Feb 26 2013

case…ale culturii…

Vitalie Sprînceană

O poză oarecum luminoasă (pentru omul de stânga secular/agnostic din mine): nu doar că această Casă de Cultură din Bălăsinești, Briceni funcționează, cu tot cu biblioteca sătească și discotecă ci și e un caz aproape unic când o casă de cultură arată mai bine decît biserica din sat.

Încă respect infinit mai mult oamenii care au întîi grija de a cumpăra cuie și foi de ardezie pentru lucrurile din lumea asta și abia apoi lumînări pentru lumea de dincolo.

A se compara cu Casa de Cultură din Călinești, Fălești.

sursa imagine: Agenția de Inspectare și 
Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova.

Feb 21 2013

fragmente politice

Vitalie Sprînceană

Semnul cel mai sigur al alienării politice a cetățenilor Republicii Moldova: aceștia se arată gata de a-și da unul altuia cu parul în cap pînă la sînge pentru entități simbolice abstracte – ideea unionismului, apartenența politică sau identitatea religioasă, în timp ce își plătesc regulat și fără crîcnire facturile exagerate la electricitate, achită pînă și pierderile de rețea ale companiilor de distribuție a agentului termic, plătesc pîine scumpită abuziv și cumpără docil carburanții la prețuri mult peste media mondială.

* * * *

Ruth Benedict în ”The History as it Appears to Rumanians” (1953):

Unul din laitmotivele istoriei românești, așa cum este ea văzută de localnici, este tendința de a atribui opresorilor străini fiecare nouă deteriorare a condițiilor sociale a țării și guvernanților români orice ameliorare a lor. (apud Victor Rizescu, Tranziții Discursive, Editura Corint, 2012, p.288)

* * * *

Într-un sat de lîngă Soroca, preotul e consilier local. Nu independent, ci unul afiliat. Unui partid de la guvernare – PLDM. Anterior a ținut de PD. Și mai înainte de PCRM.
Chestiunea neafilierii politice a clerului e cel puțin ridicolă.

* * * *

Despre regimuri de proprietate privată, din același sat. Povestește un localnic:

Au venit anul trecut la noi niște băieți care cumpărau pămînt și ne-au propus să le vindem livada de pruni, că oricum n-o prea lucram. Au zis că dau 600 lei (vreo 50 dolari americani) pe cîțiva ari de livadă și ni s-a părut cam puțin. Mai așteptăm, am spus. Alți săteni au vîndut bucățile lor de livadă și prin sat s-a zvonit că vin oameni cu bani ce vor scoate livada și vor semăna cereale. Sătenii și-au zis că livada oricum trebuie scoasă și s-au apucat de capul ei în toiul iernii: au scos copacii și i-au băgat-o în sobe. Au tăiat, zice localnicul păgubaș, atît pomii vînduți, ce urmau să fie scoși, cît și pomii mei și cei ai altor cîțiva ce nu au vîndut livada.


Feb 21 2013

traim in Moldova si asta ne ia cam tot timpul…

Vitalie Sprînceană

La Florești a nins și zăpada era peste tot.

La Gribova, Drochia copiii sînt învățați să-și iubească Patria chit că au zi de zi, atît de la liderii politicii ai țării cît și de la propriii părinți, exemple ale contrariului.

Tot zilele astea, în timp ce mă aflam într-o excursie prin librăriile din Sinaia și Brașov, niște hoți au intrat în apartamentul în care trăiesc și au luat cam tot ce au găsit – un laptop cu gânduri și un hard portativ cu poze, documente și cărți. Majoritatea irecuperabile. Am o tristețe nemărginită.

 

p.s. titlul postului e un împrumut.


Feb 14 2013

oligarhii si statul lor.

Vitalie Sprînceană

Nu cred că e o problemă că avem în Moldova oligarhi și oameni foarte bogați și puternici, deși ca stîngist mă doare  că avem prea mulți oameni ce trăiesc sub limita sărăciei. Durerea e că instituțiile statului sînt neputincioase și ineficiente în fața lor.
Acum ce urmează? Să-l credem pe cuvînt pe Vlad Filat că Vlad Plahotniuc, prim-vicepreședintele parlamentului și marele oligarh din umbră e un potlogar?
Ministerul Afacerilor Interne al lui Dorin Recean, adică al PLDM, adică al lui Vlad Filat, adică nu al nostru al cetățenilor nu a prezentat vreo dovadă sau dosar în privința faptelor ce-l incriminează pe Plahotniuc: atacurile raider asupra Băncilor, bunăoară. Sau cumpărarea de voturi în Găgăuzia. Nici seful CNA, Viorel Chetraru, ce aparține și el unui partid al Alianței nu a catadicsit să încropească vreo fițuică ce ar fi probat oligarhizarea țării. Preluarea frauduluoasă a unor afaceri, bunăoară.

