simturi demografice

Valeriu SAINSUS, Doctor în geografie, conferenţiar, Academia de Studii Economice din Moldova propune ca soluție pentru acoperirea deficitului demografic în Moldova:

Promovarea la nivel de ţară a familiei-model formată din patru persoane, „2+2”, când fiecare se reproduce pe sine. Cu toate că această măsură nu soluţionează pe deplin problema demografică, pe termen lung ea are scopul de a educa generaţiilor viitoare simţul reproducerii pe sine.

Să se fi pierdut simțul pe undeva? Sau o fi fost îngropat în valma de costuri?

Mai degrabă trece ipoteza cu numărul doi, dar golită de substratul materialist. Că nu-i vorba de costurile materiale propriu zise: hrană, haine, două-trei jucării. Ci de costurile culturale, adică de alea care decurg nu din necesitățile fiziologice (naturale) ale copilului, ci din nevoile lui sociale (socializare), de statut (frecventarea unui anume tip de activități sportive, culturale), de cultură (cărți și acces la cunoaștere, tehnologii), facilități și confort (transport, timp liber, aer curat, odihnă, casă și spațiu locativ), calitate a educației (școală bună), investiții în rețele sociale, managementul personalității în vederea completării unor obiective profesionale sau personale.

În SUA costurile pentru hrană fac sub 10 % din cheltuielile totale ale familiilor (info pentru 2008). Prin contrast, cheltuielile locative ajung la 1/3 din totalul de cheltuieli (locuința am pus-o la cheltuieli sociale că include mai mult decât cuptorul bunicii – mașină de spălat, bucătărie, living, spațiu de joacă, veceu cu facilități, cameră perosnală). Tendința se păstrează, cel puțin pentru lumea dezvoltată: costurile hranei scad, cele ale serviciilor sociale cresc.

Două tendințe contradictorii ce acționează în același sens: descurajarea sporului demografic. Adică reproducerii de sine.

Maică-mea îmi zice: fă un copil și adu-l la noi în ogradă. Unde-s două guri, mănâncă a treia. Cum să-i zic că de la o vreme copii nu cresc în ogrăzi, ci în săli de calculatoare, licee, grădinițe ”de elită”, școli sportive, cercuri de pictură?

sursa imagine

This entry was posted in idei and tagged . Bookmark the permalink.

5 Responses to simturi demografice

  1. Aha … iti dau in mare parte dreptate, Maiestre!

    Eu tot ma gandesc des la aceasta problema deoarece ma priveste si ma apasa din ce mai tare. Si mi se pare ca suntem inca intr-o tranzitie de la saracia fericita (unde poti face copii cat te sine sanatatea – exemple elocvente nu e nevoie sa aducem, doar sa ne uitam nitel in urma) spre capitalismul european (acolo unde copii nimeni nu mai vrea sa faca din cauza carierei, iar copii sunt o piedica in tot [asa ei cred]). Adica acum ar fi momentul cel mai potrivit sa avem familii 2+2 sau chiar 2+3, DAR ceva nu merge.. si din pacate cred ca iar din cauza costurilor – faza saraciei nefericite (pragmatice).
    Daca statul o fi dat ca in RU 250 000 RUR (circa $10 000) s-ar fi imbuntatit si la noi problema? Cred ca DA 🙂 – unii ar fi mai motivati, altii mai siguri, altii ar face-o dim mercantilism – insa natalitatea va creste – aceeasi RU a demonstrat-o!
    WTF, Moldova!???´s last blog post ..Cat de KON4ENNYIE sunt rusii americanii si europenii

  2. transfer aici discutia care s-a iscat pe facebook…mi s-a parut pretioasa, iar facebook nu obisnuieste sa faca arhive, nici sa foloseasca search-ul.

    Corina Baluta:

    Da tu, dar câți mai pot spune:
    “Fiind baiet (copil) paduri cutreieram” . . .

