Un kamikaze a explodat la aeroportul din Domodedovo. Între 25 și 35 de cadavre au ”împlinit” misiunea teroristului.

Mă gândesc la câteva lucruri:

  • Cum ne putem feri/păzi de această violență distribuită la nimereală? Ce se poate face atunci când liniile dușman-prieten, război-pace, front-spațiu în spatele frontului, militar-civil sunt blurate, fluide, șterse așa încât orice situație poate deveni luptă, orice individ dușman și orice proces social (călătorie, nuntă, odihnă) se transformă lesne în front și câmp de bătălie?
  • Suntem gata să ne împăcăm cu ideea că trăim într-o lume a războiului total, în care, alături de milioanele de roluri ce le avem: tată, facebook-ist, șofer, profesor, mulgător, bucătar, s-au mai adăugat și cele ale potențialei victime, în orice moment și în orice timp? Putem liber desființa Armata Națională, cine dracu are nevoie de ea și de tancurile ei când se explodează în aeroport?
  • Explozii ca astea, dacă se repetă și dacă măsurile rămân aceleași, ne vor priva, într-un sfârșit de unicul lucru ce ne face animale sociale – spațiul public. Transformarea acestuia în amenințare, loc populat de posibile pericole ce trebuie pacificate adică securizate la infinit (bariere, megafoane, camere de supraveghere, soldați cu câini, scanere). Nu știu dacă teroriștii își vor atinge scopurile politice, dar o sanitizare a spațiilor publice prin sterilizarea lor și prin eliminarea lor ca locuri ale întâlnirilor spontane ale oamenilor, deja poate fi prezentată ca un rezultat intermediar… Înapoi, la grotă, pardon, în casă, pe cuptor, asta-i calea de evoluție a omenirii…Vom comunica on-line, vom cumpăra on-line, vom învăța on-line, vom fute on-line, vom trăi on-line, vom face politică on-line…
  • Mă gândesc și la absurditatea strigătoare la cer a gesturilor criminale ale unor taximetriști (eu aș da 10 ani de pușcărie unor asemenea tipi) ce deservesc aeroportul Domodedovo și care cer acum până la 20 mii ruble (600 dolari, adică de vreo 30 ori mai scump) călătorilor îngroziți ce vor pur și simplu să se întoarcă acasă după coșmarul ăsta sângeros…Sper să nu aud voci ale unor fundamentaliști ai pieței ”libere” ce mi-ar demonstra că, mă rog, prețul e legitim, pentru că așa-i cererea (multă-multă) și oferta (prea puțină) și prețul n-ar reflecta decât un fel de ”echilibru” temporar al pieței. Eu încă cred că piața trebuie abolită în situații excepționale ca astea!