Să-i credem pe Ghimpu, Lupu și Plahotniuc că Filat e un potlogar el însuși? Procuratura lui Zubco, adică a lui Vlad Plahotniuc, adică a PDM, adică nu a noastră a cetățenilor, n-a făcut nici ea nimic pentru a scoate la iveală vreo legătură a primului ministru cu traficul de țigări.
Nu avem motive să cred pe vreunul din ei și de fapt asta e partea cea mai problematică și depresivă a crizei politice actuale: că trebuie să credem pe cuvînt fără a cerceta și fără a avea evidențe. Judecăm ca triburile din Polinezia (cu tot respectul pentru ele): pe fum, pe zvonuri, pe bîrfe.
Nu cred că e o problemă că avem în Moldova oligarhi și oameni foarte bogați și puternici, deși ca stîngist mă doare că avem prea mulți oameni ce trăiesc sub limita sărăciei.Durerea e că instituțiile statului sînt neputincioase și ineficiente în fața lor.

Text închis.


Feb 11 2013

Despre Papa de la Roma. Urmatorul.

Vitalie Sprînceană

Cum Europa e casă doar pentru 26 % din creștinii catolici din lume (284 milioane din 1.1 miliarde), urmatorul papă ar trebui să fie non-European. Poate chiar non-Alb.

Non-europenitatea viitorului pontif mi se pare crucială – catolicismul contemporan marca Ioan Paul al II-leau sau Benedict al XVI-lea (Ratzinger) e prea mult contaminat de punctul de vedere european asupra creștinismului și de dezbaterile teologice din lumea occidentală (Europa de Vest plus America de Nord).

Am citit cu admirație polemicile cardinalului Ratzinger cu Jurgen Habermas în privința secularizării și a locului religiei în lumea contemporană, dar nu cred că teoriile secularizării reprezintă mai mult decît o obsesie europeană. Religiile sînt în revenire (dacă vor fi fost plecate vreodată) cam peste tot în lume iar Europa secularizată devine mai degrabă excepția decît regula.

Mai mult, dezbaterile occidentale cu privire la sensurile secularizării apar ca fiind absolut irelevante pentru milioanele de catolici săraci ce subzistă în aglomerațiile de favelas din Rio de Janerio ori în shanty towns din Lagos, care privesc cu invidie rețelele interpersonale de protecție socială și comunitară organizate cu succes de cultele neoprotestante…

Eu personal aș prefera un papă care ar înțelege să participe la elaborarea și implementarea unor mecanisme de protecție socială pentru săraci, mai ales în condițiile crizei economice și a măsurilor de austeritate pe care instituții precum FMI și Banca Mondială le impun țărilor în criză. Aici experința unor cardinali sud-americani precum Óscar Andrés Rodríguez Maradiaga din Honduras ar fi tocmai potrivită. Acesta a activat pe post de negociator al Vaticanului cu ambele instituții în privința iertării datoriilor Țărilor din Lumea a Treia și e adversar convins al capitalismului de tip neoliberal pe care-l consideră a fi purtător de injustiție și inegalitate.

O reabilitare a teologiei eliberării ar furniza nu doar fundamentele teologico-ideologice ale implicării sociale a Bisericii Catolice ci și mecanismele practice ale realizării acesteia (în temei prin comunidades de base).

Apoi aș opta pentru un papă care s-ar pronunța răspicat pe chestiunea imigrației ca fiind una din problemele majore ale lumii contemporane, un pontif ce ar afirma necesitatea oferirii unor standarde de protecție pentru imigranții legali și ilegali – asistență medicală și legală, asigurare socială minimă. Actualmente imigranții ilegali sînt aproape lipsiți de drepturi atît în țările europene cît și la nivel global. Exemplul mexicano-american al inițiativei Justiție pentru Imigranți! e unul din care Vaticanul ar putea să se inspire.

Mi-aș dori un papă mai puțin sensibil la puritatea doctrinară privind abstinența sexuală în cazul epidemiei de HIV SIDA din Africa, unul care ar legitima oficial utilizarea unor mijloace de protecție precum prezervativele. Măsura, deși oarecum eretică, ar contribui la salvarea a zeci de mii, dacă nu chiar milioane de vieți.

