teologice…cu pace si armonie
Atras într-o discuție cu un Martor al lui Iehova, în jurul unei cafele matinale. Întrebarea inevitabilă:
– Credeți în venirea lui Hristos care va instaura o împărăție perfectă în care pacea și armonia vor fi lege veșnică, iar războaiele vor fi abolite?
– Nu, răspund. Un Nu hotărât. Gândiți-vă la o familie. Oricare, cea proprie, bunăoară. Credeți că s-ar putea vreodată ca Cineva, oricât de atotputernic ar fi, să stârpească orice formă de conflict între soț și soție, între părinți și copii, între socri și soți? Concepeți posibilă o căsătorie perfectă în care pacea și armonia ar fi eterne și depline și lipsite de orice umbră de ceartă sau nemulțumire?
Nu crede. În orizontul empiric ce poate fi atins cu vârful degetului nici nu poate fi vorba de perfecțiune sau tihnă. În cele care pot fi atinse sau închipuite doar cu mintea – utopie cât încape.