Jun 29 2018

Ce este #occupyguguta

Vitalie Sprînceană

Deocamdată, încă nimic prea clar și prea concret. Dar poate deveni orice.
Pentru moment e încă un proces, fără multe finalități specifice, însă e deja suficient. Și important. Procesul, în acest caz, este la fel de important precum rezultatele. Sau poate chiar mai important (ar fi poate pentru prima oară cînd procesul e mai important decît finalitățile concrete ale acestuia).
Întrucît sînt doar unul dintre zecii de participanți și participante, guguțieni și guguțiene (ori guguți, cum a zis altcineva) – nu pot vorbi decît în numele meu (și partea faină la #occupyguguta e că fiecare vorbește exclusiv în numele său personal, fără instituții, titluri și regalii).
Ceea ce urmează, deci, e viziunea mea personală asupra ce este #occupyguguta, ce ar putea deveni, ce putem construi acolo, rostul etc.


Deci, ce este #occupyguguta?
Întîi de toate un spațiu fizic – scuarul din fața Cafenelei Guguță, locul în care oligarhul (care tocmai a anulat alegerile) și acoliții săi (tocmai a vîndut spațiul unui apropiat, Ceslav Ciuhrii) vrea să construiască un hotel/business centru de vreo -sprezece etaje în Grădina Publică. În jurul acestui spațiu o comunitate de activiști locali de diverse etnii și orientări duc deja de vreo patru ani bătălii prin instanțe, în media, în diverse cercuri și grupuri. În felul acesta #occupyguguta se conectează la o istorie locală de lupte și proteste veche de cîțiva ani. De asemenea, în contextul în care Finpar/Regata și-au anunțat intenția de a continua proiectul cu construcția, #occupyguguta ar putea deveni o platformă pentru viitoarele bătălii pentru Guguță și Grădina Publică și alte spații publice din oraș.
Apoi e o idee – a unui spațiu politic și civic alternativ, în care ne propunem să învățăm să mediem viziuni politice diferite, să organizăm dialoguri între grupuri care nu se văd și nu discută nicăieri, să propunem idei și utopii, proiecte de oraș și țară, să formulăm critici și să avansăm alternative. Un spațiu din care nu sînt în această țară. Un spațiu care ne lipsește.
#occupyguguta e și o universitate politică  în aer liber, un spațiu educațional liber în care ne învățăm reciproc să facem pliante, să alcătuim lozinci, să ne ascultăm reciproc, să gîndim împreună, să inventăm tactici și strategii, să vorbim în public, să scriem și să distribuim ce scriem, să filmăm, să discutăm, să cădem de acord ori să ne certăm pe idei. Un fel de laborator experimental în care testăm diverse idei, co-planificăm scenarii (pe care nu le implementăm neapărat dar asta e și frumusețea #occupyguguta – putem crea și inventa liber), citim cărți (pe viitor urmează să amenajăm și o bibliotecă politico-civică), scriem texte, proiectăm și discutăm filme, lucrăm (da, scriem de acolo), învățăm lucruri noi (urmează în viitor să organizăm diverse ateliere practice dar și lecții)…Adică, deopotrivă bibliotecă, cinematograf, spațiu de lucru, spațiu de întîlniri.


Apoi #occupyguguta mai e și un spațiu politic în care se constituie și se intersectează diverse agende: civice, politice, electorale, economice etc. Locul în care se revendică anularea anulării rezultatului alegerilor locale din Chișinău, locul în care se protestează împotriva acaparării spațiilor publice de către mafiile imobiliare, dar și locul în care se fac revendicări pentru înălțarea unui busturi pentru femei pe Aleea Clasicilor și pentru implementarea reală a egalității de gen în Moldova. Un spațiu politic care e deopotrivă anarhist, socialist, libertarian, liberal etc. Și care, în toate privințele – mai ales în cadrul adunărilor generale – e mai deschis, mai respectuos, mai tolerant și mai sigur decît parlamentul Republicii Moldova…ori decît Guvernul sau Consiliul Municipal Chișinău. Și precis mai deschis și mai democratic decît adunările Partidului Democrat.
#occupyguguta e și un spațiu cultural alternativ, unul în opoziție radicală cu alte spații culturale locale (și cu cultura oficială). Un spațiu în care creația se face fără bani și bilete de intrare, în care intrarea la film nu costă nimic, în care organizăm jocuri intelectuale, privim fotbal, discutăm cărți – toate de dragul socializării, nu pentru profit… În acel spațiu ar putea încape și un teatru, și recitaluri de poezie, și concerte de tot soiul, și dansuri, și teatru politic și …orice altceva.
Și nu în ultimul rînd, #occupyguguta e o invitație deschisă pentru utilizarea spațiului, dezvoltarea creativității și imaginarului politic și a repertoriului de proteste, o oportunitate de educație politică…


