un gand despre religie

Religia ar trebui păstrată (mă refer la majoritatea confesiunilor și cultelor). S-ar putea ca, într-un viitor previzibil și ca atare deja vizibil, să fim nevoiți să milităm pentru un substrat religios al vieții publice.

Nu neapărat din cauza ferestrei spre Dincolo pe care religia o ține larg deschisă și pe care știința nu a învățat s-o închidă/înlocuiască încă.

Ci mai ales din motivul că doar în cadrul cosmogoniei și spiritualității religioase omul mai păstrează încă o valoare instrinsecă, cea de sens și scop, ferit fiind de optimizările ce decurg din logicile ideologice, economice, rasiale ori tehnocrate ce-l transformă în instrument sau mijloc.

Mai mult decât ideea de Dumnezeu, pe care religia s-a dezvățat să o dăruie și încearcă s-o vândă, păstrarea unui sens pentru om și construcția unor bariere de protecție în calea simplificărilor de tot soiul ar fi valoarea adăugată pe care ar trebui s-o cerem de la preoții din toate cultele.

Doar în religie omul mai rămâne personalitate cu demnitate, chiar dacă are o naționalitate greșită, o rasă nepotrivită, chiar dacă este inutil societății sau nu este eficient.

Un sens ultim și absolut fiecărui ins, mai ales când sunt epuizate celelalte sensuri – e promisiunea unui umanism democratic și inclusiv. Sper ca religia să fie în stare să împlinească această promisiune.

5 thoughts on “un gand despre religie”

  1. Nu vad nimic benefic in tot ce miroase a dogmatism… Cu toate acestea, sunt constient ca multi oameni cred altfel si ca heterogenitatea credintelor ar trebui protejate (adica persecutarea altor culte sau idei ar trebui sa fie ilegala)

    Reply
  2. Lucifer, elementul religios pe care-l am in vedere nu este cel dogmatic sau cel cosmogonic ci partea etica si spirituala… inclin sa cred ca religiosul ramane deocamdata unica logica in care omul are o valoare ca om…nu ca cetatean, agent economic, electorat sau consumator…
    un exemplu: logica economica clasifica grupurile sociale si indivizii in particular in categorii – se descurca, bogati, eficienti, ineficienti, surplus, povara pentru buget si tot asa…aceasta logica condamna categoriile ineficiente fie la extinctie – se intampla cu intregi popoare in Africa sau cu mediul rural din Moldova – si stimuleaza doar activitatea acelor grupuri considerate a fi eficiente si rentabile…parerea mea e ca doar credinta religioasa, cu dimensiunea ei etica inclusiva si referintele spre Divinitate, poate pastra o demnitate inerenta fiecarui om, in afara si dincolo de “eficienta” lui…e si unicul, la moment, liant ce apara umanitatea fiecarui om in afara logicii “maximalizarii profitului”…acelasi lucru se poate spune si despre logicile politice ale discriminarii – minoritate, majoritate, natiune titulara…si credinta religioasa ce ar servi drept pavaza impotriva unor asemenea gandiri…
    e drept, dintre religiile actuale niciuna nu propune inca un proiect universal si toate sunt cumva exclusiviste…s-ar putea sa fie influenta politicului ce foloseste religiosul in interesul sau…credintele trebuie deci si ele reformate…
    in fine, sunt niste ganduri…

    Reply
  3. “Doar în religie omul mai rămâne personalitate cu demnitate, chiar dacă are o naționalitate greșită, o rasă nepotrivită, chiar dacă este inutil societății sau nu este eficient.”
    daca inlocuiesti “religie” cu “ratiune” sau “secularism” , mai suna a mileniu 3

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.