Cât de dependent sunt de lucrurile învățate și sedimentate în minte și corp an de an! Îs om de uscat, e clar și am tot fost instruit să supraviețuiesc pe uscat.
Am ieșit pentru prima oară la o mare bogată în vegetație și floră submarină– cea Ioniană și nu mă satur să mă scufund de 4-5 ori pe zi pentru a speria un banc de pești, a pipăi o stea de mare sau a crea un vânt acvatic pentru un pâlc de alge. Și totuși văd prin ochelarii obișnuiți de înot (n-am stat să scot 14 euro din buzunar pentru utilajul de snorkelling că nu-i diferență grozavă) alge pe care le evit, arici de mare de care mă feresc, stânci și depresiuni submarine la fundul cărora se întrezăresc obiecte, scoici și jocuri de lumini. Și mi-e frică de păianjenii de mare și aricii de mare (și numele acestor animale trădează o simetrie dorită față de uscat!), și mă uit cu groază la găurile negre ce se iscă între stânci!
Ținându-mi răsuflarea, aștept urmarea. 🙂