Amintiri din viitor sau de ce Mark Tkaciuk exista

Vitalie Sprînceană

Mark Tkaciuk e, în parte, un mit. Însă unul necesar. Și util. De aia deconstrucția lui, înțeleasă ca destrămare a schelelor de minciuni și scurtături mentale care îl alimentează, ratează esențialul: funcția acestui mit.

Mitul Mark Tkaciuk a apărut ca rezultat al unei deficiențe. De transparență și informație. Pe întreaga durată a celor două guvernări ale lui Vladimir Voronin. Haosul trebuie cumva ordonat (funcția intelectualului – să traseze legături de sens, ordine și să descifreze ”mesajul zeilor și demonilor”). Mediul public anti-comunist (gazetari, scriitori, artiști, alții) avea nevoie de un pripon de care să-și lege planurile deconspiratorii…

Era nevoie de un întunerec ca să fie lumină, cu cât mai neagră noaptea, cu atât mai mare puterea zilei.

Lipsă de calitate. A dictatorului și a curții. Ostapciuc și Voronin păreau prea coborîți dintr-un coșmar ca să fie percepuți drept arhitecții ai dictaturii. Trebuia cineva pe măsură. Intelectualii aveau nevoie de un alt intelectual ca să stea in spatele scenei, de cealaltă parte a barierei…Nu un tractorist sau o bucătăriță… proiecție a dezirabilului asupra realului.

În fapt, Vodă a domnit cum știa: după hatâr și cu bățul.

Balonul s-a spart. Mark Tkaciuk, în epoca twitter, facebook și privesc.eu și a ”transparenței de stat” e doar un clovn șugubăț. Scufia de cardinal nu-l mai prinde…


4 Responses to “Amintiri din viitor sau de ce Mark Tkaciuk exista”

Leave a Reply