Apr 12 2018

Petiție ”Scuarul lui Moș Crăciun”

Vitalie Sprînceană

Așa cum am promis ieri la mini-acțiunea din Scuarul Palatului Național (botezat Scuarul lui Moș Crăciun) – detalii despre acțiune aici – urmează să scriem o solicitare pentru înlăturarea gardului din Scuar și pentru deschiderea terenului verde pentru publicul general.

Atașez o primă versiune a scrisorii:

 

Petiție Scuarul lui Mos Craciun by Vitalie Sprinceana on Scribd

Actualizare, 15 mai. Gardul a fost, între timp, demontat. Scuarul e public.


Apr 11 2018

Arena Națională: Ideea noastră, banii publici – ai voștri. Profitul rămîne tot la noi (despre un concurs de slogane)

Vitalie Sprînceană

Ca să înțelegeți care-i locul implicării și participării cetățenilor în actul de guvernare în Republica Moldova e destul, printre altele, să urmăriți desfășurarea cazului ”construcția Arenei Naționale”…
După ce a trecut, fără consultații publice (și cu o argumentare de doi bani) proiectul prin care 70 hectare de pămînt public vor fi sacrificate pentru mega-mall-ul sportiv plus un bonus de 200 milioane de lei de bani publici care vor fi plătiți de stat companiei care va efectua construcția, adică după ce a decis că ne împrumutăm de bani și ne furăm niște pămînt pentru a construi o chestie de care (cel mai probabil) nu avem nevoie, Parlamentul ne dă voie să participăm și să ne implicăm…pentru a alege sloganul construcției.
Clarific: Parlamentul a inițiat pe facebook un concurs  de slogane pentru Arena Națională (numele de cod al construcției). Așa cum se cuvine acțiunilor pentru bifă, concursul este incluziv și ”se adresează persoanelor fizice și juridice, indiferent de vârstă, apartenență religioasă, politică, etnică, sexuală și socială.”
Cum ar veni, decizia de a construi coștereața sportivă, de a aproba cheltuielile de bani și teren public au luat-o 2-3 oameni, dar concursul pentru slogane trebuie să fie incluziv și pe principii non-discriminatorii.
E acel caz de pseudo-participare care discreditează participarea și implicarea… Caz tipic în spațiul nostru – îmi vin în minte o mulțime de cazuri cînd Primăria Chișinău decidea, fără dezbateri publice, să dea bucăți de parcuri sub construcție și iniția, cu multă pompă, pe de altă parte, dezbateri publice despre oportunitatea văruirii tulpinii copacilor…

Ca să înțelegeți amploarea coțcăriei: cu cei 200 milioane de lei care vor fi băgați în complexul de golf+concerte+tenis de cîmp (distracții ale celor cu bani) puteau fi reparate 400 terenuri sportive (500 mii per teren sportiv) în toată țara… Nu, că pentru asta bani nu-s (în unele școli nu-s nici măcar mingi, iar altele nici măcar nu au sală sportivă). Pentru terenuri de golf și tenis și concerte însă se găsesc pentru că așa e hatîrul noilor boieri moldoveni.

