Limba poate fi un bun indicator al schimbului de vânturi în ideologie…

Surprinzător pentru ”tradiționalul” (deci cumva înapoiatul) de mine, pisicile și câinii au ieșit deja lingvistic și faptic, în America, din categoria generică animale, din cea specifică – animale domestice de companie – ”pets” și simultan din categoria gramaticlă ce le adăpostea – ”it”, fiind ridicate, cel puțin gramatical, la statutul de El și Ea, adică de ființe ”umane”, cu toate onorurile ce li se cuvin.

Mutație semnificativă, mai ales pentru o limbă atât de segregată și homo-centristă precum e engleza, unde El (he) și Ea (she) se referă exclusiv la ființe umane…

Juridic lucrurile vin probabil din urmă – pe campusul nostru a venit un circ și se învârt în jurul lui o căruță de activiști cu slogane și lozinci prin care cer interzicerea ”tratamentului crud” exclusiv pentru distracție al necuvântătoarelor (ca și cum animalele utilizate în scopuri ”nedistractive” ar duce-o mai bine!).

Logistic și economic, o întreagă economie a serviciilor pentru prietenii patrupezi a fost pusă la punct demult: cimitire pentru animale (Gates of Heaven al lui Earl Morris e un must see!), centre veterinare, hoteluri și frizerii, site-uri și locuri de socializare etc.

Oare pisicile și câinii beneficiază de acest tratament de aia că nu-s animale comestibile și nici ”utile”?

(am scăpat niște estetică rurală utilitară în întrebarea mea retorică, sper să nu se prindă apărătorii drepturilor animalelor)