blog implicat

Nu știu ce zeu local al urbanismului a permis să se construiască acest complex de blocuri locative între strada academiciana Natalia Gheorghiu și Nicolae Testemițanu.
Eu am numărat în total vreo 15 macarale mai mici și mai mari (iar asta face cel puțin vrep 7-8 blocuri mari).
Mai la deal e complexul Dansicons (cîteva blocuri bune și el) și complexul Glorinal (tot cîteva blocuri).

De ce e problematic? Pentru că mega-monstrul ăsta locativ de cîteva zeci de mii de oameni are doar două drumuri de acces – strada Gheorghiu și strada Testemițanu. Ambele străduțe au cîte 1 bandă în fiecare direcție.
Cum o să iasă oamenii ăștia din acest cartier nu e clar (două străduțe din astea nu-s suficiente, la un așa număr de oameni, nici măcar pentru transportul public)…Despre altă infrastructură în zonă – școli, grădinițe, nu mai vorbesc – dezvoltatorii construiesc dormitoare, nu mediu social.
La care adăugăm că, pe Testemițanu se află cîteva centre medicale mari: Spitalul Clinic Republican, Centrul Diagnostic, Spitalul Cardiologic…Care aduc și ele trafic în fiecare zi: zeci de ambulanțe, mii de pacienți…
Veselie în viitor.

Expresia perfectă a lipsei de idei și imaginație, exces de heirupism și activism salubritar pentru mass-media:
Primara de Chișinău, Silvia Radu și cu o echipă de subotnici (judecînd după uniforme – de la autosalubritate, deci ei au ieșit la curățenie de nevoie) dau cu mătura pe un trotuar…

View post on imgur.com

În spatele lor, pe un gazon (care e demult glod, fiind prea des folosit ca loc de parcare pentru mașini), stă parcat ilegal și neregulamentar un automobil.
În plin glod.
E destul ca acest automobil să dea înapoi, ca să iasă, și 10 kile de glod vor fi împrăștiate pe asfaltul proaspăt mătura de ditamai primara.
Cam atît despre ce face și ce ar trebui să facă administrația locală din Chișinău.
p.s. mătura e albastră, de la partid probabil.

Două imagini (faceți click pentru imagine în rezoluție mai mare) din două locuri diferite, în orașul Chișinău.
Una vorbește despre mașini, alta despre mănăstiri.
Au un lucru în comun – valorifică, din punct de vedere comercial, un aspect comun – DURATA. Un fel de măsurare de ani.
Toyota e o ”legendă” de 50 de ani. Adică asigură calitate și restul de jumătate de veac.
Mănăstirea Curchi e mai veche, deci mai bine poziționată pe o piață a servicilor (de care?) – ea livrează ”calitate” de vreo 200 ani…
E un exemplu despre caracterul unificator și omogenizator al limbajului publicității în capitalismul global (și local).