Feb 5 2018

Cartierul glod…

Vitalie Sprînceană

Un bloc la Posta Veche, intrările nu-s asfaltate (glod, murdărie) la 25 si ceva ani de independență & democratie & libertate &integrari de tot soiul.
O parte a administrației orasului vrea acum iluminare a unor cladiri, reconstituirea (din gipso-carton) a “orasului vechi” si tot asa.
Astea is lux si fudulie inutila atita timp cit unii locuitori ai orașului nu au acces la chestii de baza precum asfalt.


Jan 25 2018

Decît să umplem parcurile cu construcții, mai bine lărgim parcurile (despre construcția blocurilor din strada Timiș)

Vitalie Sprînceană

Pretura sectorului Centru organizează, pe 7 februarie, cu începere de la ora 10.00, în sala de ședințe a preturii, consultări publice asupra proiectului construcției unui complex de blocuri locative în strada Timiș, numerele 4 și 14.

Mai jos e planul terenurilor care ar intra sub construcție.

Așa cum se vede, o parte a terenurilor pe care urmează a fi amplasat complexul de blocuri e chiar lateral de scările care conectează strada Mateevici de Parcul Valea Morilor (intrarea dinspre Universitatea de Stat din Moldova).

Mai mult, se pare că trei blocuri locative (vezi desenul de mai jos) vor fi ridicate chiar lîngă scări, adică aproape în parc.

Beneficiarul, SRL „Rivis-Grand”, are un mic teren în proprietate privată și ar vrea să mai arendeze cîteva terenuri publice adiacente pentru a încăpea blocurile.

În general am o problemă cu așa-zisele ”discuții publice” în domeniul construcțiilor din oraș. Și acest proiect din Valea Morilor este exemplar: el cuprinde 4 slide-uri cu proiectul tehnic, ceva imagini și doleanțe (schimbarea codului de folosință a terenului din R2 în R6).  Și astea îs lucrurile puse în ”discuție”.
Asemenea discuții publice, în care există doar două opțiuni ”Aprob” și ”Resping” în baza a 3-4 slide-uri sînt de fapt simulări și substiuiri a unor discuții competente și cu miză (lucru de care profită în mod evident constructorii pentru care contează nu atît conținutul discuțiilor publice cît doar faptul că ele au avut loc, adică formal ele s-au desfășurat și asta e suficient).

De exemplu, acest proiect de blocuri locative nu conține măcar 1 propoziție în care cei care vor să construiască blocurile ar argumenta necesitatea construcției blocurilor locative anume în acea zonă, și nu din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga ei (gen ”apartamente cu vedere de vis” la prețuri corespunzătoare), ci din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga orașul (ce cîștigă orășenii din faptul că tu înghesuiești 4-5 blocuri, care vin cu cîteva sute de automobile, în cel mai amenajat parc al orașului, lîngă cea mai mare universitate sau, cum vezi tu că o să iasă sutele de automobile de pe o stradă, Timiș, pe care și acum abia dacă încap două mașini etc).

De asemenea, pretura sectorului Centru (și autoritățile publice în general) nu au găsit de cuviință să își exprime în vreun fel punctul de vedere (așa cum o face guvernul și alte ministere în legătură cu diversele proiecte de lege). Aș fi vrut să citesc ce crede Direcția de Transport despre acest proiect (din perspectiva transportului), Direcția Spații Verzi, Direcția Arhitectură etc.

Pretura sectorului Centru și autoritățile publice se comportă, în acest caz, ca un agent care dă în chirie localuri pentru evenimente, nu ca un organ ce deține expertiză, cunoaștere, viziune strategică și calitatea de apărător al interesului public.

Argumentarea din perspectiva orașului lipsește în acest proiect (ca și în celelalte de acest tip) și ea ar trebui făcută obligatorie. Altfel spus, constructorii care vor să ridice blocuri ar trebui să argumenteze ce are de cîștigat orașul din proiectele lor (pentru că noi știm prea bine ce au de cîștigat ei din asta)…

La moment, unica necesitate pe care o soluționează aceste așa-zise ”discuții publice” este ca beneficiarul să obțină … documentația urbanistică zonală. Ce cîștigă orașul?

