Am o idee-bussines. Îmi dă târcoale de vre-un an şi ceva. A pornit de la întrebare „turmentată”: De ce circuitul editorial moldovenesc nu produce cărţi format/calitate Poche?
Pentru neştiutori, Poche sunt cărţi de format mic, de buzunar (de unde şi numele), pe hârtie de o calitate îndoielnică (nu asta e miza cărţii) şi, principalul, preţul scăzut, adică mic, adică ieftin.
n-am încă un răspuns definitiv care ar ţine cont de mai mulţi factori: mărimea pieţei de carte, costurile de producere/distribuţie/promovare, investiţiile pe care tipografiile ar trebui să le facă, costul hârtiei, vopselei şi muncii etc… bănuiesc că un preţ final de 1-2 dolari pentru un roman în format Poche este ceva real şi accesibil chiar celor cu venituri scăzute, adică tinerii şi aşa-zisa intelectualitate de la ţară (profesori, medici, funcţionari)…
Deci, my bussines idea avea ca ţel prezenţa, în librării, a cărţilor de 1-2 dolari, fie că e vorba de beletristică autohtonă consacrată, fie traduceri. Misiunea aparent imposibilă poate fi acoperită uşor dacă se recurge la câteva trucuri:
– primo, a se depăşi estetismul prost înţeles al unor cititori care nu acceptă alt format decât cartea frumos legată, strălucind de frumuseţe şi fineţe… oricât ne-am da mari şi tari, cartea nu e decât un camion care poartă cunoştinţe dintr-un loc în altul… sigur, poţi plăti să-ţi aducă pizza cu Cadilac-ul, dar asta nu modifică câtuşi de puţin calităţile gustative ale pizzei… eu sunt mulţumit să mi-o aducă şi cu bicicleta…
– secundo, acest estetism trebuie depăşit în sensul introducerii unor pagini de publicitate la începutul, mijlocul, sfârşitul cărţii şi pe coperte… nu e prea frumos, nu e carte tradiţională, dar mă rog, scopul e să facem cartea accesibilă, nu să facem din ea un monument al neputinţei noastre financiare…
– în al treilea rând, aceste pagini vor fi umplute de spoturi/calupuri/afişe/sloganuri publicitare… potenţiali furnizori de reclamă: companiile de telecomunicaţii (avem în Moldova patru deja: Orange, Moldcell, Unite, Eventis), www-ul, industria alimentară (bere, băuturi nealcoolice, îngheţată, patiserie, bomboane, produse de panificaţie, articole de tutun), industria zisă uşoară (îmbrăcăminte, încălţăminte), domeniul servicii (de la taxi la flori), distracţie (pizza, baruri), sectorul work and travel, bani de stat pentru programe de tineret, bani europeni pentru politici sociale, combaterea migraţiei, corupţiei, traficului de fiinţe umane etc…
– sunt sigur că 10-15 pagini de publicitate la un tiraj de 10 mii exemplare pot acoperi o parte din costurile de editare, traducere, promovare a unor asemenea cărţi… restul, vor fi acoperite din preţul de 1-2 dolari per carte, plus donaţii, proiecte internaţionale cu Soros, tot felul de Stiftunguri şi Institute Culturale, seminare, conferinţe etc…
Poche-ul meu e oarecum straniu, cumva în afara regulilor, dar caracterul său neobişnuit vine de la faptul că are o misiune specifică: de a promova cartea pe orice căi, carte ca container de cunoştinţe, nu ca monument de artă. De această ultimă ipostază a cărţii se vor ocupa alţii.
p.s. am candidat cu ideea asta la Concursul Naţional de Bussines Planuri pentru Tineri, dar n-a trecut. Mă rog, opinia subiectivă a juriului…
p.p.s. încă caut finanţatori…
p.p.p.s. încă cred că voi reuşi, cândva, să implementez acest proiect experimental.
Desi mie nu-mi place cartea de buzunar, si desi n-am bani, te sustin – macar sufleteste – de-aici, de departe. Mi-aduce aminte de ce-a insemnat pentru mine Biblioteca pentru toti…
O idee minunata. Iti doresc mult succes si sper sa o realizezi:)
ion, adun bani…am deja 1 leu. am venit azi pe jos la seerviciu
da, e o idee extraordinară, exact de aşa ceva e nevoie în R.Md, poate asta ar fi unica şansă ca oamenii să aibă posibilitatea să citească ce vor. cînd lucram la o editură din Ro am avut şi eu acest proiect, care nu s-a mai realizat, dar în România, oricum, e altă situaţie.