Din păcate, două dintre vocile cele mai respectate ale Bisericii Catolice care au militat de-a lungul anilor pentru tolerarea prezervativelor – Jean-Marie Lustiger și Carlo Maria Martini au murit între timp, primul în 2007 iar al doilea în 2012. Alt suporter al prezervativelor, cardinalul belgian Godfried Danneels, născut în 1933, a abdicat în 2010. În aceste condiții, Kevin Dowling (n. 1944), episcopul diocezei Rustenburg, Pretoria, în Africa de Sud rămîne a fi cea mai cunoscută figură disidentă în sînul Bisericii pe problema sexuală și o oportunitate extraordinară pentru schimbarea la față a Bisericii Catolice.


Feb 11 2013

Holocaustul ca normalitate

Vitalie Sprînceană

Jan Tomasz Gross “The Golden Harvest”

E o carte construită în jurul unei imagini din Polonia anilor 40: cea a unor muncitori în mijlocul unei zile de trudă.

Poza nu s-ar fi evidențiat prin nimic special dacă obiectul muncii nu ar fi fost atît de macabru – oamenii aceștia cu hîrleț în mînă, cu șepci și basmale ce-i feresc de razele fierbinți ale soarelui, unii mai bătrîni, alții mai tineri, unii cu strai neîngrijit și ceilalți în uniforme, câțiva din ei privesc țintă obiectivul – probabil le pasă cum vor arăta în poză, alți cîțiva par să discute lejer, deci, toți acești oameni au în fața lor o grămadă de cranii și oase. Sînt ale evreilor ce au pierit în lagărul de concentrare de la Treblinka.

Iar muncitorii din poză sapă pămînturile din jurul fostului lagăr pentru a căuta aur și bijuterii.

Imaginea e îngrozitoare pentru că prezintă genocidul ca o normalitate – nimic din privirea sau din mărturiile ulterioare ale ”săpătorilor” nu sugerează că aceștia ar percepe ”munca” lor ca fiind ceva rău sau anormal. Din contra, e o zi obișnuită de vară și niște muncitori obișnuiți au ieșit în cîmp să facă munca dintotdeauna a țăranului – să sape pămîntul.

Pagini alese ale rușinii:

”Scriitoarea Rachela Auerbach a vizitat Treblinka în noiembrie 1945, în calitate de membru al unei delegații oficiale organizate de Comisia Principală pentru Investigarea Crimelor Hitleriste. Ea și-a numit un capitol dintr-o carte despre lagărul de concentrare de la Treblinka pe care a scris-o ”Febra de Aur din Treblinka”. A văzut peste tot oameni cu lopețile. ”Ei sapă, caută, scot oase și părți ale corpului – poate vor găsi ceva, măcar un dinte de aur!” Se găsesc acolo și ostași sovietici ce fac același lucru doar că în mod ”eficient” – aceștia detonează explozibil în locurile în care, după părerea lor, s-ar găsi aur. Bombele crează gropi mari pline de cranii, oase și părți ale corpului, unele din ele încă neputrezite.”  (pp.21-22)

”Satele din apropierea lagărului au prosperat ca rezultat al comerțului dintre gardieni și săteni. Acoperișurile din stuf ale caselor din satele de lîngă Treblinka au fost schimbate cu altele din metal. Întregul sat părea o bucată de Europă prosperă ce s-a mutat peste noapte în Podlasie.” (pp.30-31)

”Jaful evreilor a fost o practică socială curentă mai degrabă decît o activitate criminală sau rezultatul comportamentului deviant al cîtorva indivizi.” (p.77)

”Un raport al rezistenței poloneze trimis la Londra guvernului în exil menționa lipsa de patriotism a evreilor: aceștia nu doreau să se lase jefuiți de polonezi, ci ascundeau lucrurile de preț care ajungeau, în cele din urmă pe mîna nemților. Era un comportament, menționează sursa, nepatriotic. ” (pp.77-78)

Nivelul cel mai înalt și terifiant al depersonalizării – ”identificarea omului cu proprietatea sa.” (p.87) Evreul nu mai e om, ci o pereche de papuci ce pot servi altcuiva, ori un ceas care poate fi vîndut în altă parte. Mai mult, evreii sînt depersonalizați și după moarte de vreme ce mormintele lor nu par să fie protejate de acea lege umană nescrisă a respectului pentru morți. Chiar și după ce a fost ucis, evreul nu reprezintă decît un dinte de aur neglijat probabil de gardieni ori de alți săpători.

Un punct mare pentru Publika și pentru reportajul lor de ieri cu privire la Holocaustul din Republica Moldova.


Feb 10 2013

despre stanga moldoveneasca

Vitalie Sprînceană

Am trecut pe la RePublika lui Mihai Fusu unde am vorbit despre stînga moldovenească.