Revenind la proiectul complexului de blocuri locative de pe strada Timiș (Parcul Valea Morilor) propunerea mea e următoarea: Consiliul Municipal Chișinău să refuze modificarea codului de reglementare urbanistică și să păstreze  codul existent al zonei. Ulterior, CMC să demareze procedura de achiziționare a terenului care se află la moment în proprietate privată (cu nr. cadastral 0100202.481) care să fie trecut în proprietate publică. Cel mai bine ca zonă verde, 

Cum va fi amenajată această zonă mai departe va decide orașul (inclusiv prin discuții publice organizate ca lumea, prin participare și implicare).

Cîștigul e evident: în loc să fie cedate cîteva terenuri publice pentru a face loc pentru 4-5 blocuri în apropierea imediată a parcului (cu toate problemele de transport, liniște, infrastructură), administrația orașului (și aleșii municipali) ar putea alege să lărgească parcul prin a cumpăra o mică parcelă privată și a construi o zonă verde de parc de ambele părți ale scărilor (există ceva construcții private și în partea cealaltă a scărilor – ele la fel trebuie cumpărate).

Altfel spus, decît să permită unui oarecare dezvoltator imobiliar să vîndă spațiul de lîngă parc cu 600-700 euro metrul pătrat, consilierii ar putea dărui orașului pentru totdeauna o zonă mai mare de parc. Iar constructorul să ridice blocurile în zonele rezidențiale, acolo unde le e locul.

Soluția cea mai bună, desigur, e impunerea unui moratoriu pentru toate construcțiile care nu sînt prevăzute în Planul Uurbanistic General din 2007.


Oct 28 2017

Despre Dedeman și lobby economic

Vitalie Sprînceană

În cazul cu construcția magazinului Dedeman pe strada Ismail e vorba de чистой воды lobby.
”Marele investitor” a devenit nerăbdător că Consiliul Municipal îi cere acte, soluții și viziuni cu privire la modul în care va soluționa problemele ce reies din amplasarea unui megamagazin în centrul orașului (de exemplu transportul – dacă Dedeman nu inventează teleportarea atunci traficul de pe Ismail-Calea Moșilor-Albișoara-Vadul lui Vodă-Tudor Vladimirescu va fi și mai aglomerat – iar acum este deja imposibil) și a scris o fițuică pe facebook că se duce din Moldova. Prea multă birocrație cică.
Primul-ministru s-a declarat îngrijorat că pleacă așa un investitor strategic (a cărui specializare nu e producția de hi tech sau knowledge ci doar un biet vînzător de materiale de construcție din care sînt cu duiumul aici), ministrul finanțelor i-a rugat să mai aștepte etc…
Presa moldovenească, degrabă depistatoare de agenți străini și propagandă politică, dar deloc sensibilă la propaganda economică, s-a apucat să-i plîngă de milă investitorului, să învinuiască consiliul municipal de birocrație (cînd problema consiliului e de fapt incompetența, dar asta e altă discuție), să facă liste publice de consilieri care au votat pro și contra ”investitorului”, să deplîngă soarta marilor investiții pe care le ratează țara etc…
Vădit ”rușinați” consilierii municipali anunță în regim de urgență că vor re-examina chestiunea în comisia arhitectură pe 31 octombrie, dar…nu mai au răbdare și se adună pe 27 și votează de urgență cum trebuie.  Cum le trebuie celor de la Dedeman, pentru că orașul nu e prioritate pentru consilieri.
Așa încît la ședința CMC din 31 octombrie decizia cu privire la Dedeman să apară pe ordinea de zi.
Discuții publice? Poșli v turbinku. Soluții de rezolvare a problemei transportului? Poșli v turbinku? Ceva gîndire strategică legată de faptul că bagi un megamagazin în centrul orașului (în loc să îl trimiți la marginea orașului, acolo unde stă bine monștrilor transportofagi)? Poșla v turbinku…
Sacrificăm și procedură, și eficiență dar să nu supărăm ”marele” investitor…
… e un caz de crestomație cînd o postare pe facebook schimbă, în configurația corectă, o bucata de lume în Chișinău.