    Vitalie Sprinceana:

    eu pot spune…inca..dar de aia recuperez acum “handicapurile”…
    nu zic ca e rau neaparat sa haladuiesti padurile, ci zic ca e imposibil sa faci doar asta…si ca copilaria “moderna” a schimbat drumul dinspre padure spre graditnita, scoala si alte institutii ce ne pregatesc pentru viata in Lumea matura

    Sergiu Tofan:

    iat… See Moreă eu nu am avut copilărie “modernă”.
    Niciodată nu am cerut de la părinţii mei mai mult decât puteau să-mi ofere. Şi chiar dacă ceream, îmi explicau cum stă situaţia şi înţelegeam.
    Unica chestie pe care o regret în copilărie e că nu am avut bunici la ţară.
    Primul telefon mobil mi l-am cumpărat din banii câştigaţi din muncă în construcţie în Rusia, în perioada vacanţei de vară.
    N-am avut Dendy, SEGA, PLay Station, etc. Calculatorul mi l-am cumpărat din bănuţii adunaţi din job-ul care îl aveam în perioada facultăţii.
    Am frecventat şcoală normală, facultate normală, nu “modernă”.
    “Modern”-ul acesta se dezvoltă mult mai rapid decât am putea noi să îi ţinem pasul.
    un copil, în primul rând are nevoie de dragoste şi înţelegerea părinţilor.
    În cazul acesta cum rămâne, nu pot să aibă copii doar bogaţii?

    Se vor înmulţi ţiganii mai repede ca noi.
    Cel puţin aici în RO, cam aşa e.

    Ana-Maria Spinu:

    eu m-aş feri de o viaţă prea instituţionalizată.
    iar schimbările periodice de mediu îmi par provocatoare şi benefice.
    văd şi regretul lui Sergiu… aşa că, cel puţin în vacanţe, să-ţi trimiţi copiii la bunica 🙂

    Vitalie Sprinceana
    ‎@Sergiu, nici eu nu am avut copilarie moderna…dar traiam in alta vreme, cand chiar se crestea in ograda, cand problema (anii 90) era chiar sa gasesti de mancare, si parintii erau bucurosi ca pot hrani urmasii…
    cand zic moderna, nu zic anume de un capriciu si nu am in vedere cazurile extreme (oameni bogati care trimit copii pe la tot felul de … See Morecercuri/profi privati), ci la un fel de normalitate care se instaureaza incetisor: copilul trebuie sa posede calculatorul, limbi straine, un set minim de facilitati, acces la studii de calitate (ce altfel il pot lasa in afara circuitului)…apoi si costurile pentru parinti cresc: educatie, competitie, conditii, tehnologii, gradinita, scoala etc…e vorba aici si de structura economica a societatii intrucat calificarile pentru joburi cresc si pariintii se straduie sa le tina pasul (vorba veche: o lucra la kolhoz, nu mai tine)…si multi alti factori…asta nu neaparat inseamna ca parintii isi iubesc mai putin copiii ori ca dragostea parinteasca ar conta mai putin…ci doar ca lucrurile se schimba cumva si e necesar de vazut ce se poate face…politici de stat, subsidii…altfel…sa zicem ca-i rau

    @Ana-Maria, schimbarile-s ok..vacantele la tara si mai ok…doar ca ele-s doar vacante, adica pauze sau interferente intr-un circuit “insitutionalizat”…in fapt, mergem la tara ca sa ne odihnim/evada/scapam de ritmul institutionalizarii…mai presupun ca in 2-3 generatii vor disparea si bunicile de la tara..e urbanizare corelata cu moartea satului…

    Sergiu Tofan:

    da, da, mereu aşteptăm de la stat 🙂

    Vitalie Sprinceana:

    nu-i neaparat ca asteptam de la stat. asta-i menirea lui: sa formuleze, implementeze si promoveze politici structurale, adica la nivel de sistem..e unicul care are competente si abilitati: legislative, economice, resurse si logistica…criza demografica nu se datoreaza capriciilor unor indivizi, deci nu e o problema individuala, ci e determinata de constrangeri generale ce opereaza la nivelul intregii societati…de aia si interventie trebuie sa fie generalizata

    Sergiu Tofan:
    păi şi pe vremea colhozului oamenii nu munceau la aşa servicii cum sunt azi şi nici salarii nu luau aşa multe.
    Ţiganilor nu le trebuie subsidii şi programe, noi mereu căutăm pricini şi încercăm mereu să dăm vina pe altcineva atunci când nu vrem să ne asumăm o responsabilitate.

