la o moarte…

Vitalie Sprînceană

A murit Adrian Păunescu. Azi. Am recitit ce scrisesem anul trecut, cu referire la viața de după moarte și la moartea de după viață a altui ”bard național” – Grigore Vieru. Se potrivește. Adică repetă.

A exploatat intens sensibilitatea şi emoţiile, fiind un poet al inconștientului pasional.

A fost, într-un sens, nihilist. Întreaga sa creaţie poate fi citită prin grila opoziţiei/negării Progresului şi Civilizaţiei. A opus Inovaţiei Tradiţia, Noului necunoscut vechiul trăit şi idealizat: emergenţei familiei moderne, cu mobilitatea sa inerentă, Vieru i-a opus o familie statică, tradiţională, fondată pe dragostea necondiţionată de mamă, deteritorializării şi intensificării migraţiei –  casă părintească, societăţii globale –  Patria. E, în acest manifest, o nostalgie nedisimulată după mica comunitate rurală, frăţia, ca opusă societăţii anonime, construită pe relaţii abstracte.


3 Responses to “la o moarte…”

Leave a Reply

CommentLuv badge