Sep 29 2008

intunerici

Vitalie Sprînceană

 noiapte

Primul lucru cu care trebuie să te obişnuieşti după ce părăseşti oraşul: Întunericul. La doar 50 km de Chişinău, într-un sat mare din centrul Moldovei mă simt ca într-o junglă deasă, în care unicul lucru sigur este corpul tău… un negru de pâclă, neobişnuit de dur şi străin, s-a aşezat între mine şi lucruri. Tot ce era familiar a devenit străin: verdele atât de suav al pomilor, frunzişul încă „în picioare” al nucilor devine gri, apoi negru. Deasupra satului stă o pătură opacă de negreaţă: casele au intrat parcă în pământ, oamenii şi ei. O linişte pe care o sparg doar arareori câinii sau cocoşii.

Trebuie să merg la magazin: cunosc drumul, de mii de ori am mers într-acolo… Mă las condus doar de memorie, ca şi cum nu ar exista prezentul… Merg prin drumul trecut, cel pe care-l ţin în minte… Ghicesc cu greu gropile care s-au format de la ultima venire, drumul lunecă undeva într-o parte, şoferii şi-au croit o cărare pe alături, unde sunt mai puţini bolovani şi pietre… undeva, în zare, se vede lumina de neon a magazinului… merg spre ea într-un ocean de întuneric. Umbre trec pe alături, una mai zice un „Bună seara!”.

Am impresia că merg prin cimitir: case reci, garduri mute, ferestre apuse. Satul doarme, devreme a adormit, mult prea devreme.

Am intrat într-un alt timp, păşesc cu grijă, să nu fac zgomot. e o altă planetă: acelaşi spaţiu, dar alt timp.

Eu, oraşul, vin dintr-un prezent deficitar, în care azi este veşnic puţin, întotdeauna prea puţin.

El, satul, trăieşte într-un prezent inflaţionist, prea mult timp, prea mult azi pe care nu-l poate umple cu nimic şi-l toceşte tocindu-se la rându-i…

Sărăcia şi ineficienţa agriculturii au produs o ruptură de negândit: au distrus măsura tradiţională a timpului – calendarul agricol. Ţăranul dezagriculturizat este înstrăinat nu doar de pământ, ci şi de timpul agricol care îi măsura viaţa. Sătenii care primesc subvenţii din afară, rupţi de pământul ce nu-i mai hrăneşte, au un alt ritm temporal, de la transfer la transfer, şi îşi umplu prezentul cu bere, vin, alcool şi femei… Mai ales femei ale altora.

Ritmul Western-Union

poza. Klaus.