strada armeneasca. versuri
miros de tămâie cruci morminte pietre gravuri
marmură spălăcită soarele se strecoară furiş printre
arborii care păzesc morţii câini vagabonzi
se întind lihniţi pe mormane de ţărână
o tanti plânge peste un obelisc
un nene o întreabă dacă nu vrea cumva să înnoiască vopseaua
uzată ea îl priveşte e atâta linişte în jur
căldura grea se lasă pe umeri aer sufocant
tâmâie benzină după gard oraşul se zbate
troleibuze automobile biciclete cărucioare pentru invalizi motociclete
pe jos oamenii merg undeva poate spre cimitir cine ştie
drumul poate duce oriunde în oraş
spunea un prieten arhitect
claxoane semafoare picioare
trop-trop hop-hop pif-paf
la poarta cimitirului o alimentară
un nene cerşeşte altul îl pândeşte
banul jertfit nu este iscălit la contabilitate
darul trebuie împărţit
fum în drum rotocoale parfum
pâine brutărie librărie piaţă
transpiraţie vând cumpăr apă curge de undeva spre altundeva
muzică dansuri cumpăraţi pateuri jeleuri
urină vin ariel omo inteligent reparaţie aur şi argint
telefoane butoane
să sunăm morţii să le spunem că mai e ceva de vorbit
şi au rămas cuvinte nespuse alo
orange cât costă un minut de discuţie cu lumea ailaltă
e gratis, la fel ca şi convorbirea cu sine.
