Aug 24 2012

moldo-italiene (2)

Vitalie Sprînceană

 

Invizibilități. Un afiș în română pe un autobuz cu numere italiene ce face naveta între suburbiile Sienei (Toscana)  – ar fi un prilej de mirare dacă nu ar fi strategie comercială trivială a unei companii (Western Union) de a se adresa exact grupului de clienți susceptibili să apeleze la serviciile ei…

Și totuși, afișul scris într-o limbă necunoscută italianului simplu (pentru că-i aglomerată cu agrafe și căciulițe deasupra unor litere normale) mai reprezintă și un cod ce leagă ochi, mâini, familii, generații, distanțe, lacrimi, viitor, trecut, planuri și milioane de alte detalii ce se cheamă viață.

Bucata de abțibild e importantă nu pentru mesajul ce-l transmite, pentru ținuta grafică sau mutra feminină drăguță ci pentru sutele și sutele de ochi ce au privit-o cu dor, cu grijă față de amărâții rămași acasă, cu disperare ori cu speranțe până au lăsat urme pe ea.