Oct 1 2017

Despre maratonul din țarc

Vitalie Sprînceană

Nu am o problemă că bulevardul Ștefan cel Mare e uneori blocat din cauza la tot felul de evenimente – politice, comerciale. Nu am o problemă să ies cu 10-15 min mai devreme din casă atunci cînd am nevoie să ajung în centru în zilele cînd bulevardul e ocupat.

Pentru că și eu, de cîteva ori pe an (la Marșul Feminist, la Marșul Diversității, la alte evenimente) îmi folosesc dreptul de a bloca bulevardul (sau alte străzi) pentru a exprima diverse poziții civice și politice. Nu ocupăm tot bulevardul dar tot acoperim 1-2 benzi și cauzăm destule incomodități orășenilor. Cu un scop nobil, dar oricum tot ocupăm spații publice.

Deci, îs perfect ok că în scest sfîrșit de săptămînă bulevardul a fost blocat pentru a face loc maratonului din Chișinău (care e o inițiativă comercială, desigur, un eveniment corporativ prin intermediul căruia alde Kaufland își spală imaginea). Fie.

Ceea ce mă deranjează e limitarea evenimentului la un aspect pur mediatic – e un eveniment mediatic glamuros vizitat de multă lume bună care vrea poze cu ”modul sănătos de viață”. Și cam atît.

Și ar putea fi mult mai mult decît un prilej de like-uri pe facebook. O platformă de discuție, de exemplu. Sau chiar o platformă de acțiune. Pentru că, scoasă din contextul mediatic, alergarea de azi e un exercițiu glamuros făcut într-un țarc din centrul orașului. Pentru că participanții știu că, în afara acestei zile cînd li s-a pus la dispoziție întreg bulevardul, în celelalte 365 zile ale anului ei nu au elementar unde alerga prin oraș (cu excepția celor cîțiva fericiți care trăiesc lîngă lacul Valea Morilor sau parcul Valea Trandafirilor, unde se mai poate alerga printre cărucioare, biciclete și pietoni). An de an dispare infrastructura sportivă a orașului, cea care ar putea face posibil ”modul sănătos și moda la alergat” promovate de organizatori.

Stadionul de la Ciocana e demult sub construcție (o afacere dubioasă cu arestați și oameni înșelați dar și un oraș văduvit de un stadion cu pistă de asfalt ce poate fi utilizată în orice anotimp al anului), Stadionul Republican a fost închis, pe urmă transformat în depozit de lemne care au ars și nu mai poate fi folosit, Stadionul Dinamo a fost arat și urmează a fis dat sub construcție… Despre trotuarele ca spațiu de alergat nu e nimic de spus – ele sînt atît de pline de automobile încît nici nu se poate merge pe ele, darămite să fugi…

Iar faptul că participanții la maraton preferă să umple facebook-ul și mass-media cu poze (gen eu îs bravo că alerg_ în loc să umple cutiile poștale ale primăriei Chișinău și ale guvernului cu scrisori și solicitări pentru infrastructură sportivă, e trist.

Pentru că dacă nu o cer, n-o vor avea. Și vor fi nevoiți să alegere întotdeauna ca azi. În țarc adică. Unul glamuros, cu postere ale unor sponsori bogați, înconjurat de muzică bună și camere de televiziune. Dar totuși în țarc.


Apr 21 2016

Amenajarea străzii pietonale 31 august.

Vitalie Sprînceană

Împreună cu un grup de arhitecți am participat la un concurs național de arhitectură și urbanism de revalorizare a spațiului public din zona centrală a capitalei (zona adiacentă Circului precum și o porțiune a străzii 31 august), organizat de Primăria municipiului Chişinău, în parteneriat cu Ambasada Franţei din Republica Moldova și Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor.

