blog implicat

carti filme muzica idei polemici

Month: April 2013

razboiul tablourilor.


Max Liebermann Der zwölfjährige Jesus im Tempel (rom. Copilul Isus în templu), 1879

Max Liebermann (1847-1935), pictor german de origine evreiască, reprezentant al Impresionismului.
Tabloul Copilul Isus în Templu nu e nici pe departe cea mai reușită lucrare a lui Liebermann, dar rămîne a fi fără îndoială cea mai controversată. Varianta care s-a păstrat nu e cea originală, ci conține cîteva retușări dintre care cea mai importantă ține de chipul lui Isus.
Pînza a fost expusă pentru prima oară în 1879, cu ocazia Expoziției Internaționale de Artă de la Munchen într-o perioadă în care Germania lui Bismark luneca încet spre antisemitism.
Primul care a reacționat negativ a fost Friedrich Pecht, criticul de artă al ziarului Augsburger Allgemeine Zeitung. Acesta scria că Liebermann ar fi desenat ”cel mai urît copil  evreu imaginabil” ce se afla în compania ”unei adunături de tîrgoveți evrei de cea mai joasă speță”.
Pecht afirma că sensibilitatea și sentimentele religioase ale poporului german fuseseră profund ofensate de acest tablou ”nerușinat”.
Tabloul lui Liebermann a ajuns subiect de discuție aprigă și în Parlamentul bavarez unde un deputat ar fi declarat că lucrarea reprezintă un ”miros urît pentru nasul națiunii germane”.
Liebermann a fost nevoit să ”umble” la tablou. Schimbarea cea mai grozavă a suferit-o Isus. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să fie de-istoricizat, adică scos din istoria comunității și vremii în care s-a născut, și adaptat la gusturile rasiale selecte ale elitelor culturale și politice germane.
Drept rezultat, puștanul mediteranian a fost transformat în adolescent arian, cu păr mai blond și față deschisă, în conformitate cu ”chipul tradițional al copilui german”.
Aici pot fi văzute în contrast cele două versiuni ale tabloului, prima e cea care s-a păstrat, iar a doua a fost recuperată din schițele pictorului.

Max Liebermann a murit în 1935, la 2 ani după accederea lui Hitler la putere. Soția pictorului, Martha, s-a sinucis în martie 1943, la vîrsta de  85 ani, după ce a fost înștiințată că va fi deportată în lagărul de concentrare Theresienstadt.

P.S. Isus-ul originar al lui Liebermann rupea o tradiție germană începută încă de Albrecht Dürer ( Jesus unter den Schriftgelehrten, 1506; Museum Thyssen-Bornemisza, Madrid).

Cu cîțiva ani înaintea lui Liebermann, în 1851, Adolph Menzel, unul dintre pictorii favoriți ai lui Hitler, prezenta și el publicului german un Isus roșcat și cîrlionțat, ce se asemăna, cum era firesc, cu portretul copilului german tipic (a se vedea asemănarea izbitoare între Hensel al lui Alexander Zick și Hristosul lui Menzel):

Surse:

http://www.germanhistorydocs.ghi-dc.org/sub_image.cfm?image_id=1318

http://www.nytimes.com/2006/03/20/arts/design/20max.html?pagewanted=all&_r=0

http://syndrome-de-stendhal.blogspot.com/2012/09/jesus-der-judenbengel.html

http://www.morgenpost.de/kultur/berlin-kultur/article1211126/Liebermann-Villa-praesentiert-uebermalten-Jesus.html

Beth Irwin Lewis, Art for All? The Collision of Modern Art and the Public in Late-Nineteenth-Century Germany. Princeton: Princeton University Press, 2003, pp. 46-51

 

povestiri ruse despre coruptie si memorie istorica

Рассказы (rom. Povestiri), 2012. Cred că e unul dintre filmele rusești subestimate ale anului 2012.

Puțină satiră, destul grotesc și ceva patetism – o rețetă care a funcționat excelent.

Am reținut două din cele patru mini-nuvele ale fimului.

Una despre corupție. Deloc moralizatoare povestea. Mai degrabă un soi de documentar încăput într-un film artistic. Camera urmărește lanțul pervers și omniprezent ce leagă corupția de cetățeni și cetățenii de corupție indiferent de starea lor socială, de poziție sau de funcție. Lanțul pornește de jos, de la un X mărunt ce promite unui Y să-i rezolve un certificat de testare auto și ajunge la Liderul Suprem. Y dă bani lui X, X lui A, A împinge lui B, B lui C etc.

Corupția pare a fi unicul liant social ce aruncă punți și organizează întîlniri altfel imposibile între birocrați și afaceriști, săraci și bogați, cadre didactice și medici.

Replica cheie aparține unui X (sau Y că e totuna) ce vrea să dea mită unui profesor de la universitate:

–          E bine că v-ați găsit Dvs, un om cinstit ce se oferă să-și asume toată bătaia de cap legată de admiterea fiicei mele…

Profesorul nu va ține prea mult banii pentru că urmează să-i plătească unui medic pentru o intervenție chirugicală asupra soției… Nici medicul căci urmează să-i transmită lui…

Circuitul natural al banilor corupției în societate!

A doua nuvelă ce mi-a plăcut mult reprezintă o variație la eterna temă a proporției dragostei și sexului într-un cuplu.

Doi inși încearcă să construiască o relație. El e trecut de 40 ani și ea are vreo 18-20. Motorul unic în faza incipientă a relației este sexul. El, pentru că vrea o femeie mai tînără. Ea, pentru că-și dorește un bărbat mai experimentat.

În sex înțelegerea lor e perfectă.

Problemele apar înainte și după sex. Adică cînd cuplul trebuie să-și vorbească.