Totuși ca un cetățean de bună credință eu o să particip la concursul de slogane (mai ales că, cică, premiul mare e foarte mare și eu aș avea nevoie de niște bani și recunoștință publică eternă).
Opțiunile mele pe care le voi trimite, în mod transparent și public sînt:

  • Uniți pentru Furtul din Patrimoniul Public!
  • Încă un proiect inutil pentru Moldova!
  • De la coștereață la Coștereață Sportivă: spre un viitor European la noi acasă!
  • Cu eforturi comune pentru bunăstarea unor cetățeni: Ideea noastră, banii publici – ai voștri. Profitul rămîne tot la noi. 
  • Arena Națională Sportivă a Mîntuirii… Banilor Noștri.

    Mai caut: concursul e pînă la 1 mai.


Mar 31 2018

PR-ul moldovenesc e crunt…și fără sens

Vitalie Sprînceană

Expresia perfectă a lipsei de idei și imaginație, exces de heirupism și activism salubritar pentru mass-media:
Primara de Chișinău, Silvia Radu și cu o echipă de subotnici (judecînd după uniforme – de la autosalubritate, deci ei au ieșit la curățenie de nevoie) dau cu mătura pe un trotuar…

View post on imgur.com

În spatele lor, pe un gazon (care e demult glod, fiind prea des folosit ca loc de parcare pentru mașini), stă parcat ilegal și neregulamentar un automobil.
În plin glod.
E destul ca acest automobil să dea înapoi, ca să iasă, și 10 kile de glod vor fi împrăștiate pe asfaltul proaspăt mătura de ditamai primara.
Cam atît despre ce face și ce ar trebui să facă administrația locală din Chișinău.
p.s. mătura e albastră, de la partid probabil.


Mar 30 2018

Limbajul unic…și global..al capitalismului

Vitalie Sprînceană

Două imagini (faceți click pentru imagine în rezoluție mai mare) din două locuri diferite, în orașul Chișinău.
Una vorbește despre mașini, alta despre mănăstiri.
Au un lucru în comun – valorifică, din punct de vedere comercial, un aspect comun – DURATA. Un fel de măsurare de ani.
Toyota e o ”legendă” de 50 de ani. Adică asigură calitate și restul de jumătate de veac.
Mănăstirea Curchi e mai veche, deci mai bine poziționată pe o piață a servicilor (de care?) – ea livrează ”calitate” de vreo 200 ani…
E un exemplu despre caracterul unificator și omogenizator al limbajului publicității în capitalismul global (și local).


Feb 5 2018

Cartierul glod…

Vitalie Sprînceană

Un bloc la Posta Veche, intrările nu-s asfaltate (glod, murdărie) la 25 si ceva ani de independență & democratie & libertate &integrari de tot soiul.
O parte a administrației orasului vrea acum iluminare a unor cladiri, reconstituirea (din gipso-carton) a “orasului vechi” si tot asa.
Astea is lux si fudulie inutila atita timp cit unii locuitori ai orașului nu au acces la chestii de baza precum asfalt.


Jan 25 2018

Decît să umplem parcurile cu construcții, mai bine lărgim parcurile (despre construcția blocurilor din strada Timiș)

Vitalie Sprînceană

Pretura sectorului Centru organizează, pe 7 februarie, cu începere de la ora 10.00, în sala de ședințe a preturii, consultări publice asupra proiectului construcției unui complex de blocuri locative în strada Timiș, numerele 4 și 14.

Mai jos e planul terenurilor care ar intra sub construcție.

Așa cum se vede, o parte a terenurilor pe care urmează a fi amplasat complexul de blocuri e chiar lateral de scările care conectează strada Mateevici de Parcul Valea Morilor (intrarea dinspre Universitatea de Stat din Moldova).

Mai mult, se pare că trei blocuri locative (vezi desenul de mai jos) vor fi ridicate chiar lîngă scări, adică aproape în parc.

Beneficiarul, SRL „Rivis-Grand”, are un mic teren în proprietate privată și ar vrea să mai arendeze cîteva terenuri publice adiacente pentru a încăpea blocurile.

În general am o problemă cu așa-zisele ”discuții publice” în domeniul construcțiilor din oraș. Și acest proiect din Valea Morilor este exemplar: el cuprinde 4 slide-uri cu proiectul tehnic, ceva imagini și doleanțe (schimbarea codului de folosință a terenului din R2 în R6).  Și astea îs lucrurile puse în ”discuție”.
Asemenea discuții publice, în care există doar două opțiuni ”Aprob” și ”Resping” în baza a 3-4 slide-uri sînt de fapt simulări și substiuiri a unor discuții competente și cu miză (lucru de care profită în mod evident constructorii pentru care contează nu atît conținutul discuțiilor publice cît doar faptul că ele au avut loc, adică formal ele s-au desfășurat și asta e suficient).

De exemplu, acest proiect de blocuri locative nu conține măcar 1 propoziție în care cei care vor să construiască blocurile ar argumenta necesitatea construcției blocurilor locative anume în acea zonă, și nu din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga ei (gen ”apartamente cu vedere de vis” la prețuri corespunzătoare), ci din punctul de vedere a ceea ce ar cîștiga orașul (ce cîștigă orășenii din faptul că tu înghesuiești 4-5 blocuri, care vin cu cîteva sute de automobile, în cel mai amenajat parc al orașului, lîngă cea mai mare universitate sau, cum vezi tu că o să iasă sutele de automobile de pe o stradă, Timiș, pe care și acum abia dacă încap două mașini etc).

De asemenea, pretura sectorului Centru (și autoritățile publice în general) nu au găsit de cuviință să își exprime în vreun fel punctul de vedere (așa cum o face guvernul și alte ministere în legătură cu diversele proiecte de lege). Aș fi vrut să citesc ce crede Direcția de Transport despre acest proiect (din perspectiva transportului), Direcția Spații Verzi, Direcția Arhitectură etc.

Pretura sectorului Centru și autoritățile publice se comportă, în acest caz, ca un agent care dă în chirie localuri pentru evenimente, nu ca un organ ce deține expertiză, cunoaștere, viziune strategică și calitatea de apărător al interesului public.

Argumentarea din perspectiva orașului lipsește în acest proiect (ca și în celelalte de acest tip) și ea ar trebui făcută obligatorie. Altfel spus, constructorii care vor să ridice blocuri ar trebui să argumenteze ce are de cîștigat orașul din proiectele lor (pentru că noi știm prea bine ce au de cîștigat ei din asta)…

La moment, unica necesitate pe care o soluționează aceste așa-zise ”discuții publice” este ca beneficiarul să obțină … documentația urbanistică zonală. Ce cîștigă orașul?

Revenind la proiectul complexului de blocuri locative de pe strada Timiș (Parcul Valea Morilor) propunerea mea e următoarea: Consiliul Municipal Chișinău să refuze modificarea codului de reglementare urbanistică și să păstreze  codul existent al zonei. Ulterior, CMC să demareze procedura de achiziționare a terenului care se află la moment în proprietate privată (cu nr. cadastral 0100202.481) care să fie trecut în proprietate publică. Cel mai bine ca zonă verde, 

Cum va fi amenajată această zonă mai departe va decide orașul (inclusiv prin discuții publice organizate ca lumea, prin participare și implicare).

Cîștigul e evident: în loc să fie cedate cîteva terenuri publice pentru a face loc pentru 4-5 blocuri în apropierea imediată a parcului (cu toate problemele de transport, liniște, infrastructură), administrația orașului (și aleșii municipali) ar putea alege să lărgească parcul prin a cumpăra o mică parcelă privată și a construi o zonă verde de parc de ambele părți ale scărilor (există ceva construcții private și în partea cealaltă a scărilor – ele la fel trebuie cumpărate).

Altfel spus, decît să permită unui oarecare dezvoltator imobiliar să vîndă spațiul de lîngă parc cu 600-700 euro metrul pătrat, consilierii ar putea dărui orașului pentru totdeauna o zonă mai mare de parc. Iar constructorul să ridice blocurile în zonele rezidențiale, acolo unde le e locul.

Soluția cea mai bună, desigur, e impunerea unui moratoriu pentru toate construcțiile care nu sînt prevăzute în Planul Uurbanistic General din 2007.