-au răspândit ca un râu pe toate străzile și piețele orașului, fiecare având în mână un afiș, un slogan sau un ziar. Mulțimea scanda cu voce tare „Libertate studenților!”, „Vrem reforme!”, „Jos șomajul!”, „Jos represiunea poliției!”.
Până târziu, străzile din Cannes erau pline de agitație umană nestăvilită. Lumina din oraș a fost deconectată în acea zi. Bineînțeles, toate întreprinderile care funcționau cu energie electrică și-au oprit activitatea. Lifturile din clădiri nu funcționau. Nici în hotelul nostru nu funcționa liftul. Proprietarii prevăzători ai hotelului nostru ne-au furnizat lumânări pentru noapte. Buletinul informativ, publicat zilnic de centrul de presă al festivalului, a anunțat: astăzi proiecția filmelor este anulată.”
Pe 19 mai festivalul a fost închis, fără a anunța un film cîștigător, cu 6 zile înainte de închiderea oficială și cu doar 11 din totalul de 28 filme proiectate…
Deja în drum spre casă, Darienco meditează asupra evenimentelor cărora le-a fost martor.
”Așadar, Festivalul de la Cannes s-a încheiat mai devreme. Desigur, nu putem judeca programul său în ansamblu. Dar totuși, dacă vorbim despre filmele vizionate, nu putem să nu observăm că ele nu erau în pas cu viața, cu viața mare, adică cu viața popoarelor, ci undeva pe marginea ei… Lumea fierbe, se ceartă, se luptă, gândește, decide. Un artist, dacă este cu adevărat artist, nu poate trăi și crea în afara acestei vieți. Cei care trăiesc în ceruri – duceți-vă creațiile în ceruri. Pământul și oamenii au cerințele lor. Și timpul. Și, dacă artistul trăiește cu adevărat pe pământ, printre oameni, și simte suflul timpului, el nu poate să nu răspundă concret la această cerință. (…) În aceste zile, poporul francez a încercat încă o dată să scrie pe tot teritoriul țării sale cuvântul „Libertate”. ”
(citatele au fost luate din cartea Петря Дариенко, Мои журналистские маршруты, 1983, pp.194-213)