blog implicat

Tot Zizek, ceva rânduri mai la vale în VIOLENȚA, relatează o istorie de pe vremea cruciadelor: în vremea cruciadelor unor dintre cronicari povestește că a văzut o femeie bătrână ce hoinărea pe străzi cu o tavă de jăratec într-o mână și cu o cupă de apă în cealaltă. Întrebată fiind ce face femeia ar fi răspuns că focul i-ar fi servit pentru a arde Paradisul până nu va rămâne nimic din el, iar cu apa ar fi intenționat să inunde focurile iadului pțnă se va stinge și urma lor. ”Pentru că nu vreau ca cineva să facă bine pentru a merita Paradisul, nici din frică pentru Iad, ci doar din dragoste pentru Dumnezeu.”

Unicul lucru de modificat în această poveste, zice Zizek, ar fi eliminarea lui Dumnezeu: de ce nu am învăța să facem bine de dragul Binelui?

Zizek (în VIOLENȚA) schimbă semnul din fața celebrului citat al lui Dostoievski – ”Dacă Dumnezeu nu este atunci totul e permis.”

În noua redacție a filosofului sloven expresia capătă următoarea formă (la fel de adevărată, probabil nu e o coincidență faptul că replica stă în capitolul întitulat Antinomiile rațiunii tolerante): lecția terorismului contemporan este că dacă Dumnezeu există atunci totul e posibil pentru cei care pretind că vorbesc și acționează în numele lui Dumnezeu, chiar uciderea în masă a civililor, pentru că referința la Dumnezeu e în stare să rupă orice considerațiuni morale ”umane” și seculare.