Intrat pe unda filmelor africane.

Ceddo (1977) al senegalezului Ousmane Sembene stă în capul listei. Cea mai concisă descriere a filmului se găsește la Mark Leeper: un Akira Kurasawa la scara unui sat. Un micro-epic.

Istoria unui trib african obligat să se convertească la islam. Un grup de inși decid să se opună – Nu Dumnezeul îl face pe om, zice unul dintre rebeli.

Dumnezeul, răspunde imamul. La care adaugă că cei ce nu-l recunosc pe Allah sunt câini și nici nu se merită să se discute cu ei. Trebuie uciși.

Noi avem credințe vechi, continuă rebelii.

Oricum trebuie uciși, zice imamul cetei de credincioși. (relatare liberă și subiectivă a filmului).

Pe margini, catolicii vând vin localnicilor. Apoi arme. În schimbul unor femei pe care le dăngăluiesc. Sclave adică. După, le și botează.

Au fost omorâți unii. Regele, pentru că legea lui Allah nu permite două autorități (seculară și laică) într-o comunitate. Catolicii, pentru că un sat este prea mic pentru două Divinități. Imamul este împușcat și el – chemarea sângelui e mai puternică decât textele religioase.

Alții au luat calea exilului… Filmul sfârșește trist.

Review de la The new York Times.