ştii bancu ăla cu dacă fugeai după taxi economiseai mai mult?
ma gandesc ca, daca ar fi o umbrela organizationala buna, ong sau srl sau altceva, am putea candida pentru un grant sau finanatare externa… poate icr ar da ceva bani, poate altcineva, poate chiar alianta franceza..da din pacate sunt persoana fizica, n-am alt statut decat blogger ceea ce nu prea suna credibil, d.p.d.v. financiar…
Vitalie, te-ai gandit oare ca poate nu formatul cartii e problema? Si nici macar pretul… Ideea mea referitor la carti, in general, e urmatoarea: cartea e un obiect de pret, o valoare in sine ( poate fi privita si ca purtator simplu de informatii, mie imi place insa ca cred ca este totusi o valoare, culturala, in primul rand), prin urmare, nu poate fi si nici n-ar trebui sa fie un bun de larg consum. Altceva, sunt manualele… (nu ma intelege gresit). Scazand pretul de productie a unei carti, largesti accesul la carte pentru paturile largi, prin urmare, pentru a vinde cartea, te conformezi cererii pietii (de un gust indoielnic) si in final scoti o carte de 2 lei si la propriu si la figurat.
Oxana.
oxana, daca ai de ales intre a consuma o inghetata in ambalaj de staniol (1 leu, sa zicem) si aceeasi inghetata ambalata in foita de aur, legata cu ceva dantelute, colorata frumos, care va fi alegerea ta? eu aleg prima..fara a ma complica.pana la urma produsul, adica continutul conteaza, ambalajul mai putin, si daca acorzi atata atentie ambalajului s-ar putea sa fii mai aproape de cerintele pietei si de cartea de 2 lei decat mine…
nu pricep si nu admit asta – “cartea e o valoare in sine”… valoarea unei carti nu e in sine sau in afara cititorului caruia i se adreseaza…valoarea cartii este de a fi comunicata…ca impartasania crestina : ce fel de comunitate religioasa ar construi preotul daca, in loc sa dea tuturor sa guste din trupul si sangele Domnului, le-ar ascunde in beci si ar tine in sertar Vestea cea buna ???
zici : « prin urmare, nu poate fi si nici n-ar trebui sa fie un bun de larg consum. » – stii ce inseamna bun de larg consum ? vezi intai aici : http://ro.wikipedia.org/wiki/Bun_final
dupa aia, daca zici ca cartea nu e si nici nu ar trebui sa fie un bun de larg consum atunci impui un criteriu limitant, o cenzura, nu neaparat literara : bun de larg consum, inseamna bun accesibil paturilor cu putere de cumparare medie .. adica zici sa majoram preturile ca sa-si poata cumpara intelepciune doar milionarii de paie si ceai care au furat averi peste noapte ? sa privam si copiii de ele, si elevii, pentru ca cartile nu sunt bun de larg consum ? sau instauram cenzura in ce priveste accesul la carte : daca nu ai sange albastru de nobil, nu ai dreptul sa citesti, sa ai acces la carte ???
eu sunt pentru o piata de carte mai umana. Mai miloasa, mai comunitara : vreau sa inventam mecanisme care ar permite fie ieftinirea cartilor, fie distribuirea lor gratuita…la moment doar prima e posibila..
oxana o sărit puţin calul…ca sa nu zic oleacă:D
ok, dar nu foarte ok… ceea ce vroaim sa zic e doar faptul ca oamenii nu “citeste” nu pentru ca ar fi cartile scumpe… si nu prea vad cum ai face o industrie din productia de carte ieftina, daca accesul la informatie e partial rezolvat de Internet…nu crezi? Totul e sa-mi doresc sa citesc, oferta e bogata si mai ales gratuita. Inca un detaliu – desi nu prea aveam bani, in cateva randuri sotul mi-a venit acasa cu sonete de Shakespeare, ingeri de Pleshu sau clima de Boia… Temerea mea principala e ca odata ce cobori stacheta (pret, calitate) oferi accesul la carte nu doar cititorilor, ci si scriitorilor de 2 lei (un risc colateral), hartie in fond nu doare si suporta orice vome si tampenii… Daca te angajezi si sa asiguri o calitate a continului, atunci eu iti sprijin ideea.
Oxana, pe mine nu ma intereseaza toti oamenii.. nu am nici un drept sa-i oblig pe toti sa cumpere carti, sa citeasca etc, etc..ma interseaza DOAR un grup social, un tip de oameni : care Doresc sa citeasca, dar nu au bani si nu pot sa-si procure cartile..restul oamenilor sa faca ce vor, e treaba lor… apoi, nu vreau sa fac o industrie de carte ieftina, desi se poate, daca gandesti rational..trendul gratuitatii si a low-cost products e in crestere… ideea cartii ieftine este ca ea tot scumpa ramane dar o parte din costuri le achita agentii publicitari, restul – cititorul..ideea mea e de a imparti costurile de productie intre mai multi actori astfel ca partea fiecaruia sa fie suficient de mica… la moment, costurile se achita doar de cititor – potentialii finantatori ai cartii investesc bani in entertainment, playboy etc…e si vina lor, dar e si structura sistemului numit editare de carte…
Apoi, cu oferta gratuita pe net..daca gasesti aceste carti e ok..e u insumi fac scanuri multe, le plasez pe tot felul de servere, dar sunt cateva probleme aici :
Prima e legala – scanarea si distribuirea cartilor e cam ilegala si nu poti sa-i faci mare reclama, sa zicem insa ca reusesti sa faci cateva retele subterane…underground si tot asa…da aici te lovesti de a doua problema : nu toti au posibilitate sa-si procure un pc si mai ales sa se conecteze la internet..asta presupune si scolarizare+familiariza+invatare lucrul cu PC…e o problema grava mai ales in zonele rurale sau in periferiile urbane unde saracia e lucie si e complicat sa aduni bani de un calculator…
Cred ca sunt nevoit sa repet pentru a treia oara : cand vorbesc de coborirea stachetei la calitate, am in vedere EXCLUSIV calitatea hartiei, nu si calitatea cartii, romanului, manualului etc… deci temerile tale estetice sunt oarecum fortate…trebuie revazute…
Pe vremuri cartile erau putine, dar se citea profund, cu folos…acum cartile sunt multe, in formate variate – dar lectura lor lasa de dorit! Chiar numai banii sa fie cauza???
in contextul nostru basarabean eu zic ca banii sunt problema nr. 1…
ecuatia suna astfel: profesori necititi instruiesc elevi care tot nu citesc, pentru ca nu au de unde, nu prea au ce…
adevarul pur este ca o librarie de la Chisinau arata jalnic! Cam ceva intermediar intre taraba si chiosc de presa…nu e o ironie, ci o constatare trista!
Spre deosebire de librariile din Chisinau, care arata jalnic, cele din Romania au o oferta f. bogata si f. diversa, pentru orice buzunar, si daca mai pui la socoteala si oferta anticariatelor, chiar nu ducem lipsa de carti, nevoia de carte e cat se poate de acoperita… cat despre cartea ieftina, nici asta nu e o problema, am cautat un dictionar rus-roman si daca va vine sa credeti singurul pe care l-am gasit era unul editat la Chisinau, nou-nout (nu mai stiu cum se cheama editura, dar stiu cine e responsabilul – Gutzanu), din pacate nu mi-l puteam permite – 140 lei noi, vreo 40 de euro, mi-am incercat norocul la anticariat – am gasit unul vechi de peste 40 de ani, cu 1 euro si ceva. Lecturi de pe net gratuite – am descarcate 167 de carti in format electronic din greii literaturii universale si tot de ce am nevoie e dorinta de a citi, accesandu-le. Plus cateva enciclopedii, nici nu mai am spatiu pe hard…
In alta ordine de idei – cartea de buzunar nu e nici pe departe o inovatie a ta, uite am gasit in biblioteca personala vreo 3 astfel de carti, printre care una editata de meteor pres, de fizica cl. VI-XII, pret – 5 lei, adica 1,4 euro (noua) si alte doua – aranjamente florale Ikebana (edit. in 1972) – pret 4 lei (pret de anticariat)… nu au nicio reclama, doar caractere ceva mai mici… In fond nu e o idee rea… doar ca trebuie s-o regandesti ca business, lucru care te va ajuta sa gasesti finantatori. Si pornita treaba nu de la ideea de carte ieftina, ci de la nevoia de carte in general (nevoia de lectura) si nevoia de carte ieftina in particular… carui public i te adresezi, care e neovia de carte neacoperita de oferta existenta (cuantificabila, spre ex. nevoia de carte a publicul ales de mine (numar de cititori, cu profilul socio/economic… varsta, venituri, grad de scolarizare) ar fi de 2 carti pe luna beletristica, 5-7 de cultura generala, 2-3 de carti know-how (in genul celor care te invata cum sa faci o treaba sau alta, a aparut o avalansa de carti de acest gen in ultima vreme), care sunt cheltuielile de productie (per unitate, per 1000/2000/10.000 de exemplare) si cum poti reduce din cheltuieli folosind mai putina hartie (tare ma tem ca formatul mic nu se justifica din punct de vedere economic, ci doar din punct ecologic, nu stiu, trebuie facut un calcul), apoi ce zic cititorii, consumatorii – prefera ei un astfel de format unuia normal? (pe mine, personal, ma cam deranjeaza astea mici, nu le pot aranja pe polite alaturi de cartile “serioase”, si de ce si-ar dori unii format poche? ca sa ce? sa incapa literalmente intr/un buzunar? sunt putini cei care nu se pot desparti de carti in transportul public, vrei sa iei o carte cu tine in transport, intr-o excursie la munte? cele normale incap fara probleme intr-un rucsac – terbuie sa existe o ratiune a formatului, cea a comoditatii in primul rand si eu nu vad nici unul, o carte in format poche nu sta deschisa decat daca o fortez cu ambele maini, (incearca si te vei convinge), in plus au caracterele mici, te cam chiorasti citindu-le, … cam astea am vrut sa zic, nu detaliez in continuare, sper ca ai prins ideea (gandeste-o ca pe o afacere si fa un business-plan) si ia in calcul acele mici detalii care fac diferenta intre idei frumoase si idele de afaceri viabile. Mult succes.