Ceremonia de premiere a avut loc marți, 19 aprilie, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
Proiectul nostru, care a presupus amenajarea unei porțiuni a străzii 31 august, a obținut premiul I (felicitări nouă!).

Întrucît au fost mai multe solicitări de a-l face public pentru cei care nu au putut ajunge la ceremonie/la expoziția propiectelor de la Muzeul Național de Istorie, fac acest lucru aici:

 

imaginile pot fi vizualizate în rezoluție mare pe adresa: http://s1162.photobucket.com/user/sprinceana/library/amenajare%20strada%20pietonala

Aici și descrierea conceptuală a proiectului:

CONCURS DE SOLUŢII: AMENAJAREA ZONEI PROTEJATE, str. 31 AUGUST 1989, în perimetrul str. A. PUŞKIN şi str. M. CEBOTARI – SPAŢIU PIETONAL

Oraşul Chişinău nu dispune, la moment, de o reţea de spaţii pietonale, în oraş existînd mici porţiuni separate (aleea de pe bd. Mircea cel Bătrîn, aleea de pe str. Grigore Vieru cuplată deja cu str. E. Doga), care însă nu sunt legate între ele şi funcţionează ca ”insule pietonale izolate”. De asemenea, ca o consecinţă a exploziei numărului de automobile în oraş precum şi inadecvarea infrastructurii rutiere pentru un asemenea flux de maşini, calitatea infrastructurii pietonale – trotuare, scuaruri – a scăzut considerabil.
În acest sens, proiectul de amenajare a unei străzi pietonale pe str. 31 august 1989 în intervalul str. Maria Cebotari str. Al. Puşkin, vine să soluţioneze cîteva nevoi.
În primul rînd, să amenajeze un spaţiu pietonal public, accesibil şi incluziv.
În al doilea rînd, să ofere un spaţiu pietonal ce ar fi deschis şi cu potenţial de dezvoltare în toate direcţiile aşa încît pe viitor să fie posibilă conectarea sa cu alte segmente pietonale pînă la construcţia unei reţele de străzi şi alei pietonale la nivelul întregului oraş.
În al treilea rînd, să ofere un spaţiu public democratic şi incluziv în care ar încăpea şi de care s-ar bucura toate grupurile sociale, indiferent de religie, etnie, dizabilitate, vîrstă ori statut social.

Proiectul nostru are la bază următoarele principii:

– Proiectul e organizat în jurul metaforei „străda pietonală ca un rîu”. Justificarea metaforei rîului e următoarea: toate aşezările umane majore au apărut în preajma unor ape (la fel şi Chişinăul), iar rîurile joacă un rol esenţial în viaţa oraşelor. Considerăm că amenajarea pietonală propusă ar putea deveni un rîu pietonal urban în jurul căruia şi de la care s-ar dezvolta viaţa comunitară urbană.
– Un spaţiu pietonal deschis şi dinamic, cu potenţial de extindere şi conectare la alte spaţii pietonale din oraş.
– Un spaţiu pietonal care ar fi şi un spaţiu public egal şi democratic, care acceptă, încurajează şi tolerează diferenţa şi care aparţine tuturor.
– Un spaţiu pietonal care acomodează varii interese ale orăşenilor – de recreere, de socializare, de consum, de cultură şi educaţie şi care pune accent pe activităţi de interes comun ce contribuie la creşterea solidarităţii comunităţii.
– Un spaţiu pietonal ce se constituie cu minime investiţii financiare, minime intervenţii arhitecturale (nu presupune construcţii capitale sau altă infrastructură costisitoare) şi care mizează pe valorificarea infrastructurii existente. Vedem acest lucru prin: valorificarea potenţialului clădirilor şi scuarurilor existente şi sporirea acestui potenţial prin deschiderea instituţiilor publice amplasate în acest segment (Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Naţional de Artă a Moldovei, Biblioteca Naţională, Palatul Naţional); valorificarea scuarurilor verzi – Grădina Publică ”Ştefan cel Mare şi Sfînt” etc.
– Un spaţiu pietonal ce încurajează diversitatea – diversitatea formelor de comportament, diversitatea grupurilor sociale, diversitatea formelor de activitate etc.
– Un spaţiu pietonal ”neplanificat” în care are loc întîmplarea, inovaţia, supriza, imprevizibilul, şi care să fie adaptabil, cu minime intervenţii, unor nevoi şi uzuri viitoare.
– Protejarea spaţiului verde existent şi dezvoltarea lui ulterioară pentru a acomoda necesităţile unui spaţiu pietonal viu, dinamic şi activ. – Asigurarea accesului gratuit la bunuri comune fundamentale – apă potabilă, wc – pentru a transforma acest spaţiu public în unul cu adevărat democratic şi incluziv.

Colectivul de autori:

arhitect BOROZAN Ina (Laborator de arhitectură MIEZ)
arhitect DELEANU Toma (DT-architektur buro)
arhitect MOLDOVAN Vlad
sociolog/filosof SPRÎNCEANĂ Vitalie (Oberliht)
artist/curator US Vladimir (Oberliht)
arhitect VATAMANIUC Andrei (Laborator de arhitectură MIEZ)
arhitect VREDNIC Stanislav


Jan 4 2016

regimul supravegherii.

Vitalie Sprînceană

De cînd cu protestele în PMAN (Platforma DA) și în fața Parlamentului (Partidul Nostru al lui Renato Usatîi) – dintre care unul a născut un partid politic, iar celălalt – un ”punct” cultural cu cinema și sală de concerte în aer liber – noi, cetățenii obișnuiți, am pierdut centrul orașului: grădinile publice, spațiile verzi, scuarurile, străzile.
Poliția supraveghează permanent zona, evaluează trecătorii, uneori îi mai și verifica (pe cei care arată ori se comportă într-un mod “suspect”) .
Mă simt veșnic monitorizat, cîntărit, analizat…
A dispărut nu doar spațiul hoinărelii și umblatului fără rost, ci și spațiul micilor năzbîtii (și a lucrurilor situate la granița dintre legal și ilegal): să alergi cum ai chef, să strigi, să bei o bere/un izvar discret într-un colt de scuaruri, să te cerți pe teme intelectuale cu voce tare cu amicii, să te îmbraci cum îți vine…
Eu tare sper ca, după ce se va sfîrși această situație, poliția va pleca și ea.


Jun 24 2015

Nisipul din PMAN ca ”fapt politic”