Ea pomenește în treacăt că nu știe ce e aia handbal, apoi că se încurcă și zice că rechinii sunt de fapt mamifere, nu pești. Pe urmă intră în dificultate cu sensul cuvîntului ”губчека” (comisia extraordinară pentru lupta cu contrarevoluția și sabotajul a guberniei, precursorul NKVD) și în final îi confundă pe Lenin, Stalin, Troțki și victimele terorii…

–          Despre ce să mai facem sex? – se întreabă furios bărbatul. Și pleacă, îngrozit probabil de perspectiva unui sex fără altă memorie decît sexul însuși.

legi si oameni

A văzut maică-mea știrea asta și mi-a zis: Legea e dură, dar ar trebui să fie și omenoasă.

o cruce inutila.

Mi se pare cel puțin inutilă această cruce din cadrul memorialului afganilor (cu numele oficial: Complexul Memorial “Feciorilor Patriei – Sfânta Amintire”) situat în cartierul Rîșcani al capitalei, pe strada Miron Costin. Nu pricep de ce autorii proiectului, sculptorul Boris Dubrovin şi arhitectorul Vasilii Eremciuc, au utilizat anume această simbolică creștină.
Înțeleg ambiția unor actori din prezent de a colora în nuanțe ortodoxe întreg trecutul, pentru a oferi ceva fundații ideii de continuitate creștină pe teritoriul Moldovei, dar această ambiție ar trebui pe alocuri limitată. Bucățile trecutului ar trebui păstrate în culoarea laică și seculară în care s-au întîmplat…
Întîi că găsesc această cruce anacronică: soldații sovietici ce au participat la intervenția din Afganistan reprezentau un stat ateu și majoritatea au beneficiat, aproape sigur, de educație anti-religioasă. Punem cruci și la mormintele luptătorilor cu religia și distrugătorilor de mănăstiri?
Apoi, mi se pare și incorectă și chiar ofensatoare: găsesc  printre numele celor căzuți și pomeniți cu cruce la memorial un tătar, Ravil Haibulin, sau un alt soldat cu nume musulman, Rustam Abdulin despre a căror apartenență la creștinism am mari dubii.
Ne apucăm, ca mormonii, să botezăm creștinește toti morții la grămadă fără a ține cont de opțiunile lor religioase din timpul vieții?
Mai e această cruce și oarecum nesimțită: ea conferă un aer de cruciadă unei intervenții militare imperialiste, care a fost motivată (cel puțin la nivelul fromal) de lupta împotriva fanatismului religios.
Iar trupele sovietice, atît la momentul invaziei cît și pe durata războiului, reprezentau un amestec religios extrem de complicat: ortodocși, musulmani, budiști, atei.
De ce ar fi nevoie să creștinăm acest amestec?

intrebari si raspunsuri.

Profilul de plecare și destinație profesională a migranților moldoveni

Din punctul de vedere al prezentului avem un răspuns concis la 2 întrebări majore:
1. De ce avem un sistem de învățămînt foarte prost?
2. De ce avem și un foarte prost sistem de ocrotire a sănătății?

Din punctul de vedere al trecutului, ne gîndim cu frică o singură întrebare:
Se va mai mătura/construi în veacul următor?
Dacă vor fi inventați roboți ce pot construi case, imigranții moldoveni devin inutili.

Sursă: Cartografierea diasporei moldoveneşti din Italia, Portugalia, Franța și Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, studiu realizat de OIM Moldova.
Poate fi citit integral aici.

Despre personalizarea politicii.

Un mare lucru pe care ar trebui să-l reproșăm componentelor Alianței pentru Integrare Europeană – faptul că au dizolvat competiția de idei și au transformat dezbaterea politică în conflict interpersonal.
Au înlocuit, pe parcurs, argumentarea “ideologică” cu atacul la persoană.
Alegerea între platforme a devenit între timp alegere între persoane. (Amintesc cu această ocazie bătaia de joc cu care sînt pomenite “principiile și valorile”)
Următoarele alegeri, anticipate sau ordinare, vor sta sub semnul preferințelor pentru persoane concrete mai degrabă decît sub cel al competițiilor de planuri și soluții.
Eu cred că e un pas clar înapoi în comparație cu guvernarea comunistă.
Ăia cel puțin aveau un set de 4-5 idei în jurul cărora se învîrteau: stat polietnic, protecție socială, națiune moldovenească, stabilitate și mînă forte etc.
Opoziția anti-comunistă putea opune (și a făcut-o cu succes!) acestor discursuri altele, concentrate pe idei opuse sau alternative (românism, valori europene, democrație participativă)…
Opoziția de azi e săracă în idei la fel ca și guvernarea căreia i se opune. Personalități opoziția are și mai puține.
Politica moldovenească curentă reprezintă un cerc vicios de persoane.

estetici selective

Fragmente din procesul de ”înfrumusețare” a unei mici zone din fața unui bloc locativ de la Ciocana: a fost adus sol nou  pe care probabil vor fi plantați cîțiva arbuști.
Cum solul nu putea veni de la sine, el a fost adus cu camionul.
Roțile camionului au distrus (transformat în noroi) o suprafață de spațiu verde de vreo 3 ori mai mare decît cea supusă ”înfrumusețării”.
Rezultatul net – o mică fîșie verde și o imensă fîșie de glod alături.
Banca aia verde, folosită de îndrăgostiți, copii, bătrîni sau inși ce joacă cărți, a fost sacrificată de dragul a 3 arbuști decorativi ce pot fi văzuți doar de la etajele 6 și mai sus.
În fotografie mai apar și niște spații de parcare din fața blocului, acaparate ilegal și imoral de către unii locatari cu stele în frunte, în detrimentul celorlalți.

 

Page 2 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén