Apr 29 2009

un viitor posibil pentru universitate

Vitalie Sprînceană

Am reţinut două idei şi jumătate despre o posibilă reformare a universităţilor, dintr-un articol al lui Mark C. Taylor, “End the University as We Know It“, publicat în The New York Times, ediţia din 27 aprilie.

– remodelarea structurii administrative a universităţii, prin abolirea departamentelor şi catedrelor permanente – acestea vor fi înlocuite cu programe şi asociaţii profesionale centrate, pe cât e posibil, pe tematici „concrete”. Aceste programe dinamice pot fi formate pentru o durată determinată de timp (5-7 ani), după care pot fi modificate, continuate sau stopate… Este posibil să imaginăm  astfel de structuri de cercetare configurate în jurul unor teme precum: Mintea, Legea, Puterea, Informaţia, Limba, Spaţiul, Timpul, Media, Banii, Viaţa, Moartea, Binele etc. Fiecare temă ar putea fi o umbrelă ştiinţifică sub care s-ar adăposti cercetători din domenii diferite: ingineri, arhitecţi, filosofi, biologi, antropologi, filologi, programatori.

– restructurarea completă  a  modului de scriere şi elaborare a disertaţiei (teză de doctor/master/licenţă),  astfel încât această să nu fie nu doar un spaţiu al reproducerii/citării/interpretării unor idei/teorii  deja validate, ci şi un spaţiu al inovaţiei permanente. Un prim pas ar fi modificarea structurii: azi, unele teze conţin mai multe note de subsol decât text, mai multe trimiteri, mulţumiri şi justificări decât contribuţii originale. O a doua reformă, hotărâtoare, ar permite elaborarea, acolo unde e posibil, unor formate alternative ale tezelor de licenţă/master/doctorat: filmuleţe, prezentări Power Point, proiecte web, text web cu hyperlink-uri inserate, proiectarea unor experimente socio-psihologice etc. Prin aceasta vom favoriza dezvoltarea inventivităţii studenţilor şi ar converti efortul lor în creativitate… E puţin probabil să putem prezenta Critica Raţiunii Pure a lui Kant în format video, dar alte lucruri, precum Fuga de Libertate, Obedienţa, Teoriile Morale, Contractul Social sunt prelucrabile.

– integrarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare, de la înregistrări video/audio ale lecţiilor/seminarelor şi publicarea pe net a subiectelor/curriculelor la crearea unor platforme de interacţiune profesor-student: bloguri, reţele sociale, grupuri de discuţie. Anumite lucruri sunt încă imposibile: înregistrările video/audio ale lecţiilor aşteaptă, în Universitatea de Stat din Moldova timpuri mai bune, de vreme ce site-ul instituţiei e încă din epoca de piatră a internetului şi, aşa cum îi stă bine unui site instituţional moldav, jumătate din meniuri/funcţii sunt deja inaccesibile. Pot însă să punctez şi câteva  reuşite: pe reţeaua socială Odnoklasniki, specialitatea Antropologie a creat un grup de discuţii propriu, cu forum, imagini şi alte lucruri utile… Mai există şi un blog al antropologilor moldoveni, unul al filosofilor, textele pentru lecturi ale seminarelor Introducere în Filosofie, pe care le fac cu studenţii politologi de la FRIŞPA sunt plasate şi ele pe un blog public astfel studenţii le găsesc mai uşor, şi reuşesc să le citească chiar dacă nu sunt prezente în biblioteca universităţii sau cele municipale, iar studenţii politologi de la IRIM au chiar un grup de discuţii pe yahoo, unde postează texte, cărţi, sugestii, anunţuri… Pe viitor, site-ul etaje.net,  elaborat şi îngrijit de Sergiu Bejenari, student în anul I (preBac) vrea să devină locul de întâlnire al antropologilor moldoveni… Deci, veştile frumoase sunt undeva pe drum. Pe cel bun, desigur.