Veronica Micle și imaginarul ”burghez” al urbanismului de la Chișinău
Alături de discuția (legitimă!) despre aspectul sexist al noii sculpturi în scuarul Eminescu – o Veronica Micle ce îl așteaptă pe bărbatul-geniu supusă, de parcă ar cerși atenție – ar trebui să purtăm și o altă discuție – despre imaginarul din spatele unor inițiative ”urbaniste” precum această statuie.
Din unghiul ”imaginarului urbanist” monumentul Veronicăi Micle nu e o statuie a unei poete sau prozatoare (Micle a scris literatură!), și nici măcar a unei ”iubite” suferinde, ci o statuie a unei femei burgheze bine îmbrăcate din sex. XIX.
Anume femeia anonimă burgheză parfumată, cochetă, gătită, coafată și educată e în centrul acestui nou imaginar urbanistic în Chișinău. (Că în acest scuar femeia asta a luat chipul Veronicăi Micle e un lucru întîmplător.)
De asta toate ”renovările” unor spații publice seamănă între ele: pentru că repetă stilul cochet, imperial al unui Paris sau Vienă (inventate) la început de secol XX. În loc de tonete pe 2 roți sau frigidere mobile ce vînd înghețată ”Joc” de 1 leu 50 și pop-corn la pahar, spațiile publice din oraș (parcuri, scuaruri) sunt umplute acum cu gherete cochete ce vînd latte la 40 lei, înghețată Pistachio, cu lampade și umbrele împrăștiate prin copaci și muzică franzuțească dulceagă. Un amestec de Starbucks și Moulin Rouge.
Aceasta este, evident, gentrificare urbană. Care la ia, la Chișinău, forma re-construcției unui stil retro, fals imperialist, cu elemente în stil rococo (chiar dacă din gipsocarton și termopan). Pentru că nu a avut palate, și nici imperiu, Chișinăul, ca orice oraș provincial, încearcă să și le inventeze din mers, inventînd retro-utopii.
E o nostalgie după un trecut – maiestuos, imperial, colonial, burghez, cochet – pe care orașul din barăci de lemn, băltoace și glod, nu l-a avut niciodată…(Dacă vă interesează să vedeți cum arăta cu adevărat orașul în sec. XIX – murdar, înglodat, cu oameni săraci ce se înghesuiau în spații insalubre, în care majoritatea oamenilor erau săraci îmbrăcați în ațe și obele, iar burghezii orașului erau 5-7 oameni în total – citiți amintirile lui Urusov sau măcar vedeți pozele din cartea aia).
Moda asta de ”burghezism” și ”spații cochete” e forma soft pe care o ia procesul de gentrificare. În pofida aparenței dulcegi (cu femei cochete, umbrele, latte machiato și muzică de Edith Piaf) ea e extrem de brutală și excluzivă. Din parcuri dispar mici antreprenori care vînd o clătită pe o tonetă improvizată și pentru care această tonetă e unicul venit de existență (vezi istoria cu clătitele lui Ion Andronache ). La fel, moda pentru ”spații cochete” elimină din locurile publice și grupurile care nu corespund profilului de ”burghez/burgheză” – persoane fără adăpost, cerșetori, săraci etc.
June 23rd, 2021 at 8:10 am
Bun text, dar se cere elaborat in continuare daca ai timp. Am avut si eu aceiasi impresie. Permite-mi s apunctez citeva lucruri -1) Micle nu era asa (burgheza ca spirit), era o femeie cu caracter, si probabil nici material nu a dus-o foarte bine dupa moartea primului sot (tin minte ca am citit o scrisoare a sa in care ii zicea lui Emin cit de tare se bucura ca a reusit sa cumpere o rochie mai la moda), plus ca dupa zici tu in primul rind a fost literat, care ar merita mai mult spatiu in istoria literaturii noastre, dac nu ar fi abordata prin prisma marilor autoritati.
2) Vitali, aici sunt exclusi nu doar cercetorii, nu te supara, chestia asta te exclude si pe tine si pe mine si pe cunoscutii fiecaruia din noi din spatiul parcului.
3) e cum zici tu ca isi inventeaza provincia trecutul, dar e si ceea ce Philipe Aries sesiza in Istoria mentalitatilor – burghezii, in sec XIX desi ii arunca d epe scena istoriei pe aristocratii francezi, isi creeaza lumea de simboluri si valori – construiesc conace, cumpara antichitati etc. Paradoxul e ca faceau asta si din complex de inferioritate… Deci si burghezia noastra, desi e exclusivista e un pic complexata…
🙂
July 26th, 2021 at 11:40 am
Vitalie, nu ai putea pune postarea ta de pe facebook despre violentsa kickboxerului glorios la jurnal? E bun textul cela.
Si, legat de Chisinau as mai adauga. Mi-aduc aminte si verile 2007-2008. Parca tot era plus 32 si mai mult. Lucram atunci in centrul Chisinaului, si cind mergeam pe strazile din centru nu se resimtea. Azi intimplarea face ca am mers pe jos de la Patria la Medicina, ba pe o parte, ba pe alta… Si brusc am constatat ca fata de 2007 probabil 70% din copacii cu coroana serioasa, care tineau umbra, au fost taiati. Acesta e orasul pseudoburghez… mi-aduc aminte de campusul universitar din SUA, linga care am locuit. Ma ingrozesc cind ma gindesc cum l-ar fi putut foroma frumos designerii nostri, care is asi mondiali in oformat…
July 27th, 2021 at 4:04 pm
Dacă zici, am pus.
http://www.spranceana.com/2021/07/21/viitorul-televiziunii-este-o-reclama-sau-despre-o-bataie-la-tv/
July 28th, 2021 at 9:26 am
Multumesc.