tocmai am vorbit cu ey –
știi fata aia cu părul cârlionțat, ochii adânci
și vocea zuruitoare…
mi-a zis de căutările ei
despre prințul tradițional în asemenea cazuri,
cel călare pe calul său alb neschimbat –
pe care încă-l așteaptă să vină s-o fure
(e drept, ey și-a mai muiat puțin așteptările:
măcar pe jos să vină, măcar desculț, dar să vină)
e cumva singură și nu prea are timp decât pentru singurătatea ei
nu iese decât la piață+lecții+bibiliotecă, rareori la dansuri clasice,
de anul nou la pationar, de paști la biserică
citește poeți romantici, cunoaște în detalii viața eroinelor nefericite,
îmi spune: nu mai găsesc cât veacul un suflet pereche
unde să-l caut? în stradă? în cărți? să-l trag de mână ca nebuna?
de parcă pe străzi circulă doar idioți, nebuni și prostituate…
s. a chemat-o ieri în oraș, p. alaltăieri îi făcu o invitație la un club cu o reputație puțin pătată,
m. a stat de veghe lângă telefon s-o găsească acu 2 zile în urmă
nici unul din ei nu avu norocul unui ”da”…
îmi e greu, se plânge ey, deși în drum spre prințul
ei ideal pășește pe corpuri și inimi sfărâmate ale unor oameni reali,
idioți și nebuni ce i-au cerut, pe timpuri, mâna.
cunoscuta senzatie…da, ey-l poate fi vulnerabil, gingas, sensibil cu sine insesi, dar crud si nemilos cu admiratorii sai; si pe unde se pierde compasiunea, intelegerea si apare nesimtirea?..
.-= altcersenin´s last blog ..Despre drepturile omului si drepturile …femeei =-.
sărmana ey, şi-a mu…iat aşteptările şi aşteaptă să vină s-o fu…re cineva, dar nu oricine, totuşi.
interesant fragment, Vitalie, haios, de acţiune, narativ, acum aşteptăm să vedem ce i se mai întîmplă (lu’) ey cea (pînă acum) nehotărîtă
.-= Ski´s last blog ..Footoaparatul =-.
@Altcersenin, tocmai aceasta “gingasie inchisa” ma intereseaza: “sensibilitatea” care se izoleaza si isi taie caile de comunicare cu lumea exterioara, construind astfel un chist perfect, sau un fel de “ou” in care individuls ensibil fierbe in sucul sau propriu…e, pe de o parte, povestea unei degenerari, pe de alta parte, cea a unor iluzii…
@Ski, Mihai, nu am vizat acel subtext pe care-l gasesti, dar, recunosc, bucata poate fi citita si astfel..un fel de traducere…:)
ce ne mai place să traducemmm…
.-= Ski´s last blog ..Footoaparatul =-.
interesant, te intereseaza la modul general sau te-a derutat intr-un caz particular?..asta daca nu ma intereseaza prea mult:) dar in general e o situatie destul de des intilnita si nunumai in tara sentimentelor, dar, aici, e asa un fel de egoizm rafinat…
.-= altcersenin´s last blog ..Despre drepturile omului si drepturile …femeei =-.
hm, cred ca e un interes general pentru asemenea cazuri intrucat cunosc mai multi oameni, care, intr-un fel sau altul, pacatuiesc prin sensibilitate si vulnerabilitate inchisa…indemnul de a scrie a venit, totusi, in urma unor discutii recente, a unor impresii si a unor inspiratii de moment…
cel mai anapoda e, ca suferim,uneori, din cauza acestei “gingasie incchisa”,acestui individ care se”ferbe in sucul propriu” pina la sublim , de nu mai stii sa-l venerezi sau sa-l blestemi; si ajungem sa facem la fel; sa ne autosensibilizam pina la limitele simturilor,complacindu-ne in marea noastra durere a spiritului neinteles, nepretuit..si ne cautat(?)
.-= altcersenin´s last blog ..Despre drepturile omului si drepturile …femeei =-.
Contradicţie interioară foarte bine exprimată prin: “Nu pot si nu vreau sa fiu membru al oricărei comunităţi din momentul ce aceasta este gata să ma accepte”. Foarte simplu – neuroza. O neuroza neconstientizata (or acea constientizata are sorti de vindecare)etalata la nivel de religie personala, corcolită şi ofranduită. E un fel de complacere în exlusivitate, rezultata din nevoia de anihilare al unei lipse acute de ancore în propria confidenţa. E o cale fără finalitate, relativ vorbind. Este, totusi, un punct critic în care aceasta stare se incapsulează şi se declansează într-o formula de miscare pe circumferinta, dacă pînă atunci subiectul nu deraiză definitiv. Situaţie destul de rară, de fapt.
Partea bună – întotdeauna este o parte bună 🙂 – că aceasta stare prezintă un potenţial enorm pentru creaţie. Neurozele îşi găsesc foarte bine soluţia în artă şi cunoaştere sublimă. Numai că pentru asta mai trebuie ceva. Conflictul interior e premisa necesară, dar insuficientă.
daa, puse, asa, pe politile psihologiei cu diagnoza premiselor de neuroza – caz patologic in devenire, se cam pierde alura romantica…prefer sa ma gindesc ca la un potential pentu inspiratie 🙂
.-= altcersenin´s last blog ..Despre drepturile omului si drepturile …femeei =-.
uite aici, aceeasi idee in termenii culturii pop: http://www.youtube.com/watch?v=gA4Mb4lAo3Y&feature=related