    Vitalie Sprinceana:

    si cum stau tiganii la capitolul mobilitate sociala, standarde de viata, rata de alfabetizare, venituri, ocrotirea sanatatii, mortalitate, statut, reprezentare in viata politica, prezenta in parlament sau in functii de conducere, ori la universitati si academii? ma tem ca prost…tare prost…

    Sergiu Tofan:

    În plus, eu cel puţin, nu vreau să merg la balul de absolvire a copiilor mei în cârjă, pe la vreo 70 de ani, doar ca să aştept să îmi fac carieră.
    În al doilea rând, după 30 de ani, există riscul ca femeia să rămână însărcinată mult mai greu.

    Sergiu Tofan:

    ‎@Vitalie, mă tem că în câteva decenii doar ei vor fi pe acest pământ :))

    Vitalie Sprinceana:

    nu vad o problema ca peste cateva decenii vor fi mai multi tigani…vad o problema ca ei stau tare prost la criteriile pomenite mai sus…

    Sergiu Tofan:

    la noi mulţi copii s-au învăţat că părinţii trebuie să le dea, nu contează cum şi de unde.
    mă’sa, tat’su îngrijesc bătrâni în Italia, iar fecioraşul e pe la baruri cu BMW-ul şi cu “drujii”, după care se îmbată şi aterizează în primul copac.

    De acord sunt cu tine, statul trebuie să intervină, să reglementeze procesul demografic dintr-o ţară, dar prin anumite instrumente.
    Mulţi de exemplu, evită să facă copii motivând carieră, etc…. See More
    Păi şi ce să facă statul în cazul acesta? – să îţi construiască cariera? să îţi dea scaun de director?
    Uite la aceeaşi italieni, ei se’nsoară pe la vreo 40 de ani, dar până atunci ei mai mult stau la fusta mamei. Păi dacă aşa au primit educaţie.
    Aşa e şi la noi în mare parte, stăm la fundul părinţilor şi aşteptăm să ne facem ori să ne facă cineva carieră.
    Încă de pe la 18 ani tre să învăţăm ce’nseamnă independenţă financiară.
    Cam încurcate ideile exprimate, dar sper să mă înţelegi 🙂

    Ana-Maria Spinu:

    ii, mai c-aţi uitat de bunica.
    Nu cred că o să dispară bunicile de la sat. Cel puţin dintre moldovenii emigraţi, aud pe mulţi că după a doua tinereţe s-ar stabili frumuşel în satul natal.

    Vitalie Sprinceana:

    personal sunt tentat sa cred, fortand exemplul propriu, dar si exemplele altor cunoscuti, apoi lecturi si studii, ca majoritatea oamenilor nu aleg sa faca cariera de dragul carierei…ci vad cariera ca un mijloc de a asigura un fel de stabilitate personala care ar servi ca fundal pentru cresterea unui copil… rareori urmarim functiile inalte sau … See Moresalarii bune doar de dragul lor – ele ne servesc ca garantii ca putem construi planuri de lunga durata…asa e si la italieni si la greci si la toata lumea… nu ca hedonismul ar fi crescut brusc (cel putin nu asta-i unicul motiv), ci costurile (locuinta proprie, studii care ar arunca omul spre joburi platite decent, asigurare medicala, securitate sociala) au crescut brusc..asa ca tinerii traiesc pana pe la 30 si dupa cu parintii lor…
    sunt de acord cu lectia independentei financiare, dar, paradoxal, ea nu poate fi invatata in mod egal si simultan de toti copiii…dar poate fi stimulata…statul o poate face prin creditarea afacerilor tinerilor, parintii prin invatarea autonomiei…
    situatia copiilor din Moldova e mai complexa..si trebuie studiata. din pacate nu prea avem studii sociologice ce ne-ar arata profile-ul psihologic si social al copiilor cu parinti plecati, chiar daca acestia sunt intr-un numar de vreo 80 mii, adica aproape un oras Balti…ne lipsesc si investigatiile psihologice sau economice…putem avansa doar ipoteze:
    – parintii sponsorizeaza copiii pana la o vreme mai tarzie si din motivul ca simt o vina ca au plecat de acasa si au lasat copiii in voia cainilor si strazii…e un fel de a-si spala pacatele si a scapa de remuscari
    – copilariile artificiale – am scris aici despre asta: http://www.spranceana.com/copilariile-artificiale-744.html