oxana, din start tre sa lamurim cateva chestii: m-am referit exclusiv la circuitul editorial moldovenesc, ma bucur pentru librariile romanesti bogate, va invidiez, dar nu pot sa-mi procur carti romanesti/moldovenesti – sunt prea scumpe… ideea mea se adreseaza exclusiv publicului moldovenesc, el e target grupul, el e cumparatorul…
vladimir, chiar arata jalnic..din fericire, mai pastram ceva legaturi cu bucurestiul, cu moskova, mai e si ru-netul, acest ocean cultural care compenseaza lipsa unor rafturi bogate…
as vrea sa ma intreb: de ce scriitorii rusi isi lanseaza cartile in format electronic, gratuit, pe site-urile lor sau in librariile publice, iar romanii, de-a valma cu occidentalii inchid orice acces si le pazesc cu strasnicie… eu cred ca asta e unul din motivele ascunse pentru care o buna parte din intelectualitatea moldava se simte mai aproape de rusia decat de europa si romania…chiar cultura europeana este descoperita la noi prin intermediul limbii si gandirii ruse…
Eu am o explicaţie pentru aceasta “mărinimie” a ruşilor. De fapt, sunt mai multe.
Primo, Rusia are un număr uriaş de cititori, şi oricâte lucruri s-ar lansa în internet, oricum rămân destui care să cumpere, să facă cadouri cărţi & CD-uri.
Secundo, drepturile de autor sunt ceva foarte relativ în Rusia, de aceea, degeaba este să ţii cu dinţii să ascunzi literatura doar în cărţi, că tot se va găsi cineva care să fure un PDF sau altceva, şi va pune pe net.
Terzo, spaţiul virtual românesc nu e aşa dezvoltat (asta are legătură cu primo – nu sunt aşa mulţi utilizatori), iar lumea încă pune mare preţ pe pagina tipărită. Şi asta o speculează editurile!
Dar mai presus de orice, pot spune din proprie experienţă, că o carte cumpărată (uneori cu greu) e de mai mare interes decât una căpătată sau primită. Nu pot explica logic asta. E ceva care ţine de natura ascunsă a omului…
– si Ro are un numar suficient de mare de cititori, pentru care ajung tirajele tiparite, dar si cele pe hartie… o compeltare a explicatiei ar fi ca in rusia, cumva publicul de carte electronica si cel de carte pe hartie difera si netul completeaza sectorul editorial, pe cand in Ro aceste categorii de cititori practic coincid… cei care citesc pe calculator sunt aceeasi care se inghesuie la lansari, cumpara reviste culturale etc…
– daca cumperi masline, gusti una, nu? la fel si salamul, etc. de ce nu s-ar putea sa gusti si calitatea cartii inainte de a o procura? de ce nu s-ar face niste promo pe internet cu cartea, in .txt sau .pdf fara paginare, asa, text brut..sunt sigur ca va ajuta cartea sa se vanda mai bine… mie daca imi place o carte, chiar o cumpar…
Vitalie, “gustare” se poate face pe site-ul Polirom, ei practica o astfel de reteta, sunt pagini intregi din cartea pe care vrei sa o consulti. Bun, acest lucru se mai vede si pe Cartea Romaneasca – dar editura asta e din acelasi grup editorial cu Polirom. Deci, reteta similara…
este si la cartier aceasta degustare.. mai pun si recenzii, de pe ent chiar, de pe blogul meu au luat chiar doua.. e ok..doar ca, de obicei se pune doar prefata si cuprinsul..cuprinsul chiar e necesar, da s-ar putea sa puna pagini aleatorii, sa prindem lecturi din diversele parti ale cartii…