Vitalie Sprînceană

Nu mă deranjează neapărat că aceste cîteva grămezi de nisip (plus un șanț săpat în asfalt) au apărut în Piața Marii Adunări Naționale de nicăieri, la inițiativa primăriei mun. Chișinău, pentru a zădărnici un concert organizat de Asociația ”Prietenii Rusiei” , care era programat să aibă loc în piață pe 12 iunie.
Vedem în mod clar o încălcare a dreptului la libera exprimare a unor grupuri culturale (rusofilii) însă totuși lucrul acesta nu mi se pare foarte grav.
Pe de o parte, o organizație precum ”Prietenii Rusiei”, ce-și poate permite să-i aducă la Chișinău pe Dima Bilan (un cîștigător Eurovizion) și „Samoțvetî”, dar și să plătească pe ”Zdob și Zdub”, ar trebui să aibă suficiente resurse financiare și umane pentru a-și proteja singură dreptul la întruniri în spațiul public (mai ales că se zvonea în tîrg că ar fi ajutați de socialiști). N-au făcut-o din cîte știu.
Pe de altă parte, cinică cum e, stratagema asta nu constituie chiar o noutate în materie de ridicol în relațiile cu primăria orașului – îmi amintesc de vremea cînd unii ”prieteni ai Rusiei” se aflau la guvernare și umblau tot cu păcăleli din astea: epopeea bradului din PMAN cît face!
Nisipul și șanțul din PMAN sînt totuși semne ale unei probleme ”politice” mult mai gravă decît scamatoriile și loviturile sub centură pe care și le aplică concurenții electorali unul altuia, o problemă care privește mai puțin partidele și într-o măsură mult mai mare orașul în genere, cu toți locuitorii lui – lipsa de transparență a primăriei mun. Chișinău și lipsa pîrghiilor de participare a orășenilor la procesul decizional.
Vorba e că nisipul și șanțul ar fi parte a unui proiect mai mare de reparație a unor străzi din centrul orașului (inclusiv bulevardul Ștefan cel Mare) care ar include ”reabilitarea carosabilului şi a trotuarelor, crearea locurilor de parcare şi modernizarea iluminatului stradal”. Pe parcursul anilor administrația orașului (în persoana primarului Dorin Chirtoacă) a pomenit de mai multe ori despre acest proiect însă orășenii așa și nu au văzut un plan concret de reparație a bulevardului, cu lucrările de reparație și reabilitare prevăzute. S-a vehiculat ipoteza că vor fi tăiați toți copacii de pe bulevard pentru a face loc unor rețele de iluminare și cabluri, s-a discutat și ideea unei parcări subterane în PMAN. Am auzit zvonuri și mai trăsnite.
În fapt se poate specula și pe ideea că proiectul de reparație a bulevardului conține și amenajarea unei platforme pe care vor ateriza farfurii zburătoare – orice propunere trăsnită e credibilă din moment ce autoritățile locale nu au prezentat orășenilor nici un fel de plan coerent.
Un alt moment care face acest proiect unul extrem de important pentru orășeni ține de faptul că pentru realizarea lui primăria orașului a luat cîteva credite de la BERD, Comisia Europeană și BEI (proiectul cu drumurile cică ar costa vreo 22 milioane de euro).
Semnarea contractelor cu donatorii a fost un proces la fel de opac și lipsit de transparență: primarul de Chișinău a solicitat împuterniciri de la Consiliu pentru a semna contractul. Ulterior, consilierii municipali l-au acuzat că ar fi încheiat contractele în mod ilegal și că ar tăinui conținutul și clauzele acestora. Consiliul a constituit atunci și o comisie de investigație din a cărei activitate nu a rezultat însă nimic (ca și din multe alte comisii constituite de CMC).
Pe scurt, nici orășenii, nici Consiliul Municipal nu cunosc datele concrete ale contractelor cu BERD: dobîndă, condițiile de livrare a tranșelor, garanțiile etc. Apoi, orășenii nu au fost implicați în nici un fel – discuții și consultații publice – despre conținutul concret al proiectelor de reabilitare a celor 6 străzi din centrul orașului, inclusiv bulevardul Ștefan cel Mare, parcarea subterană din PMAN etc. Ceea ce e incorect (și ilegal) de vreme ce nu personal primarul sau consilierii municipali vor da înapoi creditele donatorilor ci contribuțiile individuale și corporative ale celor cîteva sute de mii de orășeni.
Dacă cuiva i se par puține cele 22 milioane de euro (care ar fi vreo 400 și ceva milioane de lei), atunci acel cuiva să ia seama la o știre de zilele astea potrivit căreia primăria a mai semnat un contract cu BERD și BEI, în valoare de vreo 500 de milioane de euro, în cadrul unui proiect de eficienţă energetică şi izolare termică a blocurilor locative și clădirilor publice.
Știrea mai spune că locuitorii vor trebui să contribuie și ei la acest proiect despre care nu i-a întrebat nimeni și condițiile căruia nu le cunosc: ”Locuitorii blocurilor urmează să constituie o asociaţie de proprietari responsabilă de gestionarea blocului sau a curţii de blocuri şi să achite o sumă între 5 000-10 000 de lei. Persoanele care nu vor putea achita o asemenea sumă vor fi incluse într-un program social, asta însă după ce vor fi supuse unei verificări riguroase.”
Acest proiect a fost încheiat în aceleași condiții ca și precendentul – lipsă de transaprență și participare a orășenilor.