    Vitalie Sprinceana:
    @Ana-Maria, reintoarcerea multor emigranti acasa “la tara” e mai degraba un vis cu care emigrantii se autoamagesc ca sa li se para strainatatea suportabila…o dovada ar fi explozia imobiliara produsa in Chisinau si datorata in mare parte achizitiilor imobiliare din partea unor ‘sateni” emigrati in strainatate…semn ca nu prea au chef sa se … See Moreintoarca in satul natal, care e, s-o spunem pe sleau, aproape mort…in forma veche…si inca departe de a re-naste, intr-o alta forma

  3. unu says:

    @Vitalie,
    practic, ai dreptate, într-o oarecare măsură.
    Doar că eu cred că problema ţine mai mult şi de nivelul de percepţie. Câţi oameni bogaţi vedem şi care au doar câte 1-2 copii.
    Eu, personal, sunt adeptul famiilor numeroase, de aceea şi fac “zarvă” pe aici 🙂
    Dacă aş avea bani destui, nu prea mulţi, dar destui, aş vrea să am 5 copii 🙂

  4. Iurie says:

    Eu asi porni nu cu intrebarea de ce oamenii “nu fac” copii, dar cu: de ce oamenii “fac” copii? Care era cauza care determina bunicii nostri sa aiba atitea copii… citi se nasteau (avind in vedere si lipsa contraceptiei)? Ce determina contemparanii nostri sa se “pricopseasca” cu vre-un copil?

    Costurile(de orice natura) , bineinteles, trebuie luate in consideratie, dar ele (costurile)sunt condititii facultative, care pot sa influenteze intr-o masura mai mare sau mai mica, dar pina la umra ele sunt secundare in raport cu motivatia pentru actiune.

    Care este motivatia existentiala a omului modern? Sa riscam si sa spunem ca este “expansiunea hedonista”. Succesul social, cariera, colectarea oricaror tipuri de placeri, inclusiv placerea cunoasteriii elevate – iata care sunt determinantele pentru “eforturile” sale. Se inscriu in aceasta schema copii? Foarte putin, doar la capitolul “succesul social” – toata lumea are copii, ar trebui sa am si eu vre-o unul. Mai este si elementul biologic, dar cu el au treaba mai mult femeile, plus la aceasta exista o sumedenie de cai pe care el se “rezolva” si se sublimeaza.

  5. Iurie, succesul social conteaza, fara indoiala…ca acesta este “configurat” de catre discursul public si econonomic in asa fel incat sa excluda maternitatea si paternitatea, este o alta parte a problemei… e foarte la suprafata aici rationalitatea economica si de statut ce determina un fel de alegere sau alta: din moment ce paternitatea sau maternitatea e vazuta ca o pauza in viata activa iar pauza se penalizeaza – prin reducerea sanselor de promovare, de exemplu- e de inteles ca multe familii aleg sa amane conceperea familiei…ar fi si motivatie economica directa – insuficienta fondurilor, a unui spatiu locativ (incerc sa cred ca asta-i motivatia mea)..mai sunt, desigur si motivatiile “hedoniste”..sa zicem inventarea sexului si orgasmului ca scop al vietii sexuale care tine in occident de o epoca precisa – vezi excelenta carte a lui Muchembled “orgasmul si occidentul”, e la cartier, apoi si restul placerilor…
    este ceva ce uneste aceste motivatii (economice, sociale, hedoniste) intr-un tot intreg? ma tem ca da, ma tem ca nu…da, ca s-ar putea gasi niste fire prin care un anume tip de a gandi lumea numit modernitate ar putea fi facut vinovat de influente largi, nu, ca legaturile cauzale nu-s directe si nu-s neaparat evidente…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.